11,844 matches
-
rău, indiferent de anotimp. Nu e neagră, nici gri, nici albastră nu e. Ci doar puțin somnoroasă, cu ochii abia mijiți și cu obrazul îmbujorat, după o noapte aproape albă, presărată de lungi ceasuri în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare și deja obișnuită durere de spate, ce face „deliciul” nopților mele de mai bine de un an de zile, m-a țintuit și de această dată în fața geamului, privind minute în șir strada scufundată
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte imagini care își caută un alt făgaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tu -, dar și antropologic, cele două deveniri fiind, în fapt, una singură. De aici rezultă și o anume fatalitate a omului care se luptă cu masca. Nimeni nu pierde, nimeni nu câștigă, ci totul devine o continuitate. Omul are masca lipită de față, așa cum imaginea din oglindă, oricât de departe ar părea, este lipită de cel care a creat-o. Aprecierea voit greșită a distanței dintre sine și lucruri duce la o stupefacție autentică. Starea poetică provine tocmai din acest mecanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aici rezultă și o anume fatalitate a omului care se luptă cu masca. Nimeni nu pierde, nimeni nu câștigă, ci totul devine o continuitate. Omul are masca lipită de față, așa cum imaginea din oglindă, oricât de departe ar părea, este lipită de cel care a creat-o. Aprecierea voit greșită a distanței dintre sine și lucruri duce la o stupefacție autentică. Starea poetică provine tocmai din acest mecanism greu controlabil al redimensionării ființei în funcție de capacitatea ei de a-și asuma lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că are și ea o limită. Adevărul dimpotrivă, înseamnă constrângere, prezență și meschină confruntare. El insinuează mereu că noi suntem doar doi copii exaltați și isterici... (Mab) Poetul apără cu îndărătnicie iluzia, atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ghinionul nepoatei sale să-i placă tocmai un lipovean, cu părinți cu astfel de vederi Înguste. Letiția Își ascundea lacrimile dar bunica o vedea că oftează și nu mai avea chef de nimic. Nici somnul nici mâncarea nu se mai lipeau de ea. I a sunat pe părinți să o ia pe fată cu ei la oraș că ar fi mai bine pentru ea. Așa se face că Într-o Duminică dimineață, părinții Letiției se aflau la poarta bunicilor și-i
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
furat, nimeni nu a Întrebat de el...este al meu și nu pot să mă despart de el. Te rog să faci Tu o minune pentru familia mea, așa fără nici un ajutor nu ne putem descurca. Sărutase iconița și-și lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
care ieșise sânge. Asta au crezut cei doi părinți la vederea acestei scene. Ce ați făcut? Ce Înseamnă asta? Se impacientase Teia. Pavel Îi privea Întrebător dar, nu spusese nimic. Noi am decis să fim frați de cruce, spusese Andreea lipindu-și mâna de cea a lui Silviu, apoi depărtând mâna pe fiecare se vedea semnul crucii. Nu te speria, nu este sânge este ketchup. Poate ne lămuriți și pe noi ce semnificație are acest gest, Întrebase și Pavel puțin amuzat
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu un fir de ață. După multe imagini ca în Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum spunea Lucian Blaga, ci din negrul pământ și nu mai are albastrul veșmânt. Bucuria soarelui a trecut, nici tristețea lunii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu buzele, petale de parfum și fiori i-am ascultat freamătul până în zori: știam că-l voi pierde. Nimic nu este întâmplător. * * * Am fost un pacient docil, voința de-a mă vindeca devenise forța care mă mai ținea cu fruntea lipită de cer; coboară învăluind în ceață, și-n umbre de fier, durerile mele! Am sa încerc să rup o floare! În cât timp moare petală cu petală? Câteva zile trec triste prin glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aud, nu mă văd. Erau aplecați pe capota mașinii. Mă uit pe banda noastră, calculez fulgerător distanța și alerg până la bara de separație a benzilor de mers. Strig din nou cu mâinile la gură. Mașinile zboară pe lângă mine. Eu stau lipită de bară și strig după ajutor. În sfârșit mă văd și mă aud. Îmi fac semne să mă întorc înapoi că vin și ei. Mă întorc să văd cum e circulația. Se face un gol și în acel moment C.
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
următoarele procedee de sudare: - sudarea cu jet de aer cald; - sudarea cu extruder portabil;sudarea cap la cap cu termoplaca; - sudarea cu mufă electrosudabilă; - sudarea cu mufă. Sudarea cu jet de aer cald: cele două extremități care urmează a fi lipite se încălzesc cu jet de aer cald care aduce în stare plastică și firul de material adăugat de-a lungul îmbinării, după care se realizează contactul între ele (sudarea propriu-zisăă. După răcirea sudurii se obține un racord de o bună
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
a operației. Acest tip de sudură cuprinde următoarele faze: - introducerea capetelor de sudură într-un suport cu menghine reglabile; 121 - curățirea și așezarea în același plan a celor două capete cu ajutorul unei freze cu cuțite; - preîncălzirea suprafețelor care vor fi lipite prin compresia către o termoplacă (210°C) teflonată; - extragerea plăcii încălzite și imediata compresie a celor două capete; - răcirea în mașină până la circa 60°C; scoaterea din mașină și începerea unei noi suduri. Mașina de sudat este formată dintr-un
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
lucru neînchipuit de simplu: după orice rătăcire, oricât de lungă, oricât de anevoioasă, se găsește totdeauna cale de întoarcere. Întoarcerea acasă... 29 iunie 2007 Am ajuns la ultima pagină a caietului. De fapt, nu chiar ultima. Mai sunt două file lipite de copertă. Nu știu dacă întâmplător sau intenționat. Le dezlipesc ușor cu un cuțitaș. Și iată surpriza: o notă de final scrisă de P.H.L., cu literă măruntă și aruncată grăbit: „Am transcris aceste întâmplări după povestirea bunului meu prieten și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trecu în altă uliță, de-acolo în șosea și se trezi lîngă cămin. De-afară auzi mai multe glasuri și hohote de rîs. Se mai făceau auzite cîntecul unui acordeon și tropotele dansatorilor pe scenă. Deschise încet ușa și se lipi de un perete cu ochii la cei din sală. Erau acolo mai mulți tineri, printre care-l zări și pe Matei. Tocmai luase casetofonul de pe o masă... Îi mai văzu pe domnul Nicanor, pe Iancu Răgălie, pe... dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru că în clipa aceea se produse un eveniment cu totul și cu totul neașteptat. Matei tocmai vîrîse casetofonul în priză și-i dăduse drumul, cînd în toată sala răsună un urlet fioros de leu... Bărzăunul crezu că amețește și se lipi mai strîns de perete. Într-o clipă își dădu seama că păcăleala lui din pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe care avea imprimate strigătele de animale din filmul "Cărțile junglei" și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
schizoid. Îi lași să te terfelească în legea lor și asiști impasibil, aproape, la spectacol. Plătești bilet, câteodată, să-ți recuperezi hârca din virtualul lui neica nimeni. Te consolezi că el e un obsedat din ăia cu poze de școlărițe lipite pe tavanul dormitorului și tu, un tip normal. Presupunând că normali tatea există. Bei sau nu bei o bere, ieși sau nu ieși în oraș, pupi sau nu pupi o fată din alea cu care te plimbi de mână și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Așa a vrut el. S-a dus și și-a făcut buletin cu Hriavu, după divorț. — N-am știut. — Nu multă lume știe. Eu, David. Eu, David și omul cu cravată. Are ceva de medic, aplecat pe microscopul lui. Nas lipit de laptop. Niciodată nu m-aș fi gândit că editorul lui Alex e un tip cu cravată. Unul cu moacă de om serios... Omulcucravată. — Fata care a găsit folderul e studentă la Franceză, la Univer sitate. Masterandă, de fapt. E
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
va văluri în cute fine, la început, apoi din ce în ce mai adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul pântecelui, pe deasupra coatelor și la începutul coapsei, va atârna de pe carnea moale de-a binelea a brațului, acolo unde el se lipește de trunchi, îi va brăzda gâtul cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa care n-a șters de sânge chipul vizigotului. Granulat. Nisipiu. Fără urmă de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dinți aveam pâine prăjită și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
povestitor cel puțin la fel de palpabilă ca aptitudinile mele sportive. Nu semănam, eram, pur și simplu, sudați. Un singur copil cu două nume. AlexDaaaaaaaa aaaaa aaaaviiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiid... A ținut cam cât timp au rezistat și mama cu tata. Și ei pă reau lipiți într-o verigă fără început și fără sfârșit, complici chiar și atunci când nu-și vorbeau, stăpâni ai acelorași gesturi, posesorii unui limbaj comun, care nu mai semăna cu vorbirea nimănui și autorii noștri, băieții negemeni pe care nimeni nu părea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
toți călăreții lui, ale căror contururi se reflectă în lamele lustruite de Tayyib. L-a omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure credință, cu fruntea lipită de lespedea pe care se scurgea sângele a doi dintre fiii lui. Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de oameni care-și sunt mereu insuficienți. Și nu suntem toți așa? — Nu... nu cred. O Ada cu buze parcă mai subțiri mă dăscălește doct în tr-una dintre mașinațiunile ingrate și funeste ale imaginației mele anchilozate, care suprimă etape, care lipește rochia Leei pe umerii mici ai fetei ăsteia îndrăgostite, poate, de fratele meu amputat din mine, din eul meu, care-i face ei, ciudatei ăsteia care se dă deșteaptă, cadou vocea mamei, care probabil că nu e vocea mamei, ci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de cașmir, de mătase, de bumbac și, din nou, de bumbac, ridică o batistă pierdută de pe trotuar (o fi avut monogramă?), poartă neglijent cărticele în format minuscul bine pitite în buzunarul hainei (nu se văd, dar se ghicesc, după cum se lipește, molatec, stofa pe contururile rectangulare ale volu mului). Alexandre zâmbește. A învățat oarecum de curând să zâmbească afabil și puțin plictisit, cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii peste cap și să-și treacă degetele prelungi (moștenire
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Fata care a murit. Din cauza ei. A străinei blonde, care poartă inelul lui Solomon. Așa că atunci, în întuneric, când războinicii lui Tayyib așteaptă atacul lui Tariq, când îl surprind, îl înfrâng, îl umilesc, îi ucid fiii, îi iau aurul, îl lipesc cu fruntea de lespedea morții copiilor lui, când Musa nu mai are urechi decât pentru jurământul lui, în întuneric, atunci se strecoară Baha, însoțită de alte două slujnice, care nu mai au nici chip, nici nume și, în curând, nici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]