2,048 matches
-
altul loc ce iaste aproape, l-au cumpărat de la Căliian,... Și boi și vaci și biholi, câte se vor găsi la dânsa,... i un cal, i doao iepe cu armăsar, și una sută galbeni ce are de datorie la Iurașco logofăt, și una sută galbeni ce are la Ciogole pârcălabul și 270 galbeni ce are la Anastasie mitropolit,... aceste toate au dat sfintei sale mănăstiri din târgul Iașii ce se numește Vatoped,... pentru sufletul răposatului Golăi logofăt, și sufletul ei i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de datorie la Iurașco logofăt, și una sută galbeni ce are la Ciogole pârcălabul și 270 galbeni ce are la Anastasie mitropolit,... aceste toate au dat sfintei sale mănăstiri din târgul Iașii ce se numește Vatoped,... pentru sufletul răposatului Golăi logofăt, și sufletul ei i al fiilor”. Nu putem spune, părint, că mănăstirea Golia nu a primit ceva avere prin această danie. Este ceva agoniseală acolo, dragule. Dar de ce este numită mănăstirea Golia Vatoped? Este lesne de înțeles că era închinată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu tot venitul. Iar boierul nostru, Apostolache paharnicul, să-și ia banii de unde i-au dat, că nu i s-au căzut să cumpere ocenele mănăstirii danie ctitorilor”. Să vezi acum cât de cinstite pot fi două fiice ale răposatului logofăt Gavrilaș. Uite ce spun ele, fiule, la 4 martie 1673 (7181): „Adecă eu Ileana ce am fost comisoaie, și eu Alexandra ce am fost spătăroaie, scriem cu acest... zapis... pentru un sat anume Zărnești, de pe Prut, în ținutul Fălciului, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ce am fost comisoaie, și eu Alexandra ce am fost spătăroaie, scriem cu acest... zapis... pentru un sat anume Zărnești, de pe Prut, în ținutul Fălciului, care... înainte au fost... al sfintei mănăstiri Bârnovii, dat de ctitori... însă fiind părintele nostru... logofăt de cinste, venit-au egumenul... de la sfânta mănăstire... și au căzut cu mare smerenie rugându-să părintelui nostru... să priimească acel satu... și să se apuce... să facă această mănăstire să o săvârșească deplin”. Din câte îmi dau seama, sfințite, e
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Curțile erau înconjurate de un zid cadrat, întărit cu turnuri; în unul din acestea, cel dinspre Bahlui, care până la 1834 era încă în picioare, pe locul ce-l formează astăzi colțul cazărmii grenadirilor, ce iese în uliță în preajma caselor răposatului logofăt Grigorie Ghica, în acel turn zic, s-au tăiat vornicul Manolachi Bogdan și spatarul Ioan Cuza, prin porunca domnului Constantin Moruz, în 18 august 1778. Zidul dimprejurul curților avea trei intrări: una Poarta domnească, în capul Uliței Mari; a doua
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Vodă, cu care îl porecli norodul, el se așeză în casele hatmanului Costachi Ghica, astăzi ale hatmanului Alecu Roset Roznovanu(Sucursala Academiei de astăzi la UMF). De atunci rezidența domnească fu când în acest palat, când în casele d-sale logofătului Alecu Mavrocordat, mai în sus de biserica Buna Vestire (Liceul Oltea Doamnă de astăzi). La anul 1803 însă, domnul Alexandru Moruz se hotărî a rezidi curțile vechi. După ce adunară cele mai bune materiale, alegându-se cheresteaua cea mai aleasă din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-au socotit și s-au hotărât ca să fie în epitropia breslii neguțitorilor din Iași”. Vodă însă nu lasă lucrurile la voia întâmplării. El hotărăște ca în fiecare an „a trie dzi după dzua praznicului Sfântului Spiridon” marii dregători: vel logofătul, vel postelnicul, vel spătarul, vel vistiernicul „să margă... acolo, la mănăstire, să caute sama epitropilor ce vor fi după vremi și de venituri și de cheltuielile anului”. Vezi bine, fiule, că vodă nu prea îi lăsa pe cei de la mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
făcea judecată și dreptate la tot poporul lui. 16. Ioab, fiul Țeruiei, era mai mare peste oștire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori; 17. Țadoc, fiul lui Ahitub, și Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoți; Seraia era logofăt; 18. Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiților și a Peletiților; și fiii lui David erau mari dregători. $9 1. David a zis: "A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?" 2. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
la împărat. 23. Ioab era mai mare peste toată oștirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea Cheretiților și a Peletiților; 24. Adoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar); 25. Șeia era logofăt: Țadoc și Abiatar erau preoți; 26. și Ira din Iair era slujbaș de stat al lui David. $21 1. Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a întrebat pe Domnul și Domnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
timpul lui Petru I... - Un secol și ceva, nici măcar și-jumătate? - Nu vorbesc de Petru al Rușilor, țarul, lua-l-ar benga - din pricina lor ne-au Îngenuncheat definitiv Turcii și ne-au impus domni fanarioți! - Ușor, ușor, bătrâne, tată de logofăt... Dacă gândești istoria cu: „din pricină”, ajungi la Cain - dacă nu la Eva, „pricina” tuturor Începuturilor. Apoi nu uita că și noi avem ceva sânge fana’... - Voi, nu eu! Voi sunteți grecotei - bine, să trecem... Eu vorbeam de Petru I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
uluci pe sub zidire de cărămidă, cu stâlpi pătrați din loc în loc. Era conacul Iuga. În dosul împrejmuirii un șir de plopi bătrâni străjuiau ca un front de ostași de gardă. Printr-o poartă deschisă, se vedea ograda cu clădirile pentru logofeți, argați și alți slujitori, cu grajduri, cotețe, hambare... Mai încolo, după vreo sută de pași, venea intrarea principală la casele boierești. Poarta era înaltă și largă, cu trei arcade de zid unite deasupra, într-o cușcă de porumbei. Intrând cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sa amândurora, după fiecare replică. Spre fericirea lui, fu anunțat arendașul moșiei Vaideei, pe care îl chemase Miron. Cosma Buruiană avea treizeci și cinci de ani, șapte copii și o nevastă drăguță, care promitea să-i mai sporească numărul urmașilor. A fost logofăt pe la diferite moșii prin Teleorman până ce în sfârșit i-a ajutat Dumnezeu de a putut lua, acum patru ani, pe seama lui, proprietatea Vaideei de la Banca Agrară, cu o arendă modestă față de prețurile ce se plăteau în regiunea aceasta. Cu mulți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tândăli primprejurul conacului. Fiindcă Grigore Iuga avea de descurcat niște socoteli cu un slujbaș, anume Isbășescu, care ținea contabilitatea gospodăriei, în afară de diverse alte însărcinări, Titu Herdelea se simțea încurcat și nu știa ce să facă sau încotro s-o apuce. Logofătul Leonte Bumbu, un țăran dezghețat, înalt și osos, cu o înfățișare energică de sergent reangajat, l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la repezeală grajdurile cailor și un șopron încuiat, care fusese transformat în garaj
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plătească dumnealui boul și să aibă grijă de bieții orfani, dar numai cu făgăduiala s-a ales, căci pe urmă, de câte ori s-a mai dus la curte și s-a rugat, la boierii cei mari n-a putut pătrunde, iar logofătul, când a văzut că nu mai scapă de lacrimile ei, i-a spus că boierul s-a ținut de vorbă și a dat porunci domnului Isbășescu să-i plătească paguba, dar că răposatul, fie iertat, a avut mulți bani luați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că și în privința asta e înțelept. Gherghina era singură la părinți și frumușică picătură. Chirilă avea casă și câteva petice de pământ și gospodărie așezată aici, în Amara, dar de un an se mutase în Gliganu, unde îl chemase ca logofăt arendașul grec, cu contract și cu leafă bună, lăsîndu-și averea în grija tatălui său care, deși bătuse de mult șaptezeci, era încă zdravăn și muncea la sapă mai spornic ca un flăcău. ― Foaie verde mătrăgună, Veselia nu-i a bună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
recunoscut! Își amintea el, de când a venit, că satul Lespezi e aproape de tot, cam distanța dintre Pripas și Jidovița, pe care o făcea odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria, zâmbind. ― Ce faci pe aici, domnule căprar? zise Titu, aducîndu-și aminte deodată de Petre Petre de la cizmarul Mendelson. ― Iacă sosii și eu acasă ieri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-ncoace să-ți arăt ceva! Într-o odăiță cu o masă de brad și câteva scaune fără spetează, unde avea cancelaria moșiei ― în corpul caselor de argați ― Plata-monu scoase din portofelul umflat o hârțoagă albă și o flutură sub ochii logofătului. ― Vezi tu zdreanță asta, Chirilă?... O vezi bine... Uită-te!... Ei, asta e Babaroaga, băiete! strigă arendașul cu o bucurie exuberantă. Uite asta! Poți să le și spui oamenilor, ca să știe și să nu-și mai bată picioarele de pomană
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de-a gata. Și totuși oamenii nu încap de mine și umblă să mă dea la o parte. Apoi asta-i drept, măi Chirilă? Spune tu, că ești om cu chibzuială! ― Oamenii nu s-au ridicat împotriva dumneavoastră, conașule! protestă logofătul. Dar de, boierule, nici ei n-au pământ, și de aceea se tot sfarmă să câștige. ― Nici eu nu zic să nu câștige, s-ar putea? făcu arendașul împăturindu-și la loc hârtia. Să câștige, Chirilă!... Dar tocmai moșia mea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu capul de pragul de sus. Ignat îl petrecu după cuviință până-n ogradă, abătut, bâiguind mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu ca toantele astea care nu-s în stare nici măcar să încălzească bine fierul. Era singur acasă. Bătrânul avea un proces la Costești, la judecătorie, și pusese martor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe cuptor dormeau ceilalți copii, cu respirații grele. Pe urmă, după ce își mai potoli puțin foamea, Petre începu să-i spuie, printre îmbucături, că tot n-a izbutit să o rupă la boierul cel bătrân nici așa, și nici așa. Logofătul zice mereu c-o fi, c-o păți, că boierul se ține de vorbă când făgăduiește, că lui i-a spus atunci, astă-iarnă, să plătească boul, dar n-a spus să nu oprească datoria... ― Așa m-a purtat și pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vizitii nici unul nu s-ar încumeta să mâie iepele prea buiestre. Grigore era plictisit și pentru Ichim, dar mai cu seamă din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. Atunci logofătul Bumbu își dădu părerea că ar putea chema pe Petrică al Smarandei, c-a fost doar căprar la artilerie și a strunit tot felul de cai, încît are să se joace cu iepele. Îl chemară degrabă. Totuși, abia spre amiază porniră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigoriță, ca să spuie oamenilor cât s-a purtat de frumos cu dânsul și cum deunăzi, când s-a întors de la Costești de dusese pe cuconița la gară, după ce l-a ascultat din fir în păr, a chemat pe Leonte Bumbu, logofătul, și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său și să-i plătească numaidecât prețul unei perechi de boi, nu numai a celui omorât în pădure, pe deplin. Pomenindu-se despre despărțirea boierilor, Petre se grăbi să dea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de scântei sclipitoare. În aerul asudat din vagon, printre luminile tavanului și umbrele mișcătoare, rămăsese ca un ecou speriat glasul bătrînului: ― Ia taci, măi Petrică, ia mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când văzu pe Chirilă Păun, logofătul și omul lui de credință, atât de amărât. ― Da ce-i, Chirilă, ce, pacoste a dat peste tine? Chirilă Păun îl săgetă cu o privire urâtă, răspunzînd: ― Apoi lasă, cucoane, că dumneata știi mai bine, că e feciorul dumitale și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, bătîndu-l pe umăr, zise prietenos: ― Lasă, măi Chirilă, și fii om cu socoteală, că aste-s ale tinereții, s-au mai întîmplat și n-a pierit lumea. Vom chibzui noi și vom vedea ce... ― Ba nu, cucoane! se feri logofătul, mai jignit. Că dumneavoastră nu vă pasă și puteți vorbi fără durere, dar noi cu fata ce ne facem? S-o mărităm cu burta la gură ori cu plodul în brațe, de râsul oamenilor? ― Chirilă, Chirilă, ia seama! întrerupse Platamonu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pe seară merse la învățătorul Dragoș. Acolo se cunoștea pățania Gherghinei, cum, de altfel, se cunoștea acuma în tot cuprinsul satului, ajungând până și la urechea bătrânului Miron Iuga care, foarte urât impresionat, a spus de față cu Isbășescu și logofătul Bumbu: ― Iacă, de porcării d-astea se țin dumnealor, și pe urmă ne mirăm că țăranii murmură și se frămîntă! În familia Dragoș fuse, tocmai în vederea venirii probabile a lui Chirilă, o discuție aprinsă. Știrea a auzit-o Nicolae, fratele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]