1,902 matches
-
dispunem, să convingem sau să manipulăm). Este cel mai des întâlnită în cazul declarațiilor și actelor perlocuționare. Inexistența lor sau direcția nulă este specifică actelor ilocuționare expresive: scuzele, mulțumirile, condoleanțele, felicitările care nu fac decât să exprime stările mentale ale locutorului. Pare, totuși, că această direcție nulă „se anulează” enunțurile expresive integrându-se mai degrabă, în „direcția dublă”, ele reflectă, exprimă o lume (lumea mentală a locutorului) și acționează asupra interlocutorului, deoarece îi creează acestuia o anumită stare de spirit (de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
expresive: scuzele, mulțumirile, condoleanțele, felicitările care nu fac decât să exprime stările mentale ale locutorului. Pare, totuși, că această direcție nulă „se anulează” enunțurile expresive integrându-se mai degrabă, în „direcția dublă”, ele reflectă, exprimă o lume (lumea mentală a locutorului) și acționează asupra interlocutorului, deoarece îi creează acestuia o anumită stare de spirit (de bucurie, mulțumire, etc.). 4.4.1. Succes / insucces - valori pragmatice ale enunțurilor performative Secvențele discursive performative nu sunt pur performative, având, în genere, un conținut propozițional
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este „nefericit”, nereușit când enunțarea nu își atinge scopul, sau și-l atinge rău; „noi numim doctrina lucrurilor care pot să se prezinte rău și să funcționeze rău în timpul unor enunțări, doctrina eșecurilor”. (Austin, 1975:14). Eșecul se produce atunci când locutorul încearcă, fără succes, să-și îndeplinească scopul prin respectiva secvență de discurs. Succesul discursiv sau enunțul reușit, „fericit” se produce atunci când locutorul și-a atins scopul urmărit prin acel enunț. Astfel, printr-un act de limbaj, cum este cererea sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prezinte rău și să funcționeze rău în timpul unor enunțări, doctrina eșecurilor”. (Austin, 1975:14). Eșecul se produce atunci când locutorul încearcă, fără succes, să-și îndeplinească scopul prin respectiva secvență de discurs. Succesul discursiv sau enunțul reușit, „fericit” se produce atunci când locutorul și-a atins scopul urmărit prin acel enunț. Astfel, printr-un act de limbaj, cum este cererea sau rugămintea: „Închide, te rog, ușa!”, locutorul realizează atât un act locuționar (a spune ceva), cât mai ales unul ilocuționar (a spune ce
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
îndeplinească scopul prin respectiva secvență de discurs. Succesul discursiv sau enunțul reușit, „fericit” se produce atunci când locutorul și-a atins scopul urmărit prin acel enunț. Astfel, printr-un act de limbaj, cum este cererea sau rugămintea: „Închide, te rog, ușa!”, locutorul realizează atât un act locuționar (a spune ceva), cât mai ales unul ilocuționar (a spune ce face: „Te rog...!”) și unul perlocuționar (a face ce se spune). Cererea va fi reușită doar în cazul în care interlocutorul va face efectiv
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
act locuționar (a spune ceva), cât mai ales unul ilocuționar (a spune ce face: „Te rog...!”) și unul perlocuționar (a face ce se spune). Cererea va fi reușită doar în cazul în care interlocutorul va face efectiv ceea ce îi cere locutorul, și nereușită în caz contrar. La fel, dacă locutorul își propune ca printr-o anumită intervenție discursivă să-și bine dispună interlocutorul, aceasta va fi reușită, plină de succes sau nereușită, eșuată în funcție de modul în care scopul propus se realizează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ilocuționar (a spune ce face: „Te rog...!”) și unul perlocuționar (a face ce se spune). Cererea va fi reușită doar în cazul în care interlocutorul va face efectiv ceea ce îi cere locutorul, și nereușită în caz contrar. La fel, dacă locutorul își propune ca printr-o anumită intervenție discursivă să-și bine dispună interlocutorul, aceasta va fi reușită, plină de succes sau nereușită, eșuată în funcție de modul în care scopul propus se realizează sau nu. Succesul sau eșecul depind, însă, de o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
eșuată în funcție de modul în care scopul propus se realizează sau nu. Succesul sau eșecul depind, însă, de o serie de factori circumstanțiali, cunoscuți și sub numele de „condiții de reușită”, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul locutorului. 4.5. Intenția practică a locutorului În cazul întrebuințării referențiale, constatative a limbajului, intenția locutorului este una teoretică, cognitivă vizând înțelegerea (interlocutorului) ca scop în sine. Locutorul, propunându-și doar captarea sensului, accederea prin limbaj la lumea referentului, de către interlocutor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
propus se realizează sau nu. Succesul sau eșecul depind, însă, de o serie de factori circumstanțiali, cunoscuți și sub numele de „condiții de reușită”, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul locutorului. 4.5. Intenția practică a locutorului În cazul întrebuințării referențiale, constatative a limbajului, intenția locutorului este una teoretică, cognitivă vizând înțelegerea (interlocutorului) ca scop în sine. Locutorul, propunându-și doar captarea sensului, accederea prin limbaj la lumea referentului, de către interlocutor, și nu adeziunea acestuia, în vreun
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
însă, de o serie de factori circumstanțiali, cunoscuți și sub numele de „condiții de reușită”, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul locutorului. 4.5. Intenția practică a locutorului În cazul întrebuințării referențiale, constatative a limbajului, intenția locutorului este una teoretică, cognitivă vizând înțelegerea (interlocutorului) ca scop în sine. Locutorul, propunându-și doar captarea sensului, accederea prin limbaj la lumea referentului, de către interlocutor, și nu adeziunea acestuia, în vreun fel sau altul, la cele spuse. În momentul folosirii
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
condiții de reușită”, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul locutorului. 4.5. Intenția practică a locutorului În cazul întrebuințării referențiale, constatative a limbajului, intenția locutorului este una teoretică, cognitivă vizând înțelegerea (interlocutorului) ca scop în sine. Locutorul, propunându-și doar captarea sensului, accederea prin limbaj la lumea referentului, de către interlocutor, și nu adeziunea acestuia, în vreun fel sau altul, la cele spuse. În momentul folosirii performative a discursului, intenția locutorului nu mai este una teoretică ci una
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vizând înțelegerea (interlocutorului) ca scop în sine. Locutorul, propunându-și doar captarea sensului, accederea prin limbaj la lumea referentului, de către interlocutor, și nu adeziunea acestuia, în vreun fel sau altul, la cele spuse. În momentul folosirii performative a discursului, intenția locutorului nu mai este una teoretică ci una practică, adică aceea de a acționa, influența, transforma „lumea psihocomportamentală” a interlocutorului, și prin aceasta lumea reală, exterioară. În acest moment, înțelegerea de către interlocutor a celor spuse nu mai este un scop în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
uzajul performativ al discursivității, reacția interlocutorului nu se produce decât în urma înțelegerii celor spuse. Prin urmare, referențialitatea este întotdeauna prezentă în întrebuințarea performativă a limbajului prin dimensiunea sensului (înțelegerii sensului) dar nu întotdeauna printr-o accedere fidelă la lumea referentului. Locutorul poate folosi o serie de „jocuri de limbaj” sau „jocuri de sens”, care se dovedesc a fi doar pure „speculații lingvistice”, „licențe lingvistice” fără vreo legătură solidă cu realitatea, dar cu efecte notabile asupra receptorului. În acest cadru intră: unele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fenomenul „limba de lemn” și poate multe altele. Minciuna, ca stratagemă discursivă manipulatorie, prezintă atât sens cât și referință, valoarea ei referențială fiind însă falsul. Este cu atât mai greu de depistat și de ocolit efectele ei nocive, cu cât locutorul este un mai bun artist în a-și prezenta discursul ca fiind credibil. Vreau să scot, astfel, în evidență, faptul că o intervenție discursivă performativă nu ține neapărat ca enunțul vehiculat să fie adevărat, valid. De dragul acțiunii, influențării, efectelor, unii
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este un mai bun artist în a-și prezenta discursul ca fiind credibil. Vreau să scot, astfel, în evidență, faptul că o intervenție discursivă performativă nu ține neapărat ca enunțul vehiculat să fie adevărat, valid. De dragul acțiunii, influențării, efectelor, unii locutori nu numai că renunță la aceste valori, ci folosesc chiar contrarele lor, precum: minciuna (care e un enunț fals) sau limba golită de orice conținut referențial. În concluzie, efectul practic este cel care primează, efectul teoretic, cognitiv fiind de cele mai multe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
etc. * Mixtăconstă în combinarea tipurilor precedente; După finalitatea actului comunicării: * Accidentalăconstă în transmiterea întâmplătoare a unor informații ce nu sunt vizate în mod conștient și voluntar de emițător și cu atât mai puțin adresată unui receptor; * Subiectivăexprimă starea afectivă a locutorului (nervozitatea, echilibrul, nerăbdarea, plictisul etc.); * Instrumentalăeste focalizată pe un singur scop precis, urmărește anumite efecte și obiective manifestate în comportamentul receptorilor; Scopul comunicării (poate fi explicit sau implicit, declarat de participanții la actul de comunicare sau observant la nivel subtextual
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
se practică în cazul unor conflicte de interese) * Dalogul de informare (schimb de informații între mai multe persoane) * Dialogul deliberativ (implică o dilemă ce trebuie rezolvată) * Dialogul persuasiv (se bazează pe opinii conflictuale, fiecare încercând persuadarea interlocutorului) * Dialogul în trei (locutor, interlocutor, public) EXERCIȚII DIALOGUL 4. Într-un ziar citești următorul anunț: “În data de 21 mai 2006 a fost lansată suita de lecții interactive “Învață cu noi”. Lecțiile sunt concepute în conformitate cu programa școlară în vigoare și își propun promovarea unui
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
ajute în receptarea mesajului cât mai corect? * În foarte mare măsură * În mare măsură * În mică măsură * Deloc 4. Vi s-a întâmplat vreodată ca, în urma unei discuții cu o persoană, elementele nonverbale și paraverbale să contrazică mesajul verbal al locutorului? * Adeseori * Uneori * Rareori * Niciodată 5. În urma informațiilor ce v-au fost furnizate la această lecției, veți fi mai atenți în a „citi”, în gesturie și mimica celorlalți, anumite detalii ce vă vor ajuta în receptarea mesajului, cât mai corect? * Da
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
astăzi în nordul Greciei, sudul Macedoniei și România. Numărul meglenoromânilor nu depășește 15000 de suflete dar neavând instituții proprii și nerecunoscuți de- a lungul multor secole ca etnie sunt pe cale de dispariție. Numele de meglenoromân este de proveniență culturală ca locutori ai regiunii Meglen aflată la nord-est de orașul Salonic; locuitorii își zic între ei vlași. Primul cercetător care se referă la meglenoromâni este B. Nicolaides care în 1854 publică unele observații într-o lucrare consacrată Turciei Contemporane. Urmează studii de
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
asigurarea accesului populației la resursele alimentare disponibile, creșterea productivității la nivel național, diversificarea veniturilor populației în mediul rural, trecerea României de la importator net de produse agroalimentare la exportator de producție proprie (având în vedere că putem hrăni 80 milioane de locutori), găsirea unor forme de finanțare în scopul repunerii în funcțiune a circuitului agricol, retehnologizarea infrastructurilor critice și nu în ultimul rând dezvoltarea sistemului de cercetare și inovare. Capitolul 3 Analiză pe scenarii. Securitatea alimentară a României în contextul liberalizării pieței
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
11) există însă o diferență semantico-sintactică, care impune tratarea lor ca două subclase distincte. În exemplul (15) se exprimă proprietatea referentului din poziția subiectului de a percepe stimulii vizuali, în timp ce în exemplul (16) percepția este atribuită unui referent nelexicalizat (asimilat locutorului), iar referentul din poziția subiectului este, de fapt, obiectul percepției. Percepția exprimată de un verb ca a arăta este inerent evaluativă: (15) Andrei vede bine. (16) Andrei arată bine. 4.3. Verbele de percepție intențională Verbele prototipice care conțin în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care se exprimă o reprezentare cognitivă, fiind implicată o interpretare, o vizualizare mentală a unui eveniment. În alte situații, ca Je vois que tu as cassé le vase, percepția se situează între domeniul fiziologic și cel cognitiv, dat fiind că locutorul ajunge la descoperirea unei informații vizuale prin intermediul unei deducții logice (există niște indicii ale evenimentului subordonat percepției vizuale care îl conduc pe locutor la concluzia că respectivul eveniment a avut loc). Din modelele prezentate anterior se constată că există numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
tu as cassé le vase, percepția se situează între domeniul fiziologic și cel cognitiv, dat fiind că locutorul ajunge la descoperirea unei informații vizuale prin intermediul unei deducții logice (există niște indicii ale evenimentului subordonat percepției vizuale care îl conduc pe locutor la concluzia că respectivul eveniment a avut loc). Din modelele prezentate anterior se constată că există numeroase moduri de interpretare și analiză a polisemiei verbelor de percepție, explicabile prin continuumul fiziologic-cognitiv. Existența diferențelor de interpretare lexicografică a verbelor de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
atenție și de receptarea informațiilor; (ii) procesarea și înțelegerea informațiilor comunicate. Prin urmare, verbele care desemnează percepții auditive înregistrează anumite transferuri semantice în această direcție: (a) "A asculta înseamnă a fi atent": (26) Ascultă ce-ți spun! În exemplul dat, locutorul solicită atenția alocutorului. Din astfel de contexte, derivă un alt raport bazat pe simțul auditiv, cel de performare a unui act în urma "cererii" lansate de vorbitor. (b) "A asculta înseamnă a urma ce i se spune": (27) A ascultat ce
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fi atât directă, ca în exemplul (8), în care există un raport de simultaneitate între predicația din matrice și cea din subordontă, cât și indirectă, ca în exemplul (9), unde ceea ce se percepe sunt stimulii fizici care îl conduc pe locutor la observația că referentul perceput este bolnav. (7) Je vois que tu as raison. ʻVăd că ai dreptate.ʼ (8) Je te vois partir. ʻTe văd plecând.ʼ (9) Je vois (à tes yeux) que tu es malade. ʻVăd după
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]