1,108 matches
-
dreapta nașul (martor al viitorului soț), la stânga nașa viitoarei soții. Prelatul recită lungile rugăciuni ale căsătoriei, asistența răspunde la acestea cu evlavie, apoi încep ceremoniile. Preotul care celebrează ia inelele, le sfințește și le duce în trei rânduri la fruntea logodnicilor. Pune apoi fiecăruia o coroană albă cu cercuri încrucișate, emblemă a stăpânirii tatălui și a mamei asupra viitoarei familii. De trei ori încă poartă pâinea, apoi vinul împărtășaniei la buzele soților și le dă în sfârșit binecuvântarea nupțială, după care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
rămâie mai prejos de "cellalt". Locotenentul însă a jucat puțin și numai cu vreo trei fete, între care și cu Marta. Și atunci, pe fața ei, Apostol a văzut o mândrie și o bucurie rău ascunsă... În trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otravă. Se simțea nenorocit și-l băteau gânduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur ca Marta alege uniforma strălucitoare, pintenii... Și el care, ca fiu de văduvă, nici n-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
domnișoară", Marta avu o șovăire și chiar surâsul i se vesteji un moment. Dar își reveni repede și, întorcîndu-se spre însoțitorul ei, îi vorbi cu o veselie mai zgomotoasă, ca și cum ar fi vrut să-și risipească umbra de nemulțumire: ― Uite logodnicul meu, pe care îl cunoști din câte ți-am povestit despre el!... Să știi, adăugă apoi iar către Apostol, că dumnealui mi-a ținut tovărășie toată iarna, altminteri m-aș fi prăpădit de urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mici hohote scurte și continuă tot rîzînd: ― Atunci ce mi-am zis? Hai să-l iau cu mine, să-l prezint lui Apostol, ca nu cumva să fie gelos!... Și uite așa I-am luat... De altfel și el e logodnic, așa că... Iar râse. Acuma însă cei doi, încurcați, zâmbiră cu câte o ușoară plecăciune. Marta, încurajată, deveni mai sinceră, aruncă la o parte râsul silit și urmă cu glas moale: ― N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile... Dar eu nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Nu că ar fi bănuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevasta feciorului ei n-o putea vedea decât ca o ființă de jertfă, cum a fost și dânsa. Să-i mai ardă de petreceri și de nebunii, când logodnicul ei își riscă viața în fiece minut, în război, asta doamna Bologa n-o putea ierta. Nu i-a scris băiatului despre aceasta pe șleau, ca să nu-l mai amărască: se hotărâse însă să-i spuie tot când va veni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ști și va comenta întîmplarea aceasta extraordinară. Deci important, foarte important este ca vina desfacerii logodnei să cadă asupra lui Apostol, căruia nu-i putea strica nimic, pe când fata... Din vorbă-n vorbă, Marta ajunse la convingerea că toată supărarea logodnicului ei s-a iscat, cu siguranță, din pricina conversației ungurești. ― Acuma sunt absolut sigură, tăicuțule! strigă ea triumfătoare. Am și observat în privirea lui o încruntare ciudată, de m-a și speriat... Dar spune și tu, tăicuțule, se poate oare să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai rară și mai neîngrijită. După câteva minute, Bologa îl pofti dincolo, să vorbească mai în tihnă. Acolo găsiră pe Ilona, care nu mai lăsa pe Petre nici să intre în odaie, geloasă și dornică să-și servească ea singură logodnicul și să-l îngrijească. Klapka, văzînd-o, nici una, nici două, o luă ștrengărește de gușă, alegîndu-se cu o palmă zdravănă peste mână. ― Aa? Aprigă fetiță! murmură căpitanul uimit. Ce-i drept, lovește țapăn!... Dar cine-i frumoasa, Bologa?... Ehei, bine o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
locuiți în week-end? Cu părinții La prieteni În cămin În apartament proprietate personală La gazdă Altundeva (precizați...) o Localitatea: 3. Dacă locuiți împreună cu o altă persoană, precizați cine este aceasta: un membru apropiat al familiei (frate, soră, văr...) prieten(ă) logodnic(ă) soțul (soția) altcineva (precizați) Situația financiară 1. Sunteți bursier(ă)? 2. Care propoziție, dintre cele de mai jos, corespunde cel mai bine situației dumneavoastră financiare? (un singur răspuns) Am tot ce-mi trebuie, pot să-mi ofer multe Am
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
caragialiene, un spor de credibilitate tocmai prin graba săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a se căsători cu Vulpașin la doar trei săptămâni de la moartea lui Luca, derutantă pentru cei din jur, care-i pun la îndoială iubirea pentru logodnicul ucis, decizie având ca firesc resort intim apriga dorință de pedepsire a știutului vinovat, justifică perfect recurgerea la sinucidere ca soluție atât pentru vendetă, cât și pentru salvarea sufletului său pustiit. Pe temeiul acestei farse macabre pe care Nastasia o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și doamnei... și-i plătit destul de binișor. Ar fi fericit dacă băiatul și Lucreția n-ar fi bolnavi... o casă igrasioasă în mahala... și el n-are lemne... și n-are șfanț..." 51. Pe aceleași coordonate se plasează și drama Logodnicului din romanul omonim al Hortensiei Papadat-Bengescu. Tânărul Costel este aici provincialul stabilit în București, permanent preocupat de integrarea în grupul celor mondeni, în special prin vestimentația modernă pentru care își cheltuiește toate resursele financiare trimise de părinți. Naiv și ușor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
București, 1989. Olăreanu, Costache, Cu cărțile pe iarbă, Editura Militară, București, 1986. Olăreanu, Costache, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997. Olăreanu, Costache, Frica, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Papadat-Bengescu, Hortensia, Logodnicul, Editura Junimea, 1986. Papadat-Bengescu, Hortensia, Concert din muzică de Bach, Editura Albatros, București, 1990. Papilian, Victor, Coana Truda, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988. Pătrășcanu, D. D., Opere alese, vol. II, Editura Junimea, Iași, 1972. Peltz, I., Nopțile domnișoarei Mili, Editura pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dragoste cu ea după ce Nieve se pornise spre casă. N-ar fi făcut așa ceva dacă el și Nieve... el și Nieve... ce anume? Ce putuse să se întâmple între prietena ei cea mai bună și bărbatul care îi era aproape logodnic, și încă fix sub nasul ei? Nimic. Asta știa ea prea bine. Nu se petrecuse nimic, dar reușise cumva să alunece în paranoia din cauza faptului că nu îi oferise inelul de logodnă în seara aceea. Poate că până la urmă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ei pentru casă. O întrebaseră și de iubit, iar ea le spusese că nu avea. Ăsta a fost lucrul cel mai greu. Să le spună oamenilor cu glas tare că n-avea iubit, când își închipuise odată că va avea logodnic. Degeaba ziceau toți că timpul le vindecă pe toate. De fiecare dată când se gândea la Aidan Clarke, parcă îi trecea un cuțit prin inimă, cu toate că se străduia din răsputeri să nu i se citească asta pe față. De îndată ce rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o dorise. Dar s-ar fi înșelat, își spuse Aidan. Gail Stapleton nu era supărată din cauza contramandării nunții, ci pentru că își făcea griji pentru fiica ei. De ce nu te-ai trezit când s-a ridicat din pat? întrebă Gail. Ești logodnicul ei, pentru numele lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să știi cât de tulburată era. —Știam, zise Aidan. Știam, pentru că am înțeles foarte bine cum s-a simțit când a primit vestea. Disperată. Și îți spun eu de ce era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ieri a domnului Horgan, domnișoara Stapleton a părăsit o cină festivă și nu a mai fost văzută de atunci. Prietenii și familia viitoarei mirese sunt foarte îngrijorați de dispariția ei. După ceremonia programată în bisericuța din spatele meu, domnișoara Stapleton și logodnicul ei, Aidan Clarke, de asemenea originar din Galway, urmau să își sărbătorească nunta printr-o recepție extravagantă la castelul Rathfinan. Imaginea surprinse castelul, care arăta splendid în soarele primăvăratic. Arătă covorul roșu care ducea spre umbrar, încadrat de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ești un om rău. Auzind-o pe Mary, Nieve simți deja cunoscutul, dar în general neobișnuitul imbold al lacrimilor din ochii ei. Știi, cred că ar trebui să răspunzi la telefon, spuse Mary când acesta sună din nou. Sărmanul tău logodnic probabil că se dă de ceasul morții. Probabil, încuviință Nieve dând click pe un articol despre Ennco din Sun Herald. Dar ăsta nu e mobilul meu și apelurile probabil că se adresează proprietarei lui de drept. — În cazul ăsta, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fiori pe șira spinării. N-ai să-i spui, nu-i așa? Sigur că nu, zise Darcey. Și oricum, acum că te-ai întors și totul se rezolvă, nu e nevoie să mai vorbesc cu el, indiferent despre ce. E logodnicul tău. Eu nu contez. —Mă temeam că după ce am tulit-o, voi doi veți ajunge la concluzia că până la urmă tot erați făcuți unul pentru altul. —Știi, Nieve, mi-a spus destul de clar că nu s-ar întâmpla niciodată așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aici numai să vedem picturile? te întreb și tu deodată atât de aproape de mine îmi răspunzi, Nu numai! și-ngenunchezi nu în fața altarului cum cere credința, ci înaintea celei pe care o regăsești acum vie, încă nu te-ai întors, logodnicul meu, de la biserică, desenezi Cina de la Mavri, 13 august, Vatra Moldoviței, mănăstire cu hramul Bunavestire, construită întâi de domnitorul Alexandru cel Bun, între anii, prăbușită din cauza unor grele ploi la începutul veacului al șaisprezecelea, Petru Rareș e cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
strica omului cheful! strigă Adriana. Mă duc să înnot. Încercă să-și păstreze tonul calm, dar începuse deja să se enerveze. De ce era Leigh așa de acră? Tipa avea o super slujbă la cea mai prestigioasă editură din oraș, un logodnic adorabil care era comentator sportiv, foarte râvnit de femei, dar care n-avea ochi decât pentru ea, și o înfățișare sofisticată, sobră, suficient de arătoasă ca s-o placă bărbații, dar nu într-atât încât s-o urască femeile. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la ea, brusc simți că nu-i mai pasă ce crede el. — Are o săptămână încărcată la serviciu și nu pare să se bucure prea tare de apropiata ei căsătorie așa cum cred că ar trebui. Ceea ce e cam ciudat fiindcă logodnicul ei e un tip fantastic. Tocmai îmi spunea că o altă prietenă de-a noastră s-a îndrăgostit până peste cap de un regizor renumit — dar nu, nu-ți spun cum îl cheamă, fiindcă sunt o persoană discretă — și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar fi trebuit să-și revizuiască opinia despre unele dintre acele momente fericite. Cum ar putea să n-o facă? Pe vremea aceea nu avea o slujbă prestigioasă, un apartament pe care îl întreținea singură și, bineînțeles, nu avea un logodnic îndrăgostit nebunește de ea. Leigh se plimbă prin sufrageria luminată natural și, când deschise ușa glisantă din sticlă, îi apăru în fața ochilor cel mai primitor spațiu exterior pe care îl văzuse vreodată. Curtea din spate era mai degrabă o oază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
una dintre ele. — Eu? Leigh se uită la pantalonii din flanel cu care era îmbrăcată și râse. — Am o întâlnire importantă cu televizorul și o cutie de înghețată Tasti D-Lite. Oribil, știu. Adriana clătină din cap. — Și unde e logodnicul tău? Nu, stai — lasă-mă să ghicesc. E în oraș, se distrează și socializează ca un om normal, iar tu ai refuzat să te duci cu el? — Nu am refuzat, am ales să stau acasă. În plus am o tonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la romanul Ceva de împrumut, o carte pe care tocmai o terminase și care îi plăcuse. — Asta? întrebă ea, îndoind colțul paginii, apoi îi întinse cartea. Se cheamă Ceva albastru. Prima a fost despre o fată care se îndrăgostește de logodnicul celei mai bune prietene și nu știe ce să facă. Mă rog, până la urmă rămân împreună, iar în asta, vedem povestea din perspectiva celei mai bune prietene care își pierde logodnicul. Nu e chiar atât de inocentă fiindcă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a fost despre o fată care se îndrăgostește de logodnicul celei mai bune prietene și nu știe ce să facă. Mă rog, până la urmă rămân împreună, iar în asta, vedem povestea din perspectiva celei mai bune prietene care își pierde logodnicul. Nu e chiar atât de inocentă fiindcă și ea s-a culcat cu unul dintre cavalerii de onoare ai fostului ei logodnic. Jesse citi textul de pe ultima copertă și clătină din cap nevenindu-i să creadă. — Incredibil, murmură el. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
până la urmă rămân împreună, iar în asta, vedem povestea din perspectiva celei mai bune prietene care își pierde logodnicul. Nu e chiar atât de inocentă fiindcă și ea s-a culcat cu unul dintre cavalerii de onoare ai fostului ei logodnic. Jesse citi textul de pe ultima copertă și clătină din cap nevenindu-i să creadă. — Incredibil, murmură el. — Ce? Că tu citești așa ceva. — Adică ce vrei să spui? — Oh, zău așa, Leigh. Doar nu ți se pare amuzant că domnișoara Absolventă-de-filologie-a-Universității-Cornell-nu-editează-decât-literatură-serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]