822 matches
-
toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le veneau În Întîm pinare Îi Înconjurară. Zahar schimbă cîteva vorbe cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În sufragerie de pe acoperișul aflat chiar dedesubt. Valoarea sentimentală a medalioanelor, lanțurilor, inelelor, bijuteriilor de familie, nu fusese apreciată de compania de asigurări. Ferestrele erau acum bătute În cuie și acoperite de draperii. Mesele se serveau la lumina lumânării. Îndestulă lucire cât să vadă reproducerile Înrămate de la Muzeul de Artă Modernă, și vizavi la masă, pe Margotte servind, Împrăștiind picături pe fața de masă; Încântătorul ei zâmbet larg, Întunecat și tandru, cu dinți mici, curați, imperfecți, și ochi albastru-Întunecat și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deci, ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie și Încercă ușa, chemă liftul, și coborî. Domnul Sammler, bătând din nou străzile, care acum erau de un albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Asemenea strălucire, intensitatea lucrurilor totodată Îl Înspăimântau. Limpezimea moale a chipului Angelei, sforțarea sprâncenelor - amestecul deplin de bun și de rău mirositor pe care Îl vedea acolo. Iar soarele bătea direct În fereastră. Prin geamul striat lumina se revărsa cu luciri de miere. Un asalt de dulceață și de strălucire insuportabilă. Sammler nu voia cu adevărat să treacă prin asta. Se Înălța Împotriva lui, prea amețitor, prea tulburător. — Îmi dau seama că tu și Elya ați continuat să discutați despre acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mă critici. Nu, Îl laud pe tatăl tău. Ochii Angelei erau dilatați, strălucitori, tulburi, furioși. Fără certuri, pentru numele lui Dumnezeu, cu o femeie disperată. Și totuși țintea către ceva. Își ținea Încordat trupul slab; sprâncenele roșcate, Înspicate atârnau peste lucirea mată a ochelarilor de soare. — Nu-mi place părerea pe care cred că o ai despre mine, spuse ea. — De ce ar conta asta Într-o asemenea zi? Pe de altă parte, poate chiar cred că azi ar trebui să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vânat pe întinderi de mile întregi în jur. Când ajunseră lângă platforma de tragere, Jonas încremeni locului și-l lăsă pe tânăr să se depărteze. Înălță pușca la obraz și văzu țeava lungă îndreptându-se pieziș spre stelele ale căror luciri pâlpâiră în oțelul ei. Așteptă nemișcat, urmărind din ochi spinarea omului legănându-se deasupra porumbului. Apoi, în clipa potrivită, apăsă pe trăgaci cu putere, ținând pușca pregătită să tragă din nou. Când răsună pocnetul împușcăturii, capul negru și rotund zvâcni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire În aer, o formă care putea fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau un domeniu familiar pentru pictorul Alessandro Frassetti. Era, cu siguranță, o armă cu tăiș. Ceea ce Însemna că Umbra era un om. Un om zburător, fără chip. Un om care Îl apăra așa cum nimeni nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fân proaspăt cosit, care, la venire, nu-mi spuseseră nimic. Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum mi se părea că mireasma câmpului cosit sporise în intensitate. De îndată ce am știut că gara, împreună cu tovarășul adormit și cu proviziile adunate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În ochii mei ce nu mai plâng... MÂLUL OASELOR ALBE Nu mă descompune precum sulfamida buzelor tale ascunsă sub aripa cerului dureros de alb vătămător de cald al șoptelor, retrăind în chemările sângelui. Zidește-mă, în timpul luminii ce-ți mângâie lucirea încremenită și mișcătoare a trupului inert și stângaci spre mine. Simt atunci cum mor încet arzându-mi straiele de dor peste cuvintele tale, și încerc să mă satur ținând în mâini mâlul oaselor albe. Începe un infinit al tăcerii în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se cuibărea puțin și între picioarele ei, neglijent desfăcute, puțin, nu mult, cât să mă facă pe mine gelos, după care începea din nou alergarea. Mă uitam la ea, la lumină, dar și la ea, la Veronik, amândouă strălucitoare, și lucirea, și femeia. Și închideam, și deschideam ochii, doar, doar o prind odihnindu-se. Pe luminiță. Zâmbesc și acum, când mi-aduc aminte cât de penibil a început povestea asta. în primele zile, stătea toată ziua în curu' gol pe barcă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin corpul bradului acum încremenit pe sub mobile pulsase, nu demult, rășină. Chipurile lor, aurii ca turtițele lui Ivan din cuptor, îi dăduseră, la început, o stare de bine, de apartenență molcomă la realitatea lui domestică. Le ghicea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
doi metri de fața lui, dar rămâne doar o pată neagră. Cavanosa simte cum o ură fără seamăn se naște în pieptul lui. Și toată ura asta e concentrată pe bărbatul tânăr, care îl privește. Nu-i poate vedea decât lucirea ochilor, care îl fixează insistent. Zidurile avansează spre Cavanosa. Lent și constant. Ca și cum zidurile ar aluneca pe o magmă clocotitoare. Bărbatul fără față pare indiferent. De parcă zidul din spatele lui nu l ar putea atinge. Mâna mea ezită deasupra frunții lui
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mic și neajutorat și fără cap și fără minte în cap trebuie să moară, trebuie să fie pedepsit. Cavanosa își simte pleoapele gigantice care îi adăpostesc ochii. Pleoapele lui clipesc în ralanti și decorul se schimbă. E noapte și doar lucirea lunii luminează un oraș pustiu, postapocaliptic. Cavanosa își sprijină degetele enorme de acoperișurile unor clădiri înalte, părăsite. Se uită la străzile murdare ale orașului în ruine. Des coperă o mașină neagră, cu toate geamurile fumurii. Mașina stă neclintită în timp ce motorul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nimeni nu-i rezis tase până atunci. Toți cei care încercaseră să alunge blestemul căzuseră în capcană. Fata a strâns în mâini toporul, hotărâtă să lovească. Și deodată, în mijlocul celor opt petale a apărut un diamant cât pumnul unui om. Lucirile diamantului au orbit-o pe fata cea frumoasă. Și ea și-a dus mâna la ochi și a scăpat toporul de argint pe fundul lacului. Și-atunci o mână uriașă a ieșit din străfundurile lacului. Mâna a apucat-o pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Știți, continuă ea, dacă tot plecați, poate Îl luați cu dumneavoastră. Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de prezența lui... Inițial oaspetele se făcu că n-o aude. Apoi fața lui se posomorî, iar ochii căpătară o lucire stranie. - Dar Tatiana nu te deranjează? o Întrebă el pe Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o mai lăsați. M-am obișnuit cu ea. Mi-ar părea rău să știu că a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era nici țipenie de om, acum era trecut de mult de amiază și gara gemea de oameni. În ciuda agitației, Noimann Își păstrase o oarecare eleganță, mersul său era distinct, ca de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe tâmple și pe frunte... Toată noaptea, stomatologul Paul se zvârcolise În așternut, căzut pradă unor halucinații și Închipuiri, care de care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
domnul Whittier. Deja Miss America și domnișoara Hapciu sunt doar niște elemente din scenariu. Sacrificate. Condamnate. Doamna Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, când Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mâinile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stins lumina și m-am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atins ciocănelul cu degetele, poarta s-a deschis suficient cît să se insinueze profilul paznicului care ducea În mînă o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu un glas leneș. Aveți o memorie excelentă. — Iar dumneata ai un simț al oportunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată a unui prunc! Rotindu-și cu solemnitate vârtelnița lui de pene colorate prin văzduhul vernil al poienii de pădure, Aborigenul surâse către neagra lucire a ochilor Fetei. Îi spuse cu blândețe: Copilă, fără de rost temătoare, când Albert, prietenul și oaspetele nostru, va urca în lumea lui cu case încălecate una peste alta de pe malurile Săratelor Mări, i se va fi spulberat deja înțelesul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vă va vorbi. Abia fură pronunțate aceste cuvinte și imaginea unei fețe înguste, se desenă puternic pe ecranul video. Omul arăta cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale. Ochii albaștrii aveau o lucire arzătoare. Privirea lui se fixă pe privirea lui Gosseyn. În sfârșit, aparent satisfăcut, deschise gura și vorbi. Urmă un moment mut, apoi: - Gilbert Gosseyn? Tonul robotului traducător sugera o interogație. Dacă aceasta era o reproducere destul de exactă a originalului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acum ești pe Venus. Chiar în acest moment, ne găsim într-un parc la periferia orașului New Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană, transport, locuință, tot. - Asta simplifică lucrurile. - Nu chiar. Venusienii au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Dulcea ta singurătate. // MAMA: Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La glasul izvoarelor, / Și al ursitoarelor...// CORUL (șoaptă repetată, ca o reverberare): Ursitoarele! Vin ursitoarele! Ursitoarele! (Intră cele trei Ursitoare. Din spatele Mamei, care pare a-și apăra copilul.) PRIMA URSITOARE: Ca și leii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]