KorAP: Find »[drukola/base=longobard & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 29 >

721 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

ceea ce-l făcea și mai monstruos, de parcă o altă ființă ar fi locuit înlăuntrul său. - Tu ești Stiliano? Glasul îi suna ciudat. Tonuri ascuțite și joase se amestecau în unul și același cuvânt. - Eu sunt, și am venit în numele regelui longobarzilor. Isacco Platone s-a scărpinat pe obraz cu unghiile lui lungi pictate, măsurându-mă din cap până-n picioare. După care a zis: - Mâine dis-de-dimineață o să plecați. O escortă o să vă însoțească până în port, și de-acolo un vas o să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ceea ce făcea, dar am alungat pe loc acea ideea absurdă, punând-o pe seama puterii sale diavolești. - Stiliano, lasă-ți oamenii să plece, și tu rămâi aici. Vocea îi era incredibil de imploratoare. - De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat la picioare, și s-a retras, din nou nepăsător, în beznă. Exarhul, care urmărise toată scena amuzat, mi-a poruncit din nou: - Mâine în zori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ascută armele; mi-am colorat părul cu praf roșu și m-am alăturat lui Rotari. În urma steagului său, un stindard purpuriu cu o viperă de aur brodată, am pornit-o spre marea Liguriei. Armata era compusă din șapte sute de călăreți longobarzi, o sută cincizeci de bulgari și cinci sute de pedestrași recrutați de familiile din regat. V N-are niciun rost să spun aici cum s-a desfășurat războiul. Toate au același miros de sânge, mațe și creiere spulberate pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă brusc spre mine n-a fost șuieratul lamei, ci scrâșnetul prundișului sub picioarele mele. A făcut două lucruri la care nu mă așteptam: în timp ce longobardul mă acoperea, a surâs, fără să fie surprins că mă revedea, și s-a postat drept pavăză în fața unui tânăr bizantin, care avea o frumoasă înfățișare și o armură scumpă. - Stiliano, iată-ne în sfârșit la ultima noastră întâlnire, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
arătătorul spre cer și mi-a spus: - Viața lui Rotari. Inima mi s-a cutremurat. Camaradul meu a rânjit a batjocură, dar eu știam că el nu amenință de pomană, nici măcar în acel moment de iminentă agonie. I-am ordonat longobardului: - Supraveghează-l pe băiat, eu trebuie să vorbesc cu acest om. Ne-am întors în grotă, Andras înainte, și eu după el, împingându-l cu scramasaxul prin tunică. Pe micul altar am văzut, pregătite să fie duse de-acolo, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lui Andras și i-am răspuns fără să-l privesc măcar: - Așteaptă un moment. Pune-l pe băiat să se dezbrace. Apoi l-am întrebat pe Andras: - Știe să înoate? A oftat. - Ca un pește. La un gest al meu, longobardul a plecat. - Și-acum pentru tine ce nădăjduiești? Preț de o clipă mi-am privit mâinile pentru a-mi pregăti cugetul ca să-l omor. Când mi-am ridicat privirea, am rămas înlemnit și m-a trecut un fior de groază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mine temători. - Aruncă-te-n apă și întoarce-te la tatăl tău. Spune-i că-i datorezi viața lui Stiliano, magistrul lui Rotari, i-am spus băiatului care se despuiase. A șovăit doar o clipă înainte să plonjeze în valuri. Longobardul m-a întrebat dacă putea să capete copăcelul cu sângele lui Iisus și racla pe care o lăsasem pe altar. I le-am dăruit, fiindu-mi scârbă de sângele lui Andras, care le mânjea, și convins de falsa lor sfințenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
au tăiat limba, și a fost închisă într-o mănăstire. Drept urmare a toate câte avuseseră loc, pe tron domnea Constant, în vârstă de unsprezece ani, fiul lui Constantin, în timp ce senatul conducea imperiul. - Acest senat trimite o scrisoare mărețului rege al longobarzilor, și-au încheiat ambasadorii relatarea. I-am citit lui Rotari epistola, care m-a convins imediat. Iată cum începea: „Senatorul Giuliano scrie cu smerenie regelui longobarzilor, Rotari. Stiliano, bărbatul cel drept care vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lui Constantin, în timp ce senatul conducea imperiul. - Acest senat trimite o scrisoare mărețului rege al longobarzilor, și-au încheiat ambasadorii relatarea. I-am citit lui Rotari epistola, care m-a convins imediat. Iată cum începea: „Senatorul Giuliano scrie cu smerenie regelui longobarzilor, Rotari. Stiliano, bărbatul cel drept care vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că vorba mea cântărește mai mult decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
închis, din cele folosite pentru prizonieri, și dusă la o sihăstrie aflată pe stâncile abrupte ale Alpilor. Am pus să fie aduse în cancelarie câteva dintre lucrurile ei, mai ales scrisori și cărți, și douăzeci și doi de romani și longobarzi ale căror nume erau scrise pe un sul mic de pergament, ascuns într-un vas de sticlă albastru mat, din cele folosite de femei pentru creme, au fost înjunghiați mortal în propriile paturi. Singurul care va fi regretat și deplâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
reginei. Eu mi-am luat un fel de vacanță, și zile-n șir am stat cu fiul meu Ansoald. VII Culegerea de legi longobarde era gata. Informațiile primite din provinciile regatului, confruntate și armonizate, alcătuiau un codex acceptabil pentru toți longobarzii, mai ales pentru cei căzuți pradă sărăciei odată cu terminarea prăzilor de război. În lipsa mea, Adeodato a pus într-o ordine logică legile. Ansoald s-a sfătuit cu el în această privință. După ce-am terminat de citit marele volum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
În lipsa mea, Adeodato a pus într-o ordine logică legile. Ansoald s-a sfătuit cu el în această privință. După ce-am terminat de citit marele volum de pergamente, nu mi-a rămas decât sarcina de a traduce unii termeni longobarzi mult prea obscuri și vechi. În ziua în care Ansoald a fost numit notar regal, Rotari mi-a cerut să redactez eu premisa cu genealogia sa, care urma să facă parte din codex. Ar fi vrut să-l promulge imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
s-o spun, eu am fost cel care a mărit taxele de despăgubire pentru stingerea unor litigii, crezând că în felul ăsta încăierările de răzbunare se vor împuțina. În privința reducerii cazurilor care presupuneau pedeapsa cu moartea, prea puțin pe placul longobarzilor, toate meritele îi revin lui Adeodato. Rodoald, nerăbdător să-și vadă mama de a cărei întoarcere auzise, a fost adus de la Trento. Prezența Gailei a reușit să pună frâu, fie și parțial, exceselor sale. Avea doar treisprezece ani atunci când a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în cel al lui Rotari, scriind pe ambele jumătăți numele de Stiliano, a spus Gaila, drept care ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am pornit la drum și a trebuit să îndur de-a lungul întregii călătorii vomităturile și înjurăturile longobarzilor, care, lei fiind pe pământ, tremurau ca niște fecioare la fiecare val mai înalt decât palma. Aio se mai recuperase, ajungând, să zicem, la cincisprezece ani. Când și când însă privirea i se rătăcea, nu înțelegea ce i se spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
curent cu ceea ce se-ntâmplase, am pornit imediat să-l ajungem din urmă pe Aio. La aproape două mile de Siponto, i-am văzut pe soldații samniți venind spre noi, de fapt retrăgându-se în fugă, deși cei câțiva comandanți longobarzi se străduiau să-i oprească. Aio, văzând că sclavii debarcaseră și se încartiruiseră la câteva mile de oraș, intenționa să-i atace imediat. Slavii însă împrejmuiseră tabăra cu șanțuri adânci, acoperindu-le cu crăci, pământ și frunze. Aio, care călărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
strategie, ci doar vicleșuguri de vânători și pirați. Înainte de răsăritul soarelui împresuraserăm deja tabăra lor din trei părți, lăsând liberă doar calea spre mare. Pitiți pe după tufișurile ce o împrejmuiau, am pretins ca pedestrașii samniți să fie postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am apropiat de corturile slave, am văzut că ne așteptau cam treizeci de longobarzi dezarmați, făcând cerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
codrii de unde ieșiseră. Am avut însă și șansa să fim bine găzduiți și să ne refacem forțele la Capua și la Cassino. În acest ultim loc am putut să vedem cu ochii noștri marele sacrilegiu săvârșit de Zottone, primul duce longobard de Benevento, cel care, în mișelia lui, a distrus mănăstirea înălțată de Sfântul Benedict. Pe când dormeam la Cassino, am simțit cu mare sperietură că pământul se cutremura și de-abia ne țineam în paturi. Cutremurul a durat preț de multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
aflam au rezistat, dar altele, mai subțiri, s-au prăbușit cu tot cu acoperiș, îngropând sub ele multe vieți. Cu rușine, am auzit o femeie spunând în bezna drumului unde fugisem: - Benedict, slăvit fie numele său, ca să-i alunge de-aici pe longobarzii care nu pregetă să doboare casele noastre și să ne omoare. Din nou la drum și apropriindu-ne de orașul Tuscolo, unde trebuia să primim hărțile de liberă trecere pentru Roma, am văzut că pagubele cutremurului erau mult mai grave, populația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Amenințător, a poruncit celor patru oșteni care-l escortau: - Percheziționați-l, dacă e cazul, până la piele. Au găsit numaidecât flacoanele, și am fost nevoit să-l rog cu cerul și cu pământul: - Îngăduie-mi doar atât, o, tu, rege al longobarzilor, las-o pe soțioara ta să-ți mărturisească adevărul. Eu nu-mi voi încălca legământul nici dacă mă omori aici și acum. Așa se face că, în cele din urmă, Rotari a aflat. Așa cum Gaila prevăzuse, apartamentul său s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
noua perioadă de la anul 313. A murit în etate de patruzeci și unu de ani, cinci luni și șase zile. Pavia era în doliu. Au fost făcute rugăciuni în bisericile catolice ortodoxe și tricapitoline, în templele ariene, sub arborii sacri longobarzi și în sinagogă. În sala tronului, unde era depusă, înveșmântată în purpură și aur, pe un catafalc din scânduri de stejar, pentru prima dată de când lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Un legământ făcut dinaintea lui Dumnezeu, dacă e rostit de oameni de cuvânt, îi face oricum mai buni. Cei doi catehumeni au fost grabnic instruiți, și în prima sâmbătă a lunii noiembrie au fost botezați în cristelnița de la Sant’Eusebio. Longobarzii au pus să fie construite în podul turnurilor din spatele bisericilor, acolo unde se aflau scările care duceau spre locul rezervat matroanelor, colibe deschise în care au fixat niște bucăți de fier, aramă și bronz. Un slujbaș le lovea cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Era înspăimântată, căci Wuldetrada nu contenea să-i bage-n cap: „Dacă soțul tău are îndoieli în privința fidelității tale, te va omorî pe loc“. Și, din păcate, au atârnat mult în defavoarea lui Rodoald faima lui proastă și pizma multor nobili longobarzi ale căror soațe sau fiice fuseseră cu adevărat seduse de el. Încât Eribert a fost absolvit de învinuirea de regicid, prin faptul că pur și simplu și-a apărat onoarea. Între timp, vicleana Gundeperga a cumpărat cu aur cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
atunci când am ajuns în acel loc cu rămășițele pământești ale lui Rotari și ale Gailei: asta s-a întâmplat în a doua zi de octombrie a anului 658, iar acum prietenii mei se odihnesc lângă Rodoald și mulți alți nobili longobarzi, între care Rodelgrimi, care a fost vreme de douăzeci de ani înțeleptul consilier al ducilor de Benevento. Am hotărât să rămân definitiv la Benevento, alături de fiul meu. Asta și fiindcă evreii din Pavia au adus cu ei aici o mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în Neustria și în Austrasia papa își pregătea rolul de viitor rege. Când peste două sau trei generații la Roma va suna din corn, francii îl vor auzi de dincolo de Alpi, vor descinde în Italia ca să-i susțină domnia, și longobarzii vor fi loviți din toate părțile, mahomedanii la sud, bizantinii la răsărit și francii în nord. N-aveam darul lui Garibaldo, dar puteam să prevăd toate astea fiindcă deja se conturau cât se poate de clar. Întrucât Ariberto nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mea pământeană e pe sfârșite și nu vreau să fac vreun rău celor dragi. Așa că, în ciuda mustrărilor lui Grimoald și ale lui Ansoald, am decis să dispar, luând cu mine un exemplar din această cronică, precum și a mea carte Istoria longobarzilor și alte câteva lucruri. Mâine, pe furiș voi pleca precum un pelerin și voi încerca să mă întorc în localitatea mea de baștină, Concordia, unde nu-mi va fi teamă de moarte, aflându-mă alături de tatăl și de mama mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]