2,404 matches
-
strălucirii sociale. Cauza nu stă într-o lacună temperamentală, ci într-o obiș- nuință profesională cu efect deformator. Cînd citești întruna cărți spre a scrie despre ele, imboldul de a ieși în lume scade. De aceea, la prima vedere, excesul livresc duce la atrofie biografică. Cine citește mult trăiește puțin. Sau, mai precis: trăiește mai mult în imaginație și mai puțin în biografie. Numai că filtrul livresc pe care criticul îl pune între el și realitate nu are atît darul de
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
ele, imboldul de a ieși în lume scade. De aceea, la prima vedere, excesul livresc duce la atrofie biografică. Cine citește mult trăiește puțin. Sau, mai precis: trăiește mai mult în imaginație și mai puțin în biografie. Numai că filtrul livresc pe care criticul îl pune între el și realitate nu are atît darul de a sărăci viața, cît pe acela de a-i amplifica impresiile. E una din virtuțile culturii aceea de a-ți da un organ fin al degustării
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
literară devine o facultate născătoare de distincții subtile. Prin urmare, nu ce trăiești contează, ci cîte nuanțe poți desprinde din ceea ce ai trăit. Nicolae Manolescu se poate considera o natură privilegiată. A fost anume înzestrat pentru degustarea vieții prin papile livrești: cu o inteligență sofisticată și cu o memorie de amănunțime arhivistică, criticul și-a trăit viața cu ochii lipiți de cărți, de unde și filtrul fin prin care o poate judeca. Din acest motiv, în cazul său a schița o biografie
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
și memoria cărturarului naște un periplu evocator în care separarea planurilor (viața sau cărți) e oțioasă. În cazul lui Nicolae Manolescu nu mai e vorba de a alterna viața cu cărțile, ci de a-și trăi viața în lumina distincțiilor livrești, simultan cu degustarea cărților sub impresia vieții trăite. Din acest motiv Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă este o autobiografie de ordin intelectual, istoria formării unui critic de elită, dar o istorie în care accentul nu cade
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
fi fost scopul?/ (întrebare învățată și nedezvățată)/ la asemenea întrebare n-am răspuns doamne/ sau mai exact: răspund (doar) cu capul.” (p. 62) Față de suprarealismul pe care jură, Mircea Horia Simionescu face, totuși, un pas înainte. Nu numai în sensul livrescului, ci al unui întreg complex expresiv care cuprinde cam tot ce ține de perfecta stăpânire a limbajului. De aceea, o matrice stilistică limpede nu prea poate fi delimitată. (Amprenta stă, cum anticipam, în atmosferă.) Versetele de unică folosință sunt operă
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
și în conștiința vânzătoarei, căci am auzit-o aproape imediat, ca o confirmare a celor citite pe copertă, adresându-i-se confidențial colegei sale: „Mai iau și eu una!” (Alexandra Margu) • Valuri de oameni se mișcă haotic, atrași în mareea livrescului, căutând parcă în standurile editurilor vesta de salvare de care să se poată agăța. Senzația sublimă a cunoscătorului, dezastrul inocentului, ce speră naiv, de la an la an, tot mai deznădăjduit, soluții de culturalizare intensivă, care să dureze - miracol! - mai mult
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
bănuiau o întoarcere în Adriatica: pe unde ar fi plutit fugara din Colchida, smulsă Caucazului, Medea. Mai mult motiv de reverie conținută, decît program tenace, lunecarea artistului printre mari entități culturale nu se soldează vreodată, la Vasile Gorduz, prin spasme livrești, prin vreo crispare pedantă. Asta nu-l împiedică să detecteze, cu un magnetism sigur, ponderea de poezie a unei teme, încărcătura secretă din care se va arcui imprevizibilul. Dintr-o suprapunere de obiecte disparat simbolice, pe verticală, -o inimă crescînd
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
înrudit mai curînd cu căderea decît cu redempțiunea" (p. 37). Iată de ce în opurile speculative găsim carapacea unor doctrine ce plutesc inerte, în derivă istorică, fără o legătură internă între ele și fără perspectiva vreunui sens ascendent. Față de aceste vestigii livrești, în care nu au crezut decît creatorii lor, se cuvine să arătăm mefiență spontană și reținere iconoclastă, disciplina istoriei fiind o formă blîndă de vandalism: citești tomurile altora ca să le încalci normele și să le nesocotești spiritul. Pe de altă
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
și încânta la diverse șezători literare publicul, tămâind sau otrăvind după situație. Într-un cuvânt, cronicarul", afirmă Cosmin Ciotloș (la p. 20), sesizând astfel o posibilă grilă de lectură a scriitorului, în contextul codului literar actual. Este vorba de grila livrescului, capitol la care Topîrceanu, cum spune criticul, excelează: „Ca oricărui meseriaș, când scrie despre scris lui Topîrceanu îi stă bine. Relativismul, disimularea, faconda, răsfățul, poza îl prind" (p.21). Așadar, nu atât umoristul, cât manieristulGeorge Topîrceanu mai poate stârni interesul
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
cititor aristocrat, dezvoltându-și simțurile în sens sinestezic și proustian (vede, miroase, aude, pipăie și mai ales își amintește). Odinioară făcuse din Analele lui Herodot biblia sa de geograf și istoric; ulterior, memoria sa de muribund cu arsuri este una livrescă și gourmetă: Pico della Mirandola, Botticelli etc. Hana îi citește din Herodot și Tacit (pacientul fiind un connaisseur al celor doi), Stendhal și Kipling, iar Almâsy o învață arta rostirii. Caravaggio, cititor introvertit, vede în cărți niște „creaturi mistice", iar
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
După o astfel de înșiruire de banalități inepte, nu-ți rămîne decît să-i traduci ideile în limbă omenească: ritul este un algorim prin care este celebrată o valoare în numele unei apartenențe: contează mai puțin dacă valoarea este umană, divină, livrescă sau artistică, cum la fel e mai puțin important dacă apartenența e de castă, rasă, religie sau etnie, important e ca valoarea să fie etalată în văzul tuturor sub auspiciile unei forțe constrîngătoare: această forță e chiar numenul din care
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
viață, îmbrățișînd optica exclusivismului cultural, fiind încredințat că împlinirea omului nu e posibilă în afara umanismului. Călătoriile întreprinse în țară sau în Europa, de la Bistrița, București, Sîngeorz sau Cîmpina, pînă la Barcelona, Madrid sau Atena, îi dau ocazia unor minuțioase notații livrești, a căror amănunțime aduce uneori cu pedanteria conspectelor școlărești: audiții muzicale, expoziții de pictură sau romane citite sunt descrise cu ochiul neutru al unui observator care, înregistrînd informația, nu știe prea bine ce să facă cu ea. Autorul este atins
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
care însă se întrevăd mai ales apetențele cantității (reflexă suplinire a unei mai creatoare originalități), Adrian Marino poate da impresia unei cuprinderi de ansamblu, a unei „sinteze", a unui „enciclopedism". El însuși ținea a cultiva o asemenea imagine de ciclop livresc, purtînd pe umeri imense poveri de referințe, jucîndu-se cu sugestia totalității. Dar o privire mai atentă ne îngăduie acum, și cu ajutorul masivului op autobiografic, Viața unui om singur, să constatăm delimitări, fisuri, insuficiențe acolo unde ne-am fi așteptat la
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
pe care orașul acesta prăfos, desfigurat și hulit a revărsat-o asupra generațiilor e modul lui de a se răzbuna pe detractori: îi ține legați tocmai pe cei care nu contenesc să-l acopere de anateme. Și totuși, sub unghi livresc, despre București s-a scris cu precădere în ton elogios, ca despre o ființă încărcată cu o distincție aparte, ba chiar s-a scris cu nostalgie, cu talent și cu o poftă de viață care te duce cu gîndul la
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
aparatul de auzit. Mă gândesc să-l las baltă. Așa, sunt și mai de nefolosit. Mâncare fără sare la spital. „- Chiar așa e regimul? - Nu e, dar administratoarea s-a săturat să tot cumpere din banii ei.” Am întâlnit, pe cale livrescă, un ideal uman: cloșardul Stanoje Cebić care a murit la Belgrad în vârstă de 80 de ani. Se declarase bou, însă făcuse cerere pentru o cușcă la grădina zoologică în calitatea lui de om, adăugând presupunerea de bun-simț că prezența
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
pericol”. Se lansează în plină aventură quijotescă, considerînd „a fi potrivit și necesar” să organizeze „metaforice” funeralii pentru acea epocă. Samuel Riba are, ca și alți protagoniști ai romanelor vilamatiene, fibra și febra unui Don Quijote, inclusiv atitudinea reverențioasă pentru modelul livresc. Avînd în vedere că recviemul este destinat unei epoci „în care Joyce a fost cel care a domnit”, „unul din marile sale momente stelare”, „o culme”, „epifania erei tiparului”, înainte de „afonia” lui Beckett, atunci locul ales pentru ceremonia omagierii nu
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
de aventura scriiturii, își situează protagoniștii, ca și pe sine însuși, printre bolnavii de literatură, consemnați într-o imaginară listă inaugurată de celebrul personaj al lui Cervantes. Riscurile pe care un asemenea proiect literar le presupune sunt monotematismul și încărcătura livrescă. Vila-Matas le evită grație capacității sale de a schimba perspectiva și forma de ficționalizare, îmbinînd inventivitatea și flexibilitatea construcției narative cu expresivitatea, subtilitatea și caracterul spumos al discursului narativ. Un discurs care stimulează și diversifică posibilitățile de lectură prin surprinzătoarea
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
a beneficiat de mai multe burse literare, între care și cea a programului pentru artiști la DAAD, unde i-a fost publicat eseul intitulat „Țeasta mea neagră” în 2003, un text tulburător despre aventurile unui „cranionaut”, declanșate de situații, experiențe livrești, amintiri și întîmplări bizare. În postfața acestui eseu tradus în germană, poetul Durs Grunbein schițează și un portret al lui Aris Fioretos, denumindu-l „prietenul meu însetat de cărți” și își amintește că, întrebîndu-l cum poate fi recunoscut un prieten
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O.
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
toate cele opt povestiri ale volumului, trec, pentru a echilibra balanța, la cea care pe care o găsesc cea mai reușită. Cum am întemeiat Montrealul este un veritabil roman de legendă și aventuri, îmbinând fericit (de această dată) fantasticul și livrescul și scris într-o limbă română extraordinară, având egal doar în textele lui Agopian și în mai recenta Viața lui Kostas Venetis a lui Octavian Soviany. Este aventura, trăită pe muchia dintre real și halucinație, a marinarilor porniți să cucerească
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
multor registre. Metafizicul, existențialul, profanul, confesivul, encomiasticul, parodicul se manifestă separat sau interferând. Până la finalul demonstrației a mai rămas un pas. Dar un pas inevitabil. Cum tratăm, așadar, în lumina celor notate până acum, numeroasele semne de livresc implicit? Fiindcă livrescul fățiș nu comportă mari dificultăți). Gabriel Chifu se prevalează adeseori de sintagme care sună (cel puțin) foarte cunoscut. În majoritate, versuri sau viziuni din sau Nichita Stănescu. Ca aceasta: „Dacă într-o bună zi/ cel-fără-de-început/ se naște în creierul tău
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
pentru una din versiunile legendei privitoare la moartea poetului. Potrivit lui Călinescu, aceasta e pusă în circulație de G. Sion. (Radu Rosetti reiterând-o cu adaosuri în a sa Ce am auzit de la alții.) Criticul o deconspiră în întreaga ei splendoare livrescă: „Iubita lui Hrisoverghi, fată a vornicului Nicolae Dimachi, stihuitor și acela în răgazurile lui, era soția lui Iordachi Beldiman, fiul poetului. Catinca Beldiman fu surprinsă de soț, care jucă față de tânărul poet al ruinelor Neamțului trucul clasic al plecării și
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
elită, adică formarea unei personalități care se contaminează cu virtuțile maestrului. În al șaselea rînd, educația nu stă în predare de cunoștințe, ci în molipsirea cu anumite reflexe mentale. Discipolul primește gusturi, viziuni și emoții, nu informații și nu teorii livrești. Tocmai de aceea, în relația „față către față“ există o tentă ezoterică care nu poate fi comunicată în afară. Astăzi însă, sub influența scientismului, a feminismului și a democrației de masă, aura de prestigiu a relației maestru-discipol a fost redusă
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
totuși, Steiner e de părere că educația de elită se va face mereu pe calapodul relației clasice „maestru-discipol“. Sunt două lucruri care surprind la prelegerile de la Harvard. Mai întîi, autorul sare de la exemplele istorice de maeștri și discipoli la exemple livrești, pe care le culege din operele literare și cărora le acordă o semnificație istorică. Numai că e greu să-l consideri pe Dante discipol al lui Vergiliu, doar fiindcă italianul îl ia drept călăuză în Infern pe scriitorul latin. La
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
epistole adresate lui Odobescu, autorul lui Pseudo-kynegeticos. De ce l-a ales pe Odobescu pentru a-i scrie i-o spune chiar destinatarului în ceremonioasa „introducțiune”: „Interesul meu pentru sfera cinegetică are, ca și al Domniei tale, rădăcini mai cu seamă livrești”. Ar fi o punte care să-i lege peste un veac și jumătate pe cei doi, o afinitate în temeiul căreia, după atâta vreme scursă, au multe să-și spună. Cum de nu? Odobescu, de pildă, nu știa nimic despre
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]