12,623 matches
-
brînci, direct și cu intermediari abili, urmăriți de Interpol, împrăștiasem întruna zvonul zăpăcitor, căutasem tenace să-l pribegesc printre ceilalți, cu aproape două luni mai devreme, riscînd să fiu considerat diliu, arestat al domiciliu (de ce nu?) pentru corupție meteorologică, impudoare lirică în public, terorism estival, trafic de temperaturi interzise la umbră, la sol, la subsol. Tăifăsuisem subversiv cu pensionarii jucători de table și dame, mituisem poștașii să bage scrisori, cu adresantul necunoscut, în cutiile blindate ale blocurilor, anunțînd în fiece apartament
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
autor vesel fără voie" vinovat de o crasă "neglijență literară", în opinia lui Paul Zarifopol, se cască abisul oricîtor nuanțări și supoziții. Dar măcar o parte din suspiciunea structurală a criticilor literari ar putea fi îmblînzită printr-un imaginar puzzle liric: ahturile lui Conachi, grandioasele viziuni eminesciene, cavalcadele onomatopeice ale lui Macedonski, miniaturile melancolice ale lui Ion Pillat, blestemele argheziene, Isarlîk-ul barbian, Levantul lui Cărtărescu... și lista rămîne deschisă. În această ubicuitate discretă stă farmecul lui Bolintineanu.
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
a două metafore obsedante; prima e ceea ce poetul numește explozia finală (în poeme precum Nu, nu sunt o insectă, Pe aceeași pedală, 2 ianuarie). Cea de-a doua metaforă obsedantă e devorarea (înghițirea, mestecarea, ronțăitul), proprie unei serii de "figuri lirice de o mare originalitate. Spațiul nu ne permite să insistăm asupra lor. Poate, cu altă ocazie.
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
luminoasă ca Ziua Învierii. Hristos a înviat!”. Sau: “Paște mielul fericit,/ Oul șade înroșit,/ De rușine s-a scumpit,/ Iar iubitul iepuroi/ Să-ți aducă euroi,/ Fericire, sănătate, mult noroc și spor la toate!”. Talentul românului de a manipula fiorul liric până-l apucă damblalele (pe fior, nu pe român!) se manifestă, desigur, și în domeniul declarațiilor de dragoste. Iată, de exemplu, o declarație pe care am găsit-o pe un site specializat și pe care n-ar fi putut s-
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
opresc la cele trei. Romanțele lui, aduse de la Paris, sunt pline cu corăbii. Unele pornesc, alte sosesc, altele zac în adâncuri. Sunt galerele pe care poetul, transformat în scafandru, coboară și le citește numele de pe pupa: Xeres, Estremadura, Alicante. Premoniții lirice. Precum și cea din Vasul fantomă, pe care a navigat Columb: în port a ancorat un vas fantomă.../ îl recunosc -/ Dar unde-i căpitanul?/ Și mateloții unde-au debarcat?... înaintea celui de al doilea război mondial, România construise un vapor de
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
istoria nu este evocată pentru ca scriitorii români să fie prezentați ca niște victime traumatizate pînă la desfigurare de vitregiile ei. Explicațiile despre traducerea poeților sînt mai amănunțite. Soluția traducerii în proză a fost îndepărtată, Ťtraduși în proza altei limbi, poeții lirici își pierd esențialul frumuseții și farmecului lor, asemenea unor păsări lipsite de aripiť. S-a renunțat și la soluția traducerii în proză ritmată, chiar dacă era Ťmai seducătoareť, fiindcă Ťîn limba noastră franceză proza ritmată nu va fi niciodată gustată decît
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
parte este însă destul de bruscă și dezorientează: numele personajului se păstrează, dar pare a nu avea nici o legătură cu primul Coriolan, cu excepția păstrării aceluiași tip de perspectivă, deși se schimbă și aceasta în ultimul capitol, Fotoliul-pat și o fotografie, destul de liric și de optimist, încheind cartea cu o fericită regăsire a normalității prin iubire. Cinismul micului funcționar din prima parte a cărții și ironia din a doua parte au o justificare comună: sancționarea prin rîs a unei lumi în care totul
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
îi stau sub semnul jurnalisticii. ,Vreme de șapte ani - scrie Al. Piru în Poezia românească contemporană - poetul a compus reportaje, mici povestiri, ode". După o îngroșare de voce în unele versificări ocazionale, pentru tînărul aspirant la grația cuvîntului adevărata carieră lirică începe abia în 1957, cu pastelurile din Dincolo de iarnă, dar încă mai răspicat cu volumul Fluxul memoriei. Titlul acesta este reluat, emblematic, și pe coperta din 1967, închizînd rotund deceniul confirmării. Sentimental lucid din speța lui Șt. Aug. Doinaș, are
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
a aceluiași Bosch, contemporan umanistului alsacian. Apare ca semnificativ amănuntul că, de la un anume moment, vorbind despre scrierile sale, Baconsky înlocuiește ,a gîndi" sau ,a imagina" cu ,a halucina". Este evident că ,halucinează" prin efecte picturale create pe calea sugestiei lirice și, cum just observă D. Micu, ,nu doar incidental". Posibil vizionar, autorul Cadavrelor în vid exclamă un sfîșietor Vae victis, este impresionat de ,piramida de cranii ce crește mereu" într-o Eternitate amară și se include, printr-un surprinzător plural
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
asediu al poeziei care știe că nu-și va atinge țelul. Totul îmbracă haina unor fandări delicate, a gratuității conștiente și împăcate cu ea însăși. Judecate în sine, adică izolat, reușitele pot fi remarcabile. Ceea ce le lipsește e convergența, ,programul" liric. Masca de poet păstrează totuși un loc aparte printre măștile autorului, fiecare definitorie, nici una definitivă. în 1994, Ștefan Cazimir își adună în volum o parte a cuvîntărilor rostite în parlament; este prima culegere de discursuri politice apărută în România după
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
Ilie Constantin Versurile lui Virgil Mazilescu (1942-1984), îți plac sau nu, este extrem de dificil să le ,analizezi" la rece. Intonarea lirică te respinge sau te cucerește dându-ți o bucurie tulbure și melodioasă, greu de explicat. Mijloacele artistice sunt perfect disimulate; poetul pare un vizitat de zei, impresie sporită și de obscuritățile textului, de rostirea aproape pythică. Cea mai ,clară" poezie
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
trezește pentru ca împreună să mă părăsească taci! și naufragiază în marea din fereastră Încerc să reiau firul cât de cât logic al aserțiunilor, atât de puțin important pentru autor. Primele două stihuri (al patrulea și al cincilea, în ansamblul textului liric) continuă - se poate crede - cele spuse despre Ťlucrurile cele mai dragi...ť. Ele își risipesc cenușa în salcâmul din poartă, și în neliniștea câinilor de odinioară ai străzii mult schimbate ( Ťcare nu mai este o stradăť). în continuare, Ťlucrurileť intră
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
își risipesc cenușa în salcâmul din poartă, și în neliniștea câinilor de odinioară ai străzii mult schimbate ( Ťcare nu mai este o stradăť). în continuare, Ťlucrurileť intră în carnea fericită a femeii, în compania căreia îl vor părăsi pe eul liric. Acesta din urmă pare a-și impune tăcerea (Ťtaci!ť); ultimul vers poate fi un îndemn la reluarea somnului, deși ziua inundă fereastra. Un vers din Leopardi, cu care se încheie celebrul poem L'infinito, pare a fi citat, parțial
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
el alcătuită, de Opere a lui Virgil Mazilescu (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 400 pp.), Alexandru Condeescu îl definește cu acuitate și profunzime pe singularul scriitor: ŤDe la primele poeme, Virgil Mazilescu dovedește a se afla în posesia unei formule lirice proprii, mai degrabă criptică prin lapidaritate, decât ermetică prin încifrare, pe care o va perfecționa până la sfârșitul vieții, arătând o extremă exigență și consecvență cu sineť. Pentru a fi apreciată, poezia lui Virgil Mazilescu are destule justificări artistice. Dar ea
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
stare mai ales anume cititori, la fel de gravi în tendința simțirii lor. ŤAre cineva dintre dumneavoastră un sânge?ť întreabă autorul, parcă în glumă, și acesta este, cine știe, apelul său pe viață și pe moarte, spre cei ce se atașează liricii sale. Poetul s-a arătat, ziceam, lizibil (prin comparație cu majoritatea poemelor sale) în poezia de dragoste citată mai sus. îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
arta parodiei (cu observația că bucățile lui Topîrceanu date drept parodii după A. Mirea n-au fost compuse cu atare intenție, ci s-au născut ca scrieri autonome, în confluență cu formula Caleidoscopului) și, totodată, o "promisiune" a Antologiei umorului liric, ce va apărea peste două decenii. într-acolo ne îndreaptă propunerea de a se urmări, într-un studiu mai amplu, evoluția poeziei umoristice românești și menționarea, drept exemplu, a lui G. Ranetti, care își descria grădina de citadin în versuri
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
Maria Filotti, Constantin Halepliu, Alexandru Ionescu-Ghibericon, Ion Manta, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Irina Răchițeanu-Șirianu, Vasilica Tastaman și, alături de aceștia, regizoarea Cătălina Buzoianu, realizatoarea TV Lucia Hossu-Longin. Iubitorii de muzică, din țară și din străinătate, au fost fermecați de vocile unor străluciți artiști lirici, precum Hariclea Darclée, Elisabeta Neculce-Carțiș, George Niculescu-Basu, Petre Ștefănescu-Goangă, Ionel Voineag, Alexandru Enăceanu. în medicină au înscris momente memorabile Ana Aslan și Mina Minovici. Nu în ultimul rând amintim pictorii Gheorghe Petrașcu și Artur Verona, arhitectul Octav Doicescu, criticii și
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
o fuzionare cu "Taina Universului". în egală măsură, cei doi creatori sînt înrudiți și prin comuna situare a realităților sub specia absolutului, ei aparținând categoriei poeților care au cultivat o lirică a revelațiilor provenite din contactul cu lumea. în universul liric al lui Blaga, lumea e plină de "ghicitori" (semne ale unei realități ascunse: rune lăsate în urma lui de Marele Orb - plăsmuire mitică a principiului unității cosmosului). Centrul universului e plasat de poetul român într-o zonă extrareală, în cîmpul misterului
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
psalmi. Din imensa jubilație care se instalează în sufletul său, Béezina va face o poezie legată nu de ceea ce e perisabil și efemer, ci de geneza continuă a sevelor, de infinita naștere a surselor, de posesiunea triumfală a creației. Suflul liric ce străbate poeziile ciclurilor Zori la apus (1896) și Vânturi de la poli (1897) amintește de fervoarea unui Pascal, Kirkegaard și, mai aproape, de a unui Claudel, de care se apropie și prin structura versurilor. Blaga, în schimb, nu va atinge
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
mai laborioși pe care i-a avut literatura noastră, un poet-cărturar, am putea spune, cunoscător la sursă, ca puțini alții, al tainelor poeziei române și universale. El și-a înțeles menirea într-un sens larg, sporind prețul bogatelor sale recolte lirice cu râvna și devotamentul tălmăcitorului, cu pasiunea studiosului și rafinamentul omului de mare cultură. A scris din belșug poezie, dar a și servit-o din belșug, făcându-se ecoul ei permanent și încercând să-i deschidă noi drumuri spre inima
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul serios al așteptării contemporanilor. Ca și tablourile naturalist-sordide din Argotice. Realizate minuțios, cu grijă pentru detaliul verist și derizoriu al mediului periferic ploieștean și bucureștean, demn de evocarea "eroului liric François Villon" și de faimosul motan răzvrătit și în răspăr cu lumea din baladele vagante ale boemei sale studențești, acestea trebuiau să șocheze obișnuințele cititorului timpului. Versurile sale din acea vreme, multe păstrate cu grijă de a doua sa soție
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
greu să nu-ți pierzi capul. Demitizarea efigiei, gîndită naiv de către mine, a mai multor poeți, mă umpluse de scărbă", (Antimetafizica). Tocmai această interzicere feroce din anii '50 a literaturii interbelice a dus tînăra generație la reorientarea totală a "frontului liric": vreme de decenii "opozantul" nu a mai fost, cum firesc ar fi în dialectica rupturilor dintre generații, paradigma literară anterioară, ci primitiva minciună a maculaturii realist-socialiste, slujită uneori din oportunism și de rafinați scriitori ai deceniilor cinci și șase. La
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Hristea ("Măi cuțule,/ eu sunt Stănescu Hristea,/ știi?/ Stănescu Hristea, poetul îngerilor./ Cui, ce-i pasă?", Cîntec de toamnă, 1955) la inefabilul Nichita: în fragmentele recuperate din manuscrisele perioadei începuturilor sale, deși puține, se pot întrezări dimensiunile reale ale universului liric stănescian, așa cum ar fi arătat el fără cenzura și "autocenzura" vremii. Poezia lui "secretă", binecunoscută grupului său restrîns de prieteni, viitorii scriitori importanți ai "momentului '68", atestă, cînd și cît s-a păstrat, seriozitatea și patosul intelectual cu care Stănescu
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
de liberă a propriei viziuni "neortodoxe" din versurile ținute pînă atunci, cum își amintea și Nicolae Breban, nu în sertar, ci în... buzunar. Din ceea ce s-a găsit pînă acum după dispariția autorului, s-ar putea identifica parțial cîteva trasee lirice ale acelei vremi "pre-editoriale". Căutările sunt diverse, ele se îndreaptă în mai multe direcții, unele de-a dreptul opuse, acoperind un spectru foarte larg al atitudinilor auctoriale de la febrilitatea experimentului neliniștit la seninătatea fericită a "discursului îndrăgostit", de la lejeritatea umorului
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
tipărit de redacție cu titlul schimbat, Pămînt, și cu unele modificări) și La lemne reușesc performanța, deloc ușoară, să-și păstreze universul originar nealterat ideologic, în ciuda tematicii impuse. Iarna, frigul, stîncile, vulturii, pădurea, revolta, cuvîntul, cuțitul și sîngele sunt motive lirice care se înscriu organic într-o sintaxă a metaforelor stănesciene născută din ,,realitatea fundamentală" a poetului, aflat acum sub zodie argheziană după ce trecuse revelator prin cea barbiană. Doar tonul vindicativ justițiar, ca la Coșbuc, marchează istoric aceste onorabile exerciții de
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]