106,336 matches
-
un singur scriitor de "o probitate morală indiscutabilă": Marin Preda, "acest Toynbee de Gumești". Sistemul de culoare se diversifică într-adevăr iar literatura care continuă procesul dificil de revelare a adevărului politic, istoric, social și moral pierde teren evident în favoarea literaturii ca literatură pe care criticul o împarte în trei categorii: afirmarea complexității naturii umane, transfigurări ale realului și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
scriitor de "o probitate morală indiscutabilă": Marin Preda, "acest Toynbee de Gumești". Sistemul de culoare se diversifică într-adevăr iar literatura care continuă procesul dificil de revelare a adevărului politic, istoric, social și moral pierde teren evident în favoarea literaturii ca literatură pe care criticul o împarte în trei categorii: afirmarea complexității naturii umane, transfigurări ale realului și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Proza
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
într-adevăr iar literatura care continuă procesul dificil de revelare a adevărului politic, istoric, social și moral pierde teren evident în favoarea literaturii ca literatură pe care criticul o împarte în trei categorii: afirmarea complexității naturii umane, transfigurări ale realului și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Proza pe care Negrici o include la transfigurări ale realului (Bănulescu, Bălăiță, Agopian) și la literatura literaturii (târgoviștenii
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
adevăr iar literatura care continuă procesul dificil de revelare a adevărului politic, istoric, social și moral pierde teren evident în favoarea literaturii ca literatură pe care criticul o împarte în trei categorii: afirmarea complexității naturii umane, transfigurări ale realului și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Proza pe care Negrici o include la transfigurări ale realului (Bănulescu, Bălăiță, Agopian) și la literatura literaturii (târgoviștenii, Paul
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
realului și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Proza pe care Negrici o include la transfigurări ale realului (Bănulescu, Bălăiță, Agopian) și la literatura literaturii (târgoviștenii, Paul Georgescu, Gh. Crăciun) pentru Cărtărescu e postmodernistă. Incitante și incomode pentru mulți sunt încercările criticului de a privi acea literatură din perspectiva postdecembristă a tinerilor cititori fără a ezita să judece chiar dur proza esopică: "Adevărul, moral
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Proza pe care Negrici o include la transfigurări ale realului (Bănulescu, Bălăiță, Agopian) și la literatura literaturii (târgoviștenii, Paul Georgescu, Gh. Crăciun) pentru Cărtărescu e postmodernistă. Incitante și incomode pentru mulți sunt încercările criticului de a privi acea literatură din perspectiva postdecembristă a tinerilor cititori fără a ezita să judece chiar dur proza esopică: "Adevărul, moral sau
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
Postmodernismul românesc. Proza pe care Negrici o include la transfigurări ale realului (Bănulescu, Bălăiță, Agopian) și la literatura literaturii (târgoviștenii, Paul Georgescu, Gh. Crăciun) pentru Cărtărescu e postmodernistă. Incitante și incomode pentru mulți sunt încercările criticului de a privi acea literatură din perspectiva postdecembristă a tinerilor cititori fără a ezita să judece chiar dur proza esopică: "Adevărul, moral sau politic, cere claritate, directitate și firesc. Or, adevărul redus la jumătate, la sfert, la o șesime sau poate întreg, dar drapat sub
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
șesime sau poate întreg, dar drapat sub faldurile iluziei, pus în decor abundent ori dezvoltat în parabole, devine odios și malign"(p.73). Criticul regretă cititul printre rânduri ("maladia receptării în comunism") și deplînge nereușitele "abia acum vizibile" ale acelei literaturi orientată spre efectul imediat căci, din păcate, "nu e în tradiția scriitorului român atentatul sinucigaș". Mai mult, atât Fănuș Neagu cât și Nicolae Breban, consideră Eugen Negrici (nota bene!), și-au încheiat, fiecare în felul lui, misiunea scriitoricească, iar reușitele
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
care criticul povestește de multe ori subiectul romanelor explicându-l în contextul și intenționalitatea lui. Metoda - à la Eugen Simion - nu e tocmai plăcută (eficientă însă pentru tinerii cititori), autorul însuși constatând că instrumentarul critic e insuficient pentru analiza acestei literaturi. Probabil mulți vor riposta la teoria lui E. Negrici despre modernizarea prozei sub comunism ca "o consecință a spaimei de claritate", "descoperiri întâmplătoare" menite să le reducă aura de creatori excepționali: "prozatorii au ajuns să constate că până și erorile
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
claritate", "descoperiri întâmplătoare" menite să le reducă aura de creatori excepționali: "prozatorii au ajuns să constate că până și erorile, ambiguitățile caracteriologice, lașitățile politice, neputițele scriitoricești, reticențele în fața cenzurii au consecințe de ordin expresiv și pot fi reciclate în aria literaturii"(p.343) Vii discuții va stârni și ultimul capitol al cărții. Deși vorbește despre „semnele sfârșitului paradigmei neomodernismului", E. Negrici vede în postmodernism o găselniță teoretică ca atâtea altele, mai mult, prin optzeciști „s-a ratat șansa intrării în normalitate
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
343) Vii discuții va stârni și ultimul capitol al cărții. Deși vorbește despre „semnele sfârșitului paradigmei neomodernismului", E. Negrici vede în postmodernism o găselniță teoretică ca atâtea altele, mai mult, prin optzeciști „s-a ratat șansa intrării în normalitate a literaturii noastre și s-a pierdut interesul pentru împlinirea datoriilor ei neonorate" (p.400). Până la urmă, criticul se mulțumește doar cu problematizarea și cu exprimarea amărăciunii că proza românească a rămas cu atâtea goluri. E. Negrici își dă și el seama
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
fi spus Gombrowicz ș...ț înălțând, cu sau fără voie imaginea comunismului în general, amplificându-i puterea și legitimând-o" (p. 401) În ecuația întrevăzută de critic, mă întreb cam cât ar fi trebuit să așteptăm până la întregirea hărții unei literaturi normale. Cum rămâne cu teoria formelor fără fond, căci este exact ceea ce E. Negrici numește „climatul de seră" pregătit de criticii influenți ai momentului. Cu sau fără „nocivitatea involuntară" a optzeciștilor, întreruperea „cursului recuperator" al literaturii de după 1964 s-ar
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
până la întregirea hărții unei literaturi normale. Cum rămâne cu teoria formelor fără fond, căci este exact ceea ce E. Negrici numește „climatul de seră" pregătit de criticii influenți ai momentului. Cu sau fără „nocivitatea involuntară" a optzeciștilor, întreruperea „cursului recuperator" al literaturii de după 1964 s-ar fi produs oricum, căci neomodernismul era bolnav și atipic. Nu cred deloc în „brusca îmbătrânire a literaturii române imediat după '80". De ce nu o întinerire ? Mai ales că E. Negrici formulează singur o explicație validă a
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
de seră" pregătit de criticii influenți ai momentului. Cu sau fără „nocivitatea involuntară" a optzeciștilor, întreruperea „cursului recuperator" al literaturii de după 1964 s-ar fi produs oricum, căci neomodernismul era bolnav și atipic. Nu cred deloc în „brusca îmbătrânire a literaturii române imediat după '80". De ce nu o întinerire ? Mai ales că E. Negrici formulează singur o explicație validă a funcționării în general a mecanismului cultural al oricărei generații de creație: compromitere și împingerea modului artistic al generației anterioare în desuetudine
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
generații de creație: compromitere și împingerea modului artistic al generației anterioare în desuetudine. Realismul și proustianismul și tot ce nu avem în roman nu mai puteau fi contabilizate ca restanțe active la infinit care să țină într-o incertă așteptare literatura ce încerca din nou (a câta oară?) sincronizarea. Nu cred că astăzi un foarte bine scris roman realist despre colectivizare, război, gulag, revoluție etc. n-ar avea succes, chiar dacă ar sta pe același raft cu Orbitor. Numai prozatori în stare
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
chiar dacă ar sta pe același raft cu Orbitor. Numai prozatori în stare să-l scrie să avem! Asta înseamnă, în fond, postmodernismul față de care criticul se arată atât de sceptic. Revenind, nu e vina optzeciștilor că au grăbit mersul unei literaturi „care numără abia câțiva balzacieni, un singur mare realist și nici un veritabil proustian", cum nu e vina lui Urmuz că a publicat în același an cu acel „singur mare realist". Eternul complex al literaturii noastre! Iar că poeții și prozatorii
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
optzeciștilor că au grăbit mersul unei literaturi „care numără abia câțiva balzacieni, un singur mare realist și nici un veritabil proustian", cum nu e vina lui Urmuz că a publicat în același an cu acel „singur mare realist". Eternul complex al literaturii noastre! Iar că poeții și prozatorii de alte orientări ar fi fost „din ce în ce mai puțin motivați" într-un climat cultural în care optzeciștii au „strecurat îndoiala în sănătatea paradigmei moderniste", este o judecată - cred - post-festum. Nu mi-l pot închipui, de
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
pozițiile academice mult prea înalte pentru piticimea lor intelectuală.) Cu adevărat deprimant e când oameni care profită de șansele oferite de schimbarea politică din decembrie 1989 îți reproșează că te agiți prea mult și-ți recomandă să te întorci la literatură, unde e atât de cald și bine. în ce mă privește, n-am impresia c-aș fi plecat vreo clipă din spațiul literar. Scriu și citesc literatură, îmi public articolele într-o revistă culturală - unde e problema? Dar când un
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
reproșează că te agiți prea mult și-ți recomandă să te întorci la literatură, unde e atât de cald și bine. în ce mă privește, n-am impresia c-aș fi plecat vreo clipă din spațiul literar. Scriu și citesc literatură, îmi public articolele într-o revistă culturală - unde e problema? Dar când un autor de texte postmodernist-elitiste ajunge să-ți reproșeze "polemismul excesiv", zău că-ți vine să-i reamintești că a tăcea - așa cum tace el și cum tac din ce în ce mai
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
tactica "apoliticilor" care și-au făcut din "preapolitic" o trambulină socială mai alunecoasă decât cea de la Cortina D'Ampezzo. Aceste lecții nu sunt decât reciclarea sugestiilor prin care securiștii de anțărț încercau să ne aducă pe drumul cel bun. Drumul literaturii pure. Si dure ca fularul. Fie ca în 2003 să rămân fără subiecte care să-mi stimuleze "polemismul excesiv"! Aș fi primul să mă bucur. Dar nu știu de ce (poate pentru că am citit o grămadă de romancieri postmoderniști români!), tare
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
falsifica preferințele. Subliniez cuvîntul. Am dat o listă de preferințe strict personale. Nu una care să rezulte neapărat din judecata criticului literar. Și cu atît mai puțin una de cărți pe care criticul le consideră inevitabile dintr-o istorie a literaturilor. Cu precizarea că am avut în vedere exclusiv opere literare. Fie-mi permis să încerc să-mi privesc lista proprie ca pe una care mă caracterizează. Și să notez caracteristicile preferințelor mele. Primul lucru care-mi atrage atenția (și la
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
care mă caracterizează. Și să notez caracteristicile preferințelor mele. Primul lucru care-mi atrage atenția (și la care, cînd am alcătuit lista, m-am gîndit doar în treacăt) este absența cărților românești. Pentru un om care și-a consacrat viața literaturii române, iată ceva greu de înțeles. Explicația ar putea consta în faptul că fiind la mijloc niște preferințe de lectură, am eliminat spontan tocmai literatura de care m-am ocupat din obligație. O obligație liber asumată, e drept, dar nu
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
doar în treacăt) este absența cărților românești. Pentru un om care și-a consacrat viața literaturii române, iată ceva greu de înțeles. Explicația ar putea consta în faptul că fiind la mijloc niște preferințe de lectură, am eliminat spontan tocmai literatura de care m-am ocupat din obligație. O obligație liber asumată, e drept, dar nu mai puțin constrîngătoare. Iar preferințele sînt forma noastră maximă de libertate în materie de gust. Al doilea lucru este tot o absență: a cărților de
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
Stelaru ar fi ținut să dea textului său De doi bani planeta sau Zeii prind șoareci, cronologia exactă și amănunțită a propriei sale existențe, amănuntul biografic, în stare să atragă după sine judecăți unilaterale, substituite riscului interpretativ în pagina de literatură. Atât Victor Corcheș, cât și Nicolae Rotund, autorul prefeței, insistă ca în lectură, cititorul să evite ispita de a identifica lumea imaginară a lui Dimitrie Stelaru în realitatea imediată, chiar în discuțiile contradictorii purtate pe marginea faptelor recognoscibile și încărcătura
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
tumultul interior al scriitorului, frust și biologic, născând imagini de o senzualitate romantic naturistă. Nicolae Rotund semnalează apariția în sumarul celui de-al VI-lea volum al ediției Scrieri literare "actul recuperator", "de a pune în circulație un segment al literaturii stelariene prea puțin cunoscut unele texte apărând în volum pentru prima dată acum". Și atunci când tematica se lasă antrenată de fondul conceptual tipic exprimării anilor '50, scrisul lui Dimitrie Stelaru mustește de literatura adevărată scăpând din chinga ideologiei. Și pentru
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]