1,455 matches
-
mi s-a părut lipsit de strălucire în comparație cu cei doi cai regali de paradă care, venind din partea opusă, înaintau acum la pas, acoperiți cu aur și mătăsuri. Boabdil schiță intenția de a descăleca, dar Ferdinand îl opri cu un gest liniștitor. Sultanul s-a apropiat atunci de învingătorul său și a încercat să-i ia mâna spre a i-o săruta, dar regele și-a tras-o înapoi, iar Boabdil, care se aplecase spre el, nu a putut decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage se înverșunaseră necontenit asupra noastră. Și asta, încă din clipa când tartana care ne ducea acostase în portul Melilla. Credeam că vom ajunge într-un mic port islamic unde mâini liniștitoare se vor așeza pe umerii noștri ca să șteargă oboseala bătrânilor și lacrimile celor șubrezi. Însă pe chei ne asaltaseră doar întrebări pline de curiozitate gâfâită: „E adevărat că vin castilienii? Le-ați văzut galioanele?“ Pentru cei care ne iscodeau astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese cât pe ce să-l piardă înainte de nașterea mea. De data asta, un simplu elixir nu era de ajuns; Salma ținea să ceară sfat prezicătorilor și, cum mama ei, grav bolnavă, n-o putea însoți, se bizuia pe prezența liniștitoare a Bălțatei. Ce mai face vărul tău? întrebă aceasta. — Ce îi dă Dumnezeu voie să facă! Ambiguitatea formulei nu i-a scăpat, firește, evreicei. Și-a pus mâna pe brațul mamei. Apoi și una, și cealaltă s-au uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au îndepărtat câțiva pași și au început cu glas scăzut o discuție din care n-am prins decât frânturi. În gura Salmei au revenit de câteva ori cuvintele „rumiyya“ și „vrăjitorie“, poate și „leac“; evreica s-a arătat atentă și liniștitoare. Cele două femei și-au dat întâlnire în același loc peste două zile, pentru a începe să colinde rând pe rând pe la toți prezicătorii. Am aflat-o chiar în ziua aceea, căci mama hotărâse că o voi însoți. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mult sărbătoarea asta și datinile care aveau legătură cu ea. Nu-l mai văzusem de la cearta noastră, fie ca Dumnezeu să mă ierte odată și odată! dar ceream regulat vești despre el Wardei și lui Mariam. Răspunsurile lor erau rareori liniștitoare. Ruinându-se pentru a da o zestre bogată surorii mele, pomenindu-se încărcat de datorii, frustrat de visuri și lipsit de afecțiunea alor săi, Mohamed căuta uitarea prin cârciumi. Cu toate astea, în primele săptămâni ale anului, părea că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea m-a strigat iarăși pe nume. Am privit-o. Se apropiase la marginea apei. Pentru prima oară de la sosirea mea, îi curgeau lacrimile: — Ai să mă scoți de aici, nu-i așa? Vocea îi era imploratoare, iar pentru mine, liniștitoare. Făcând un gest de care am fost cel dintâi surprins, am întins mâna înaintea mea, ca și cum aș fi pus-o pe Cartea Sfântă, și am rostit, rar și tare, acest jurământ: — Jur să nu mă însor înainte de a te fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei demers. Zvonurile care circulau erau atât de contradictorii, încât confuzia totală stăpânea toate mințile, nu doar printre oamenii de rând, ci și în Citadelă. Sultanul hotărâse să plece în Siria, în întâmpinarea trupelor otomane, apoi, în temeiul unor informații liniștitoare, își anulase expediția. Regimentelor care primiseră ordin s-o pornească la drum, li se ceruse să se întoarcă în cazărmi. Califului și celor patru mari cadii li se ceruse în două rânduri să se pregătească să-l însoțească pe suveran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i sărute mâna papei, politicos, dar scurt. M-am apropiat la rându-mi. Leon al X-lea stătea nemișcat în fotoliu, arătând un chip spânatec, rotund și plăcut, o gropiță în bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci. Papa își puse amândouă palmele pe spatele meu încovoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ANUL PEDESTRAȘILOR GERMANI 933 de la hegira (8 octombrie 1526 26 septembrie 1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al vieții mele, cel al ultimei speranțe, cel al ultimului abandon. Giovanni al Cetelor Negre trimitea de pe front veștile cele mai liniștitoare, îmbărbătându-l pe papă, Curia și Roma întreagă cu impresia înșelătoare că războiul era foarte departe și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi venea să strige. Nu, nu vreau nici un fel de guava, ar fi vrut să spună. Dar stomacul îi ghiorțăi și luă fructul în mâini. Era supărat și morocănos. Fructul de guava era răcoros și verde și avea un aer liniștitor. Oficiul poștal. Oficiul poștal. Oficiul poștal. Îi venea să vomite. Decise să nu se mai gândească niciodată la el. Guavele sunt gustoase și răcoritoare și trebuie mâncate cât de des posibil. Privi lung fructul, dorindu-și să-i poată absorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să îl ajute pe funcționarul oficial să-și încălzească apa pentru baie cu un termoplonjon improvizat dintr-un cablu electric și un băț de lemn. Am venit să vă dau cele mai bune sfaturi, îi șoptise domnul Gupta, zâmbindu-i liniștitor. Îi plăcea noul lui șef mult mai mult decât nesuferitul domn D.P.S. de la oficiul poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și a domnului Gupta. Așteptase cu nerăbdare să le prezinte planul său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gândi la întuneric. Se putea tăia în el, își zise Sampath, își închise ochii strâns și se înveli în cuvertură. Sau putea să lase toate șoaptele, toate nuanțele lui de violet să plutească înăuntrul lui. Întunericul acesta impersonal putea fi liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu trecerea timpului, se simți ciudat de calm, își simți gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
despre ritual, despre obsesie, nevroze și activitățile alienante pe care le naște exilul, despre vârstă, întemnițare, despre prietenie și dragoste, despre starea bătăturilor sale, despre ornitologia mitului, și ar mai fi cizelat și inventat el și alte gânduri în prezența liniștitoare a lui Dolores, iar ea ar fi cântat mai departe, până când cântecele i-ar fi stors o lacrimă, și apoi ar fi plecat acasă. Dar în acel moment trupul lui Vultur-în-Zbor se opri lângă picioarele perfect șlefuite ale balansoarului perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi locuit o vreme împreună cu domnul Jones și doamna O’Toole. I-ar fi făcut, probabil, plăcere. L-ar fi pus laolaltă, după atâta timp, cu alte ființe umane - o schimbare binevenită față de obișnuita lui izolare. Și ar fi ceva liniștitor. Dar și să renunțe cu totul la căutare... A tăiat puiul pentru că era acolo ca să fie tăiat. Cina a avut perioade lungi de tăcere. Dolores O’Toole era cufundată în gânduri neliniștitoare. Ieșea din reverie doar ca să le ofere domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că de-acum ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur, că-i păstra amintirile atât de bine. Deschide-l acum și lasă-le să o inunde, curățind-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și trează până-n miez de noapte, se scula, se înfășura în șalul ei cel mai călduros și o pornea prin K pe un măgăruș catifelat. Bine înfofolită, ca să se ferească de ceață și umezeală, simțea plimbarea ca pe ceva foarte liniștitor. La urma urmei, trebuia să-și facă de lucru. Elfrida: numele i se potrivea, iar ea ura toate diminutivele. — Un nume e un nume, spunea ea. Cum avea fața delicată și statura unui elf, nici nu s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sau oricine ar fi, îi spunea ea. în cazul în care căsătoriile se leagă în ceruri, atunci a noastră s-a legat în cel de-al nouălea. La care el bombănea și da din cap, iar ea îi adulmeca mirosul liniștitor de șosete curate și se simțea împăcată și împlinită. O femeie avea nevoie de o astfel de dragoste într-un loc precum K. Ținea întunericul la distanță. Susținută de puterea iubirii lui, Elfrida simțea că era de datoria ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Toole era favoritul Iocastei. Era prea predispus să devină sadic și să deterioreze personalul. Ușa următoare nu lăsa să se audă altceva decât tăcerea. Aici se afla odaia lui mademoiselle Florence Nightingale. Ea emana o sexualitate casnică și confortabilă, extrem de liniștitoare când, întâmplător, își dezgolea un sfărc și extrem de serioasă atunci când se dezbrăca. Florence o făcea întotdeauna, niciodată nu și-o punea, nu și-o trăgea, nu se pompa sau coțăia. O făcea cu grație și pe întuneric. Când Iocasta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că trebuie. S-ar putea să apară ceva probleme cu domeniul meu de interes, spuse Vultur-în-Zbor. — Puah! făcu Gribb. Nee. Până acum Cerkasov n-a refuzat pe nimeni. — La Elbaroom a făcut destulă senzație atunci când l-am amintit. Gribb mormăi liniștitor. — Bine, bine, bineă Și care-i domeniul acesta de interes atât de periculos, ai? — Grimus, spuse Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb se așeză și tăcu. Un ceas vechi bătu, tic-tac, marcând momentul. O muscă bâzâi, tulburând în mod evident liniștea. — Elfrida a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în timpul nopții Florence Nightingale l-a adormit încă o dată cu cântecul ei Media a stat iar goală și tăcută în spatele lor, în timp ce Iocasta s-a ghemuit la picioarele lor. Cântecul era susurător, plin de ape limpezi și izvoare repezi, proaspete și liniștitoare. Virgil dormit mai bine. — Există oameni, spuse Lee Kok Fook, care sunt blestemați să fie diferiți de ceilalți. Când sunt filozofi, văd doar o lipsă a simțului practic. Când sunt oameni de acțiune, deplâng absența gândirii. Când se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răspunse: — M-am obișnuit să fiu viu. PATRUZECI Leagănul, Elfrida în el, Vultur-în-Zbor în spatele lui, Irina sprijinită de marele frasin de care era legat leagănul. Umbreluța de soare a Elfridei așezată lângă cea a Irinei, închisă și inutilă în umbra liniștitoare a copacului. Elfrida zâmbind cu o plăcere copilărească nevinovată, Vultur-în-Zbor zâmbind cu jumătate de gură, ca să-i țină companie, Irina fără nici un zâmbet, cu ochii ei gri în dosul pleoapelor închise, la jumătatea drumului dintre vis și realitate. Leagănul balansându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ciotului În rană... „Treaba nu e chiar atât de simplă”, exclamă el. „Aveți aici un fel de tumoare...” „Tumoare?!” murmură cu glasul stins stomatologul... „Nu știu dacă e tumoare sau poate e vorba de cu totul altceva...” În glasul aparent liniștitor al ciungului se putea citi o undă de Îngrijorare. „Dacă nu e tumoare, atunci ce e?” Îndrăzni să Întrebe pacientul. „Hm”, făcu ciungul, „ciudat”, continuă el... „Un astfel de caz n-am mai avut de mult pe mână...” „Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
E greu oricând, chiar și visând, E greutatea unei zbateri Din cercul fără de abateri În care viețuim arzând... Când, rareori liniștitoare, Zări, trec peste-un decor știut, În noi un paradis pierdut Se-ncheagă-n clipa viitoare... Să prindem firul rupt cândva De firul care-l toarce vrerea, Că nu există nicăierea Pas, care locului să stea... E greu oricând, chiar
E GREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83793_a_85118]
-
-mă de ce Îmi era atât de imposibil să fac măcar o afirmație inteligibilă sau coerentă. —Sigur. Eu, ăă, m-am gândit că ar fi mai ușor să fac chestia asta față În față din moment ce eram, ăă, chiar vizavi, Înțelegi? Era liniștitor că nici el nu se descurca mult mai bine. Da, categoric, e foarte logic. Ai zis că vii de la cursuri? Faci un curs de barman? Și eu am vrut să fac asta! Băteam câmpii total În momentul acela, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
devoratoare și copleșitoare. Am făcut tot ce am putut ca să nu-i apuc fața și să nu-l sărut drept pe gură... părea atât de oripilat. — Serios, nu mai spune nimic, am zis. Mi-am mișcat mâna ca să-l ating liniștitor, dar mi-am pierdut curajul În ultima clipă, iar degetele mele au sfârșit stângace, suspendate deasupra mesei. Lucinda din Magnatul ar fi fost suficient de stăpână pe ea ca să ducă la capăt mișcarea asta, dar aparent eu nu eram. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]