2,068 matches
-
-i mâncăm. Zis și făcut, cu toată frica să nu fi aflat bunicul de pățania mea o iau spre casă, ajuns acolo vedeam că habar nu aveau, mă pun eu să mănânc o turtă de mălai cu lapte de te lingeai pe bot de bună ce era și mă culc în pătuțul meu, care îmi era tare drag, fără să scot un cuvânt. În acel pătuț a mai crescut un văr de al meu, atâta era de strașnic și de bine
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
stătea cum vroiam eu și mă tot uitam, mi-l tot aranjam să-mi stea bine dar numai nu vroia, ce mai râdeau de mine când mergeam la joacă și ce mă mai întristam deoarece arătam de parcă m-ar fi lins vaca și eram așa de urât încât fugeau fetele de mine parcă ași fi avut lepră. Fiind în clasa cincea trebuia să merg la orele de matematică, eu eram botă și tufă de veneția deoarece am trecut de la secția germană
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
clipă, acea fântână. O fetiță blondă cu părul precum paiul de grâu, îmbrăcată cu o rochiță albastră, de vreo cinci-șase anișori, cu fundul pe budăiul fântânii, povestește de zor, vrute și nevrute, ținând în mâna stângă un ciubuc de un leu și lingând la el, cu mâna dreaptă ținând țeava pe care este mosorul pentru lanț. Mătușa Safta a lui moș Ghiță Butiuc scoate apă și ascultă moțata, a cărei guriță nu-i mai tace. Îi este tare dragă; le spusese părinților, în
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
iubirea, nu mai vine. Iarna asta e pe moarte, stă în fulguieli deșarte. Oare patimi vor învinge? Aș vrea să ningă, nu mai ninge. Copil cu sanie - lacrimi line: Aștept un zâmbet, nu mai vine, Omul de nea rănile-și linge: Aș vrea să alb, dar nu mai ninge. 13 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: Anotimp muribund / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI, 13 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile
ANOTIMP MURIBUND de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369501_a_370830]
-
citit de vreo nouăzeci și ceva de ori povestea Bambi, scrisă de Felix Salten. Versurile sună cam așa: Afară ninge cu fulgi mari, Mari, pufoși și argintii Și face marile intrări Ale palatelor, lucii. În culcușul de arțar, Căprioara puiu-și linge Și-n palatul de cleștar Ninge, ninge, și tot ninge. În clasa a V-a am mai scris despre munți, și văi, și soare, și mamă, și fluturi, și lac, - copilării -, care acum au sens. Atunci le trăiam ideatic, acum
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
cu «sex fluid de stea, / [...] / și-o poză ce rămase grea» (Post restant, p. 54), ca într-un „final cu Cleopatra“ («Mori, mă-mbie Cleopatra, / Când cu picioroangele / Vânam faraoangele. // Iar cu supraringhișpilu / Desecasem debil Nilu; Pe când azi trec Gangele, / Lingându-mi falangele.» - p. 55), până se răscoală-n sinele auctorial acel vânt negru / thanatic («Prăbușiri de calciu-n oase moi, / nici o rană drepți nu poate sta; / limba-i ca un fagur pustiit de roi, / vântu-i negru peste steaua mea. Nu
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
chiar din vârful muntelui. Mă zbenguiam toată ziua prin golurile alpine, cu buzele roș-vinete de zmeură, afine, și frăguțele care le înșiram pe un pai, ce muntele mi le dăruia bucuros, apoi adormeam cu capul pe drobul cu sare, de unde lingeam împreună cu oile, sau mă întindeam pe mușchiul de turbă, moale, și între tufele de bujor de munte ce se găsea din belșug la liziera pădurii, leăgănat de vântul ce trecea lin printre crengile brazilor, în susurul domol al pârâului, ce
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
Acasă > Stihuri > Semne > ROSTURI Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Cutreiera fără odihnă prin hătișuri, unde fiare feroce își ling rană; curajos răscolește a lor ascunzișuri, fiindcă rostul pădurii e poiana. Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni, înșelătorului viclean nu-i fă jocul; nu rândui, încercând cu stâncă să sameni, fiindcă rostul ordinii este focul. Asculta
ROSTURI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368234_a_369563]
-
urme de pași de căprioare, care se hrăniseră din belșug dintr-o claie de fân, smotocită de sălbăticiuni, anume clădită acolo pentru cerbi și căprioare. Alături era și un jgheab de lemn în care sălbăticiunile își puteau duce botul, să lingă dintr-un drob de sare. Curăță, cu mâna, jgheabul de zăpadă, ca să ajungă la drobul de sare. Apoi contemplă în jur toate împrejurimile copleșite de zăpadă. Iată, în vale, sub umbra unor crengi de molizi, o pereche de cerbi se
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
de țigări. Nu mă întreabă cum sunt sau dacă sunt bine. După vreo două ore vreau să plec acasă crezând că-s destul de ok ca să conduc. Aiurea! Nu pot îndoi genunchiul drept. Mă duce prietena mea acasă. Stau și-mi ling rănile, cum s-ar zice, și-ncep să plâng văzând că nimeni din cei ce chiar contează nu-și face timp să mă vadă sau să mă audă. Fiecare e prea ocupat cu îndatoririle lui. Nu mai contează că eu
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
Brigitte, trebuie să te hotărăști odată pentru totdeauna. - Bine, ok, ne-am înțeles, voi fi la tine la ora stabilită. - Să nu îndrăznești să mă faci să aștept! Eu voi ieși și dacă nu te găsesc în fața blocului, te-ai lins pe bot de prietenia mea. Poți să-ți iei adio! - Măi, dar zgripțuroaică te-ai mai făcut! - Așa trebuie să se comporte fetele cu tipi ca tine! Acum, pa! Nu uita ora! Șase fix! - Bine... Raul se văzu încolțit de
TESTUL DE FIDELITATE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353331_a_354660]
-
mai clar ca orice glas. Acum Câine îi arunca priviri de îmbărbătare, de chemare spre atingerea țintei, căci omul obosise, era mai anevoie să străbată câmpul măturat de vânturi și spălat de ploile reci ale toamnei. Tot Câine îl trezea lingându-i fața, când stăpânul, năpădit de oboseală, s-ar fi lăsat mai mult somnului. Ar fi vrut să zboare, dar osteneala și dorul îl sfârșiseră. Simțea cu toată ființa că Dunărea e aproape, dar... În seara aceea Câine fusese atât
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
sufla fumul pe geam apoi răsuci cheia în contact și apasă cu putere pedala accelerației torturând cauciucurile ce chelelăiră pe asfalt în timp ce mașina se zmuci că împinsă de curentul timpului și cu viteză maximă trecu pe langă bărbatul ce-și linse buzele de plăcere și după ce luminile de poziție ale Mustangului,dispărură după pâlcul de stejari din apropiere,bărbatul aruncă țigarea și știind că de motel îl desparte doi kilometri de autostradă, grăbi pasul pentru a ajunge la motelul situat pe
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
puțin noroc Și albinele-s plecate, Ai mânca pe săturate! -N-am încredere în tine, Fără coadă sunt, vezi bine, Și numai din cauza ta, Ia, pleacă din calea mea! - Bine, bine, cum poftești, Stai apoi, de flămânzești, Mierea am s-o ling eu toată, Tu n-ai să guști niciodată! Prinde ursul a gândi „Oare tot șireat-o fi Vulpea, sau rău i-o părea Ce-a făcut cu coada mea?” Pân-la urmă, hotărăște S-o asculte și pornește Către locul plin de
URSUL PĂCĂLIT DIN NOU (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352816_a_354145]
-
săptămână,trebuie musai să găsesc o altă frizerie. „ La părul ondulat ”scrie pe firma roșie de la intrare. Dacă mă duc cu el zbârlit și iese ondulat ,problema mea s-a rezolvat.Înăuntru,un bărbat înalt, cu mustăți subțiri și părul lins pe spate, urmărește pe fereastră mișcarea agitată a pietonilor.Un fost ospătar de performanță ajuns la bătrânețe,frizer de circumstanță.La vederă mea,privirea i se luminează: - Ați venit la tuns? - Da,cât costă un tuns?întreb cum fac de
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. 20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, 21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind, lingeau bubele lui. 22. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. 23. Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
de ambele părți. Cuvântul "a zace" vrea să prezinte aici lipsa puterii de mișcare. Lazăr era lipsit de acea putere trupească. Această lipsă de putere este întărită în partea a doua a versetului următor(vers. 21): "dar și câinii venind, lingeau bubele lui." Atât de lipsit ce era Lazăr de putere că nu mai putea nici măcar câinii să-i alunge de la corpul lui. Mă încântă ideea să vă spun că poate din această lipsă de alungare a câinilor se poate vedea
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
nu zicea nimic din toate acestea, dovadă că în clipa morții este îndată înconjurat de îngeri. Dacă ar fi hulit, n-ar fi avut parte de o așa de mare cinste. Boala lui era cumplit de grea, de vreme ce câinii îi lingeau bubele și nu putea lua nici fărâmiturile de pe masă, iar sărăcia lui era cea mai aspră. Unii sunt bolnavi, dar au hrana trebuincioasă; alții sunt săraci, dar sănătoși - și una o ușurează pe cealaltă. Lazăr însă era și sărac și
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
pe care oricum nu le mai primeau de mulți ani de la bărbații lor cu simțurile tocite; și s-a mirat ea de toana lui Mancuse și s-a sprijinit de tocul ușii; razele soarelui se strecurau pe sub fustele ei și lingeau parcă desenul întortocheat pe care îl studia concentrat bărbatul ei, acele elipse, volute, sfere celeste și galaxii stranii și l-a întrebat ce face, ce l-a apucat, ea îl lăsase citind, iar el a rîs, s-a întors spre
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
bărbatul ei, alături de care trăia liniștită, dar fără entuziasm, nu se putea baza întotdeauna. Pierdut în studiile lui care nu-i foloseau la nimica, o neglija luni întregi, iar ea fierbea la foc mocnit și, cînd facea explozie, Caiafa îi lingea rănile sentimentale și de cîțiva ani chiar o alinta cu rîvna lui potentă, iar ea recunoștea că se simțea bine cu el peste ea, era mare și o rupea în două, era nebun după fundul ei, dar se ocupa și
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
ce țoapă are puterea să recunoască faptul că e țoapă? Țoapa și țopîrlanul derivă din interjecția ''țop''. Mitocănia ordinară dezgustă. Mă întreb de ce nu-i ard o scatoalcă bădăranului, de ce nu-l înjur de mamă, de ce nu-l pun să lingă asfaltul pe care-l impurifică. De ce nu-l ia polițiunea, cum vrea Zița. Mitocanul extraordinar, însă, nu trebuie să dispară. Are rostul lui în existența legii, pe care, în cele din urmă, spun savanții, o consolidează. Am un coleg de
VĂ IMPLOR,TĂCEŢI MAI TARE! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353114_a_354443]
-
Ftiriadi, o doamnă din înalta societate, se comportă exagerat de amabil și cu ea și cu cățelul pe care îl ținea în brațe. Este emoționat, îi ia cățelul în brațe și după aceea îl așază pe un scaun, se lasă lins pe nas de către acesta. Atât în adresarea directă, cât și în referirile pe care le face la madam Ftiriadi, folosește cuvintele cele mai elogioase din epocă, fie repetat, fie într-o înșiruire de formule de reverență: adjectivul onorat apare de
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
vor mânca mai apoi curajoasă din fire și-a luat inima în dinți și-a pornit în misiune prin jgheabul uriaș. A fost foarte mirată să vadă cum calul căruia i-a dat bolovanul de sare a început să-l lingă fără să-i dea nicio atenție Lăcrămioarei. În acel jgheab primeau caii și apă și fân și iarbă verde de mâncare. După ce s-a jucat vreo oră prin jgheabul mai înalt decât ea , paznicul a luat-o și au mers
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
mult, de te frigi c-o ciorbă, O să paști și tu mioare! I-a zis Lie Srăgălie, om trecut O, prin regimuri de ocară... - Taică, ce dracu-ați făcut De e-atâta vrajbă-n țară?! V-ați pupat, v-ați lins în fund, De credeam că sunteți frați... Vă întreb: ce-aveți de gând Nu vreți să v-astâmpărați!? Voi să știți, nu vrem gâlceavă, Dar să nu umpleți paharul! Că zburați precum o pleavă, Și-o să vă muște hogarul Care
Î N O G L I N D Ă ((CE MI-E TANDEA, E ŞI MANDEA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353666_a_354995]
-
țară-n care mita Este mai presus de lege Doar femeia e ispita Care-l ține-n șah pe rege! Fac nebunii giumbușlucuri, Cad pionii toți pe flancuri, Idealuri ard în mucuri Și prostimea face... bancuri. Amețiți de rom, corsarii Ling o ghiară de felină Și foiesc ca armăsarii, Când simt iapa că-i virgină. Dar, cum sunt șpanchii cu toții, Strâmbe li se par că-s toate Și-o tot freacă mateloții, Puntea, în genunchi și coate. Râde regele într-una
DOAR FEMEIA E ISPITA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357173_a_358502]