1,956 matches
-
Dumitru Mircea Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Religia dragostei (povești de dragoste ale oamenilor celebri) Partea I Iubirea mișcă lumea și soarele pe cer! Dante Fără dragoste omul e ca soarele care nu lucește sau ca o floare care nu înflorește. Frumos spus! Însă nu știu dacă fraza îmi aparține. Am găsit-o în notițele mele. Dacă e-a mea, mă bucur, înseamnă că-s deștept. Oricine vrea să fie fericit din dragoste. Și
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
e birjar iscusit! CONTELE DRACULA : Unul e Dracula pe acest Pământ!... Dii căluții mei! Caii smucesc și caleașca se înalță în văzduh. E fascinant! De sus se zăresc prin noapte dealurile împădurite, apoi crestele munților cu frunțile de piatră ce lucesc la lumina lunii. EXT. / ORAȘUL DE PE DUNĂRE / NOAPTE Cadrul reprezintă panorama unui oraș scăldat în lumină și un fluviu care îl traversează. Caleașca coboară lin peste zidurile înalte ale unui palat. Cei trei coboară și se îndreaptă spre clădire. INT.
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
Paula Diana Handra Publicat în: Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA AMINTIRILOR Din pomii ninși de floare strâng amintiri lăsate În primăveri brodate cu vise colorate Le pregătesc culcușul prin bobocei - splendoare - Când verde crud lucește sub ochii-mi a mirare. C-un val de bucurie, copilărești plăceri, Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri, Printre cireși în floare și adieri de vânt Sub ploaia de miresme căzută pe pământ. Iar florile de măr - mistere
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
Steaua cu coadă), despre efectele nememorării secundei nașterii (Nimenea nu ține minte...), despre Maramureș, unde «acele uși domnești de lemn mirositor / se deschideau în fața norilor», unde «ploua cu vulturi pe pridvoare / de din argintul lunii, mare, / ce răsărea pe lângă ierbi / lucind alergăturile de cerbi...» (Maramureș), «despre starea omului de a fi», despre «dezvățarea ochiului», despre «smulgerea măștii», despre «dorul de om», despre «stela-bilingvă», despre «cățărarea pe Ducipal», despre «mișcarea omului printre animale și plante, materiale și imateriale», despre o «lege pentru
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Amândoi geniali. „La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă,/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă./ Poate de mult s-a stins în drum/În depărtări albastre,/ Iar raza ei abia acum/Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem și nu e./ Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă..” Eminescu
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
Dumitru Buhai Publicat în: Ediția nr. 115 din 25 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului VREMURI GRELE ȘI RELE Motto: „Să știți că în vremurile din urmă vor fi timpuri grele” De veghe, în noapte, privesc pe fereastră La stelele ce lucesc acuma pe cupola albastră Și la luna țintită departe, în tavanul de sus, Spre care, după-nviere, și-a luat zborul Iisus... Mă simt, în aceste momente de veghe, ca un atom, Plutind în imensul univers, pe nava rotundă pământ
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
fapt, tot decorul amfiteatrului de basm al dealurilor, îmbrăcate în hainele albe și sfinte ale zăpezii se împodobiseră cu firele de aur împrăștiate din belșug de globul lunii. Tudorel a amuțit și a murmurat un : aa!gâjâi prelung, admirativ. Acum lucea șerpuit și urma săniilor care ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o veșnicie. Dar nu durase nici măcar o jumătate de oră. După ce
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
fapt, tot decorul amfiteatrului de basm al dealurilor, îmbrăcate în hainele albe și sfinte ale zăpezii se împodobiseră cu firele de aur împrăștiate din belșug de globul lunii. Tudorel a amuțit și a murmurat un : aa!gâjâi prelung, admirativ. Acum lucea șerpuit și urma săniilor care ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o veșnicie. Dar nu durase nici măcar o jumătate de oră. După ce
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
din dreptul lui Lincoln Park, vrăjit de-a dreptul de importanța clipei acestui insolit contact, răvășit de imensitatea orizontului lichefiat, de tocmirea simetrică a apusului celest cu ceața subțire, împânzită policrom de razele unui soare aproape “înghițit” de ocean și lucind puțin învolburat necuprinsul din fața ochilor. Nisipul plajei îmi ardea tălpile și eu mă istoveam să încerc cât mai grabnic apa, care parcă se depărta și nu se lăsa atinsă. Mă zorea încertitudinea că voi putea putea izbuti să iau baremi
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii și promoroaca strânsă-ntr-un nechezat de cal zăpada nesfârșită lucește ca o salbă nici timpul nu mai este ce-a fost într-altă viață avem priviri pierdute în depărtarea albă și-n suflete antarctici de moarte și de gheață Referință Bibliografică: PASTEL ÎNGHEȚAT / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PASTEL ÎNGHEŢAT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340652_a_341981]
-
Care iubire ar supraviețui? Dincolo de filme și povești, în viața reală, câte femei, necăsătorite fiind, ar rămâne? Apoi la doi ani de la accident se căsătoresc, Ea mireasa frumoasă și înaltă, El invalid, țintuit într-un cărucior cu rotile, cu ochii lucind în lacrimi. Și-au ales un cântec superb, cântecul lor, dar niciodată nu au putut dansa împreună primul lor dans ca soț și soție. După un timp, El se hotărăște să încerce un tratament nou și după ani de terapie
DACA DRAGOSTE NU E... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340656_a_341985]
-
ar trebui să le păstrăm în batista din buzunarul stâng, cu care ne ștergem fruntea la orice tristețe sau bucurie. Transcriu, mai jos, versurile locotenentului Constantin Fotescu, scrise pe o filă pe care vremea a lustruit-o, făcând literele să lucească în lumina zilei, versuri ce au dincolo de cerneala trupului lor, emoția zilei de 10 noiembrie 1935, când au fost rostite: Celor ce-au căzut la Robănești Vulturi năprasnici, icoane sfinte, eroi din regimentul nouă, Ce mare cinste ostășească vă fost
ROMANII DIN LACRIMA GLIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340706_a_342035]
-
un chioșcar ordinar. Și... prilejul se ivi. Tot de la Nae. Se pomeni cu el într-o dimineață în magazin, că-i șoptește misterios: --Mă, nea...vrei să dai și tu un tun în viața ta? Ochii lui Mototolea începură să lucească. De când aștepta el prilejul acesta. Spuse, sugrumat de emoție: --Ce trebuie să fac? --Fii atent la mine! Am un lot de țigări cu timbrul...așa și-așa. Nu pot să-l desfac prin chioșcurile mele că sunt deocheat. Pe când mata
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
creștet, pe chelie: așa, Tricuță! Fii și tu o dată bărbat! Se vedea clar că e mulțumită. Că așa-i spunea când era mulțumită de el: Tricuță. Chiar când făceau dragoste (este adevărat, cam rar...). Însă, când venea seara cu ochii lucind și spunea spăsit de la intrare: săru’ mâna, mamă! madam Firuța rânjea ca un dulău, căruia i-a furat cineva osul: Trachee! Bietul Trică șoptea duios: -Ce-am făcut, mamă? -Miroși de la o poștă. Iar te-ai înhăitat cu bețivanii ăia. Că
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
legătură cu inteligența unei persoane? „Se înfurie!” - Din păcate, da. Nu că aș fi de acord cu aspectul problemei. - Sau că femeile sunt inferioare din punct de vedere al imaginației și bogăției bagajelor de cunoștințe? îl privi direct. Ochii ei luceau și nuanța de ambră devenea mai întunecată, deși razele lunii îi poleiau. El zâmbea discret. Îi plăcea să discute cu femeia, chiar dacă aparțineau unor clase sociale diferite. - Imaginația femeilor întrece limitele și trece toate barierele ... din câte am experimentat eu
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
la discreție: pe benzi sunt agățate ca notele muzicale niște linguri portocalii, în care picură când păsările lovesc cu ciocul bumbuțul negru de deasupra. De când au o zi știu să‑l ciocănească, atrase de picătura suspendată. Le plac lucrurile care lucesc. Secretul în reproducție, mi‑a explicat Ovidiu, e uniformitatea. Dacă cresc sănătos și uniform, păsările vor răspunde uniform la stimularea luminoasă și vor începe să facă ouă uniform și în procent cât mai mare. Vaccinurile sunt esențiale pentru prevenția bolilor
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
și efectele speciale, de pe catarg. Trișez, mă ghemuiesc într‑un colț, ferită de furia elementelor. Număr rafturile cu ouă, 12 coloane, 15 rânduri, o matrice de ouă, de‑o parte și de alta a grozavei cabine. Bonetele femeilor flutură, obrajii lucesc. Se întunecă atunci când trec sitele peste masa de foosball, singura sursă de lumină, și se văd doar ouăle roșii, trei‑patru pe fiecare. Le scot și le pun în cofrajele de carton pregătite într‑un colț. Mă ofer să scanez
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
fericit când l-ai îmbrăcat. ZI DE VARĂ M-a trezit sărutul tău dis-de-dimineață, hai, grăbește-te iubito, Soarele se-nalță! A plouat aseară, ceru-i mai senin, plecăm pe răcoare fânul să-l cosim. Coasele le-am ascuțit de lucesc în soare, apă-n fedeleș am pus și-n paner mâncare. Înjugat-am la car boii totu-i pregatit, vom munci din zori până-n asfințit. Vântul face valuri, valuri, în otava verde, uită-te! un iepuraș ce în lan se
A FOST CÂNDVA... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 129 din 09 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344279_a_345608]
-
cu fiecare seară. N-aș fi crezut, că-n nopțile cu stele, De multe ori, eu voi rămâne trează Și voi așterne gândurile mele, Sub raza celei ce mă luminează. În nopți târzii, alături de a mea, Pe 'nalta boltă, mai lucește una - Însingurată și uitată stea, Pe-același loc, de mult..., dintotdeauna. Să fie steaua ta, aceea ce apare, În serile târzii, pe bolta înstelată? În licărul ei palid, mi se pare Că-s ochii tăi, aceiași..., de-altădată. Amintire albastră
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
cereți grad: vă veți ghionti - la hurtă - toți - în iad! *** PĂRTĂȘIRE Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă Tu, rege peste-ntunericul de-amurg - pune-Ți - pe pieptul meu - mâna-Ți străpunsă redă-mă Ție - din toate câte curg! Hristoase,-ncoronat de spini - lucind scuipați - și sânge și batjocură pogoară să împărțim și frângeri și puteri - ca frați acum - când lumea s-a aprins de seară... stinge-mi - Hristoase - peste ochi - mii stele prăvale - peste mine - de cer lespezi clopote bat ceas alb și
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Hristos. Câteva minute mai târziu imensa mulțime a credincioșilor încolonată în impresionant cortegiu, înainta încet spre locul zidirii celei noi. Acorduri de muzică militară, fâlfâiri de steaguri sfințite, foșnete de frunze uscate... suflă vânt rece de toamnă. Pe fețele tuturor lucește discret seninul unei bucurii, seninul bucuriei de înfrățire a tuturora în hotărârea unei frumoase înfăptuiri. Când să înceapă slujba sfințirii, un buchet de flori albe, buchet mare cât o inimă de româncă, se-nclină în fața sfințiților slujitori. Dintre flori s-
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
somn ca un hămesit! Cărarea pe care-apucase a doua zi îl duse la un eleșteu, nu mare, într-o margine de sat. În apa-i văzu pești mărunți împungând supărați asemenea unor ace adânca oglindă. Câte unul mai lătișor era lucit cu soare de vreo rază mai leneșă, pedepsitoare, șugubeață. Se bucură grozav de-așa priveliște, ce mai! Ridicând ochii spre cer, descoperi în zare rotocoale de fum cățărându-se pe albastrul minunat către Tării. Sunt semne de viață! Adevărate semne
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
s-o deschid dar nu pot.Bătăile se întețesc în tabla de culoarea neagră iar pe ușa din față cade un milițian.. E lovit! Aha! Cineva i-a lovit bine! Șoferul e mort? Stă cu capul pe volan și cheile lucesc la brâu, norocul meu! -Iute copile! Iute descuie! Mă ard degetele de la atâta nerăbdare dar reușesc, înăuntru e Lina lu’ Vasile, săraca cu hainele rupte, are sânge pe față, Mihai doctorul, lovit la cap.Amândoi se reped afară iar Mihai
AL TREILEA CERC..P1 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343646_a_344975]
-
Cuvântul nu îl lași să fugă Îl spui sub semnul binecuvântării. Din când în când ridici spre cer Ochii,ce-L privesc pe Domnul. Sub bolta lumânărilor în pâlcuri, Bătrânii îngeri înconjoară tronul. Nesimțior primești tot harul, Iar ochiu-ți plâns lucește iar. Credința veșnică ți-e darul Iubind, iertând, Preasfinte silotar. Referință Bibliografică: Psalm XIV / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 474, Anul II, 18 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate
PSALM XIV de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343709_a_345038]
-
și gândul Mi-l făceai cunună nopților stelare. Te simțeam aievea, dulce-nrourare Picurând luceferi pe-ntreaga-mi făptură Din înalt rostindu-mi psalmi de adorare Și-un sărut de taină, cald topind pe buze. Mă-nveleai cu-albastrul ce-ți lucea-n privire Calm, pe după umăr, m-ai cuprins firesc Tremura și visul ce curgea-n neștire Depănând povestea dorului lumesc. Ce dorință oare vrei să furi iar nopții Când pe boltă stele încă strălucesc ? Mă aduni la pieptu-ți și in
TE-AM VISAT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377489_a_378818]