122,821 matches
-
cărțile lui Livius Ciocârlie fiind, în întregime, o apologie a scrisului "haotic" în deplin acord cu propria-i structură interioară și cu propria existență socială: "Avantajul scrierii fragmentare este că-ți permite să fii incoerent. Nu vreau să am o linie de gîndire. Vreau să tatonez" și "Idei ce se vor serioase, aiureli, lamentații, idei conformiste, idei deșuchiate. Nu vreau să dovedesc, să conving, să stîrnesc rîsul... să tulbur. Tot ce vreau e să pun în scenă această diversitate, acest talmeș-balmeș
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
neguțător de vorbe goale, un turiferar și un măscărici la masa omnipotenților politici și a autocraților sociali. Se dă pe lîngă bogătași pentru un picuș. E milog, om sănătos, care refuză să ia viața și munca pieptiș, știindu-se pe linia minimei rezistențe. Pîndește ofranda boierilor și dă cu bîzdoaca unde i se poruncește". Patosul judecății pe muchie al unor asemenea propoziții le impune oricum reflecției noastre, cu perspectiva rezonabilă a unei aprobări pe un lot de exemple îndeajuns de cuprinzător
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief, fără forță, din vîrful degetelor, pătînd ciorna din nebăgare de seamă. Să treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături. Asiști, la primul (și, în bună măsură, singurul...) Mihail Sebastian, la niște întîlniri de falii care se imbrică. Doborîrea fanioanelor, rapidă, ca un schimb de mingi fără azimut și scrisul încet, migălit. De fapt, de la o viteză
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
famelic). Ceea ce spunea G. Călinescu despre locuință, și anume că ea este ipostazierea omului în ordine peisagistică, prelungirea personalității sale morale, se poate citi cu ușurință în desenele lui Alexandru Olian. Casa lui Agârbiceanu, de pildă, afișează o sobrietate aulică, linia ei este scurtă și decisă, iar frontonul supraînălțat ce marchează corpul central reverberează în geometria lucarnelor care supraînalță, și ele, panta acoperișului. Mult mai liber și mai eliptic este realizată casa lui Ion Barbu, amestec de vegetație și geometrie, de
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
și decisă, iar frontonul supraînălțat ce marchează corpul central reverberează în geometria lucarnelor care supraînalță, și ele, panta acoperișului. Mult mai liber și mai eliptic este realizată casa lui Ion Barbu, amestec de vegetație și geometrie, de hașură compactă și linie în tremol. Casa lui Bacovia este o aglomerare ilizibilă de planuri și de volume, un fel de cazemată pustie, vegheată doar de un copac solitar, mumificat și el. în două ipostaze este invocat Lucian Blaga, prin casa din Lancrăm mai
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
în noutatea limbajului, în rediscutarea expresivității sale ori în inovații de natură tehnică, ci tocmai în această participare necondiționată a autorului la viața intimă a modelelor sale, în adînca lui angajare morală în lupta împotriva uitării și a indiferenței. Dar linia, punctul, pata, hașura, verticala și orizontala compozițiilor nu sînt aici doar materiale de construcție reci și indiferente, care descriu obiectul și atît. Ele individualizează, propun psihologii, identifică laconic sau aproximează narativ, creează o atmosferă atît de diferită de la un caz
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
tot mapamondul. De cînd lira sa politică nu se mai poartă, a devenit un umanist absolut. I se rupe inima de moartea unei gîze". Iar Marin Preda e surprins pe latura sa extrem de vulnerabilă de personaj al necurmatelor adaptări la "linia" oficială, al anxietății de contextualizare: "De la 23 august 1944, Marin Preda se plimbă de la Capșa la Mogoșoaia, de la Pelișor la Paris. A dormit, timp de două decenii, în patul prințesei Martha Bibescu, al reginei Carmen Sylva și al Duduii Elena
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
derizoriu asigură, în fond, un echilibru emoțional vital celui hipersensibil pe care scrisul îl ademenește și îl dezgustă în egală măsură. "Eșantion de foreză", jurnalul relevă cîteva mari obsesii și stări ale scriitorului ce revin ca un laitmotiv, continuînd fidel liniile primului volum: senzația unei "vieți ulterioare" și a insignifianței identitare ("S-a dus viața vieții mele. Acum sînt într-un film despre mine..."); temerea că nu mai are nimic de spus în literatură, sentiment al inerției, epuizării și sterilității care
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
științifice ale lumii, Doctor Honoris Causa și premiant al mai multor universități de tradiție și prestigiu, Solomon Marcus este, în această lume a specializărilor tot mai restrînse, un cărturar de factură renascentistă. Opusă tradiționalei logici binare care trasează o imaginară linie de separație între "științele umaniste" și "științele umane", viziunea profesorului Solomon Marcus asupra cunoașterii este una de factură sinergică. Potrivit ei, știința și arta pot merge mînă în mînă și fiecare dintre ele se poate îmbogăți din experiența celeilalte, așa cum
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
mai bine?, cuminte... Numai într-o discuție asupra mijloacelor, procedeelor artistice este acceptabil un asemenea epitet. Și chiar și atunci, ar fi o mare eroare să condiționăm valoarea estetică a unei opere de noutatea tehnicii de asamblare epică. Pe această linie logică, se poate ajunge la concluzia că ilizibilul, dar novatorul Alain Robbe-Grillet îi e superior bătrânului, "cumintelui" Cehov. Într-o generație de scriitori cu cap teoretic și predilecție pentru digitațiile scriiturii, Cristian Teodorescu face într-adevăr figură aparte; numai că
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
a cărei vitalitate iese din ramă. Doamna Schmelz, profesoară ca și bunica, una dintre reprezentantele unei comunități puternice, cum era cea evreiască din Oradea, stă, ușor provocator, pe un fotoliu de grădină. Picior peste picior, astfel încît să-i vedem linia. Ce pantofi frumoși are...În 1988, un coleg care studia în secundar italiana ne-a povestit îndelung despre scriitorul Primo Levi. Ne citea și ne traducea pasaje din cărți, din interviuri. Trăiam într-o dictatură, nu-i știam clar, dar
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
cunoaștere, să alieneze repetarea ororilor. Cred că povestea lui Primo Levi l-a costat pe Mihai Măniuțiu. Ca și cea a lui Iov. Și asta se vede pe scenă. Altfel. Se vede aici în simplitatea formidabilă a tonului ales, a liniei austere, mai degrabă, a construcției, în emoția tulburătoare pe care o degajă interpretarea lui Marian Râlea, în fiecare privire a lui, pas, gest, în tăceri, într-o întoarcere, în felul în care spune textul, eliberat de orice fel de inerții
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
handicap. Bacovia răspunde acestei cerințe conjuncturale. Dar oare pentru continuarea lui Arghezi Mircea Cărtărescu, dintr-o porțiune limititată a creației sale poetice, nu e de ajuns? În proza de ficțiune, adică în roman în mod special, nu știu ceva pe linia Arghezi, deși narațiunea sa corintică e o ofertă tentantă. Romanul Lina e o autoficțiune ratată, dar o autoficțiune într-un gen foarte la modă. Din zona publicisticii, pamfletarul Arghezi își exercită puterea de iradiere a unui model încă viu. Nu
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
infracționalității românilor, iată că, din când în când, reușim să ne impunem și în competiții ultra-onorabile. și - ceea ce e cu adevărat un "brand" românesc sută la sută! - o facem împotriva sistemului nostru tradițional, priceput să trimită lucrurile de valoare pe linii de tren dezafectate. Probabil pentru a nu se ciocni de "Orient Express"-ul marelui Sergiu... P.S. Îl somez pe dl. Cristian Moraru, de la University of North Carolina, Greensboro, autorul unei scrisori adresate directorului României literare, să aducă probele afirmației conform
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
Stefano della Bella, probabil cel mai cunoscut artist florentin al secolului, singurul căruia formația europeană (călătorește la Paris, Amsterdam, Romă) îi asigură și notorietate europeană. Este interesantă confruntarea între studiul de călăreț turc, tipic pentru Stefano prin subiect și prin linia transparență, cu duct delicat și nervos, si desenul cu aceeași temă din expoziție, atribuit de curatori bunului său prieten Baccio del Bianco; dar compania selecta în care se află revelează faptul că desenul nu aparține lui Baccio, ci unuia dintre
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
Keywords: deification, ideal, Christian, becoming, one with God, ultimate goal, spiritual, perfection, sacramental and moral rebirth, experience. Părinții secolelor primare ale Bisericii nu au elaborat o învățătură propriu-zisă despre îndumnezeire. Era prea devreme pentru asemenea operă, dar au trasat câteva linii în această privință, de care patristica ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile despre îndumnezeire ale Părinților și scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, ele nu sunt neglijabile în contextul istoric respectiv. Deja
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
buni imitatori ai Lui, Cel care este bun, veți fi ca El, pentru că veți fi fost onorați de El. Pentru că Dumnezeu nu sărăcește dacă vă face și pe voi dumnezei părtași la slava Sa”61. Sfântul Ipolit va reproduce, în linii mari, învățătura Sfântului Irineu despre recapitulare. În concepția Sfântului Ipolit, Logosul nu e numai om, ci și „Dumnezeu peste toate”, care spală ființa omenească de păcat și face creatură nouă din omul cel vechi. Îl numește pe om de la început
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
nu este unul dintre cele mai puternice debuturi din ultimii ani (volumele scoase de Ruxandra Novac, Teodor Dună, Marius Ianuș sau Claudiu Komartin având o mai mare pregnanță artistică), e unul dintre cele care contează; cel puțin, pe o anumită linie și într-un anume registru din scara de sunete milenariste. Poezia anilor 2000 mizează, de regulă, pe anarhie socială și fractură individuală, insul revoltat fiind prototipul ei uman, iar decorul în care acesta se mișcă: o realitate mizerabilă, precum cea
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
acest gen în avalanșa experimentală a volumului, trădînd reprimarea unui drum posibil, neurmat de poet, pentru că tentația dezvăluirii este imensă, iar postmodernismul oferă atîtea și atîtea variante. Memoria lui recentă îi readuce avangardista pictopoezie pe care Neagu o reinterpretează în liniile artei conceptuale, întorcînd-o spre dinamica hyphen-ului. Mi-au atras atenția poemele scrise în română și engleză de Neagu, adică poetul în ipostaza de traducător al propriei poezii, și mi-am dat seama că traducerea ideală aparține poetului, în sensul că
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
amîndoi am zărit fibrele de oțel ce îmbracă aerul/ din jurul a două ființe ce-și locuiesc dihotomia/ precum știuleții de porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice, ușor împins spre dezabuzare și ironie, distins impalidat de transferul confesiunii în observație, al contemplației în comentariu: "în urma acelei femei, pe trotuar seara se
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
plăsmuirii artistice moderne. Cunoscătorii pot savura rafinamentul numeroaselor corespondențe frapante și totuși captivante precum numerele de prestidigitație ale unui maestru: "țin minte mîinile tale deprinse să șoptească/ deprinse să umple potire/ pe mine mă descriau navigînd de-a lungul unei linii/ ce urca pe așchiile madrigalului, caligrafiind filosofal o distonie" (firul subțire al zilei ce se înfiorează de sine). Ca și: "din aceste rădăcini ce creșteau direct din pantera apei/ s-au desenat pe sine aripile mele, centrul și marginea poemului
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
material didactic pentru seminariștii dolofani și tomnatici (eventual și alumni!) decît pentru degustătorii competenți de ceremonialuri artistice și de reverii subtile. Aici, în zona erosului deposedat de povara cărnii, a libidoului mistic în care bărbatul și femeia, omul și fiara, linia statică și cea dinamică se armonizează în tremoloul unei muzici care transportă țipătul acut al orgasmului occidental în melosul gregorian al liturghiei răsăritene, este de consultat exclusiv hieraticul Sorin Ilfoveanu. Dar cum despre fantasmele translucide și despre senzualitatea sa isihastă
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
Totuși, cum putem regăsi cordialitatea, cum putem să depășim aceste dispute între grupuri?" Sau "Credeți că revista Observator cultural l-a întîmpinat cu răutate și cu o ostilitate programatică pe Horia-Roman Patapievici?" Răspunsul e...lămuritor: "Dacă Observator cultural menține această linie după directoratul lui Bogdan Lefter, eu nu înțeleg de ce omul a fost schimbat." La final, discuția revine la Colegiul Noua Europă, "largul" unde mai poți spera să găsești, cum speră, pentru sine, rectorul lui, "frumusețea uitată a vieții". Singura care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
ceea ce este repetitiv și semnificativ în ele, amestecă disperări, sfîșieri, vinovății, pe care mi le structurează dramatic. Patima insuflată Medeei de Euripide nu s-a diluat. Aș zice, dimpotrivă. Ororile s-au înmulțit, sofisticat, complicat. Diabolic. ... Ileana Mălăncioiu sintetizează formidabil liniile tragice ce o alcătuiesc. Este un pasaj în cartea ei, Vina tragică, pe care simt nevoia să-l reiau aici, ca pe un alt preambul, ca pe un alt element ce amplifică tensiunea din spectacolul lui Tompa. "Medeea luptă cu
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
în mesajul spectacolului. Am urmărit jocul să-i spun introvertit, uneori, alteori exploziv al actriței Timea Buza, Medeea. Cu tăieturi ale feței aproape grecești, bine luminate, un fel de Irene Papas aprigă sau o Maria Callas infinit de tristă. Speculîndu-i liniile lungi ale corpului, expresivitatea privirii și forța stărilor pe care le transmite, regizorul îi propune ceva extrem de dificil. Să joace totul fără să se miște din centrul cercului, pînă la capătul reprezentației. Pînă cînd cei doi copii născuți de ea
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]