1,634 matches
-
el, care vor căra ceva ce-ți va fi foarte de folos. Pregătește-te pentru asta! De unde știi de Soliteraj? Lasă-mă să termin, te rog. Mâine dimineață, pe lângă micul dejun pregătit automat la cantină, vei mai găsi niște pachete. Lopeți, veste antiglonț, căști, muniție, aparate medicale, niște componente de calculatoare pe care celălalt prieten al tău, Velail, le va găsi, în special pe acestea din urmă, foarte utile. Vei găsi mai multe. Ar trebui să verifici în fiecare dimineață pachetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea un teren viran unde rugineau carcase de mașini și, mai departe, se vedeau cîteva case albe. Mașina mortuară plecă. Fotograful la fel. Lecoeur Îi aruncă o privire lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
barcă. Și eu trec de-alung de maluri, Parc--ascult și parc--aștept Ea din trestii să răsară Și să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică, Îngânați de glas de ape, Și să scap din mână cârma Și lopețile să-mi scape; Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune - Vîntu-n trestii lin foșnească, Undoioasa apă sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin și sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr. {EminescuOpI 75} DORINȚA
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vr-o notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... ori ce-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pășesc alături... le stă bine la olaltă, Ea frumoasă și el tânăr, el înalt și ea înaltă. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg Și încet înaintează în lovire de lopeți, Legănând atâta farmec și atâtea frumuseți... Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne Ea, copila cea de aur, visul negurii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi, După propria lor voie să, ne ducă unde repezi, Căci ori unde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire... de-i vieață, de e moarte". Fantazie, fantazie - când suntem numai noi singuri, Ce ades mă porți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
plecăciune. — Ciudată treabă și cu preoții ăștia care nu-ți vorbesc niciodată, spuse John. — Te-aștepți să le facă plăcere să spună „Grüss Gott“. — Nu-ți răspund niciodată. Ne-am oprit În drum, ca să ne uităm la paracliserul care Înfigea lopata În pământul proaspăt afânat. Un țăran cu o barbă neagră și cizme Înalte din piele stătea lângă mormânt. Paracliserul se opri din săpat și Își Îndreptă spatele. Țăranul cu cizmele Înalte Îi luă lopata și continuă să umple mormântul - presăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ne uităm la paracliserul care Înfigea lopata În pământul proaspăt afânat. Un țăran cu o barbă neagră și cizme Înalte din piele stătea lângă mormânt. Paracliserul se opri din săpat și Își Îndreptă spatele. Țăranul cu cizmele Înalte Îi luă lopata și continuă să umple mormântul - presăra pământul egal, ca un grădinar care presară bălegarul. Săparea mormântului părea nefirească În dimineața aceea de mai. Nu-mi Închipuiam cum ar putea muri cineva. — Imaginează-ți cum ar fi să te Îngroape Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O fată? Își dădu cu părerea Moff. Heidi Își imagină o fată luată pe sus de un șef de trib, gata să fie aruncată de pe o stâncă În cadrul unui sacrificiu ritualic. Apoi se auzi un scâncet. Un câine bătut cu lopata? O secundă mai târziu, se auziră un fel de șuierături și răgete. Un măgar biciuit În timp ce se opintește să care o povară În sus pe deal? După care urmară niște țipete ca de femeie care-ți Înghețau sângele În vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai durat Încă un pic. Dar dacă miracolele sunt precum ploaia după secetă, atunci lăcomia este potopul care vine după. Cultivatorii de heroină și vânătorii de comori care au mituit membri din SPIN și-au făcut apariția cu AK-47 și lopeți. Au răscolit dealurile până n-au mai rămas decât câteva urme de Balanophora. Consumarea plantei de către armată a condus la reînceperea violurilor asupra femeilor din trib, pe care conducătorii militari au justificat-o drept o modalitate naturală de asimilare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ierusalime, cine să te plîngă? cine să meargă să te întrebe de sănătate?" 6. "M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi, de aceea Îmi întind mîna împotriva ta și te nimicesc: sunt sătul de milă. 7. Îi vîntur cu lopata, la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor. 8. Văduvele lor sunt mai multe decît boabele de nisip din mare; peste mama tînărului, aduc un pustiitor ziua în amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
din cei mai săraci din țară. 17. Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, și toată arama lor au adus-o în Babilon. 18. Au luat oalele, lopețile, cuțitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19. Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămîietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint. 20. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pune în pămînt și pîinea, pe care o va da pămîntul, va fi gustoasă și hrănitoare; în același timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse. 24. Boii și măgarii, care ară pămîntul vor mînca un nutreț sărat, vînturat cu lopata și cu ciurul. 25. Pe orice munte înalt și pe orice deal înalt, vor izvorî rîuri, curgeri de apă în ziua marelui măcel, cînd turnurile vor cădea. 26. Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu vor mai fi scoși niciodată, și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21. Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de rîuri, de pîraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți, și nu trece nici un vas puternic. 22. Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntuiește! 23. Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strînge piciorul catargului și nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
explice neapărat un nou pas de dans. Pe la mine n-a mai venit. l octombrie. Uneori era drăguță Irina, ca atunci înainte de plecarea mea, la masa din parcul Carol, cu Niki Mihail împreună. Lacul, negru și moale, tremura sub vreo lopată singuratecă, iar în spate muzica restaurantului, cu lumea colorată, cu o scenă ridicolă pe care dansau femei urâte. În fund, în clădire, dansuri moderne pe lângă care trecusem mai înainte. Când mi-am adus aminte că și Irina are obiceiul să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și tot dezastrul s-a întîmplat dintr-o dragoste exagerată. În clipa aceasta nu suferim nici unul, și dacă vom vedea că nu putem altfel, vom lua o barcă și vom porni intr-o noapte fermecată spre larg, vom da drumul lopeților și vom pluti în voia valurilor, asemeni lui Tristan. Apoi ne vom arunca îmbrățișați spre adâncuri. În pustiurile aceste nu va fi nimeni să ne scape. Ioana se strânsese lângă mine, accepta. Pe mulți din oamenii din port nici nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și simplu, toate la un loc, cadavrele, de acum înțepenite, ale celor căzuți: romani, huni, alani, vizigoți, ostrogoți, turingieni, burgunzi. întinderea aceea desțelenită era toată o înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări, spre marea fericire a corbilor și a miilor de muște. în căldura sufocantă a zilei, aerul era greu, saturat de mirosul de moarte. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă cât mai mult fum, nu avură nici un efect. Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet În jurul centrului ei de greutate. Mișcarea aceasta imprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încât Onassis* cu bărcile lui comerciale părea un gândac În comparație cu acest monstru financiar! Pe lângă aceste valori fixe, mai poseda În Împrejurimi câteva importante insule unde se cultiva măslinii și unele fructe exotice și de unde banii alergau către el adunați cu lopata...! Având atâta avere, ce credeți, acest slăbănog individ, mânca cu șapte burți...? Nici vorbă. În timpul mesei de prânz, i se aducea lui și celor doi copii ai lui, colaboratori, o comandă compusă din două felii de pâine spongioase, o felie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
garoafe. Cu lacrimi În ochi, Îi căzu În genunchi sărutându-i mâinile. „Orice vorbă a-și rosti, nu va fi suficient pentru a-mi exprima recunoștința. Totuși, În puține cuvinte, mulțumesc...M-ai ridicat din mormânt, atunci când deja groparii pregătiseră lopețile...!! Voi fi eu oare În stare, să te răsplătesc...??” „Nimic mai simplu și mai Dumnezeiesc dragul meu, să fii alături de mine, să mergem de mână mai departe cu Încredere În ziua de mâine. Iar ajungând la o adâncă bătrânețe, atunci când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri de lopată); Înălțându-se iar și iar pe noi culmi ale măiestriei Într-ale lumii. Prin divinitatea artei. Adresându-se, inspirat, omenirii. Făcând semne În limbajul universal al pigmenților Încărcați. Trăiască Eisen, avântându-se de pe un pisc pe altul! Deși culorile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întorsese din morți. Margotte avea multe de spus. Nu observă că tăcea. Pentru că se Întorsese, pentru că era preocupat de acest subiect, de moarte, de misterul ei, de neființă. De asemenea, pentru că se aflase Înlăuntrul morții. Pentru că i se dăduse o lopată și i se spusese să sape. Pentru că săpase alături de soția sa care săpa și ea. Când aceasta s-a clătinat a Încercat să o ajute. Săpând astfel, În tăcere, Încercase să Îi transmită un mesaj, să Îi insufle putere. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi fost la fund, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să se bage în pat, iar bărbatul a adormit cu mâna pe buzunar și nu s-a trezit atunci când cineva a bătut la ușa dormitorului. Alice a deschis și-a dat cu ochii de Helena, care era înarmată cu niște lopeți. Vino, a fost tot ce i-a spus femeia. Alice și-a luat sandalele și s-a uitat la John. Poate c-ar trebuiVino acum, i-a zis Helena. Să nu te lași impresionată de lacrimi. În Rusia, bărbații plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]