797 matches
-
incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un astru scânteietor și vârful lăncii ca luceafărul de seară, cea mai frumoasă stea, strălucind tot mai tare în adâncul nopții; armura e ca o lucire de flacără sau ca steaua Câinelui lui Orion, care arde, rău prevestitoare, în cerul verii; iar scutul i se vede de departe, luminând ca luna, sau, într-alt loc, ca o flacără aprinsă undeva la o stână singuratică din munți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
își zise el grijuliu. Pe Pârvu l-a afumat, de cățel, cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe cerul asfințitului. Toate în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la Șuletea, femeia de la Jigălia, n-a vrut s-o mai alăpteze... Domnica a s-o crească, o vremi, cu biberonul... sărmănica fată, numa‟ Dumnezău Sfântu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochii de jar, rânjind colții în răstimpuri... Se așează liniștit pe picioarele dinapoi, și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește mișcările și îți cântărește intențiile. Te urmărește, fără să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu animalele trebuie să știi să te înțelegi! ...zise deodată bătrânul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact provizoriu, Iar lama ființei tăia-n anotimp. În spatele meu fulgerau năluciri, Un hohot isteric, o mare de lacrimi, Călcam apăsat peste gânduri și patimi, Cu ochii străpunși de nebune luciri. Primeam informații precum că te-ai dus Departe de mine, spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și eu mă lăsam de mirare condus. Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cilindri, coloane, prisme, conuri. Printre ele, bucle de film alb-negru, developat, împrăștiate peste tot. Iar într-un colț mai e cineva, aproape estompat de focul palid al oglinzii de la toaletă. Numai când se mișcă devine vizibil, și atunci doar prin luciri și accente: textura aspră a părului, un ochi cu o privire perversă, un obraz adipos... Băiatul străin se ridică, vine spre mine, mă ia după umăr și-mi șoptește ceva la ureche. Mă smulg țipând fără zgomot, în timp ce sora mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
năclăiala generală. Niciodată nu mai băusem atât de mult. Fruntea mi-era înghețată și umedă și îmi simțeam tensionat tot inelul muscular din jurul gurii. Culorile începeau să depășească linia obiectelor, să se întindă de la unul la altul. Cea mai mică lucire sau sclipire mi se aprindea în creier ca o ciudată emoție: un nasture, o cataramă și un ochi rimelat... Nu mai reușeam să mă concentrez. Nu mi-am dat bine seama când a început parada măștilor de carnaval, m-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
separară doar cât să mă lase să mă strecor printre ele. Lesbiana din spatele barului îmi turnă o cinzeacă de whisky și mi-o puse în față. — Ești de la Controlul Băuturilor Alcoolice? mă întrebă ea. Avea ochi sfredelitori, deschiși la culoare. Lucirea neonului îi făcea să pară aproape translucizi. Aveam strania senzație că-mi citește gândurile pe care le-am avut pe drum. Am dat pe gât băutura și i-am răspuns: — LAPD. De la Omucideri. Nu prea suntem în jurisdicția ta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan refuzând politicos stafidele - chestiile alea semănau prea mult cu căcărezele de șobolan ca să-și riște stomacul mahmur -, n-ar putea o patrulă să facă treaba asta? Insch dădu din cap afirmativ, iar Logan putu să jure că văzuse o lucire diabolică În ochii veteranului. — Într-adevăr. De fapt, o patrulă se va și ocupa de asta. Dar te duci și tu să supervizezi. Scutură În mână o movilă de căcăreze. — Ăsta e unul din privilegiile rangului: Îi supervizezi pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu mai existau dușmani, parcă toți erau alungați de puterea pasiunii mele. Acum, pe gheață vor patina alții, vor râde de mine, mă vor compătimi. Nu-mi pasă de ei, mi-au fost și Îmi vor fi dușmani, dar acea lucire de sticlă nu mă va face să Înnebunesc, mai ales că nu mai am pe nimeni, nu mai am pe Petre? Iubindu-l pe el, uitam de gheață. Acum, rațiunea mi-a alungat iubirea, mai bine, dar a intervenit gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
renunțat. Școala Îmi dă, adevărat, satisfacții, dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde să fug? Unde să mă ascund când lucirea Întrebătoare a gheții mă va răscoli adânc, unde să-mi Întorc privirea când tribunele, singurele mele prietene de atunci, Îmi vor arăta imaginea publicului care mă aplauda frenetic? Unde să fug, unde să mă ascund? Și apoi, pe planul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apoi să tușească și să scuipe apă murdară. Perfect! De data asta, ajunseseră la timp. În câteva minute, va putea să confirme identitatea atacatorului. Atunci zări un teanc de haine bleumarin undeva la dreapta ei. Apoi, pentru o clipă, văzu lucirea unui fermoar de metal. Ar putea fi de la bluza treningului. În tot acest timp, se simți privită. Bărbatul o urmărea la rândul lui și înregistra fiecare mișcare. Aceea a fost o tresărire slabă? Așa i se părea, dar nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poster, ca pe câinele orb. Ferestrele erau larg deschise, ziua pătrundea în cameră. Scaunele erau puse pe masă cu picioarele în sus și pavimentul strălucea de apă ici și colo. Era mândră de treaba făcută și în privire avea aceeași lucire a pavimentului. Eu, în schimb, eram nemulțumit, stors. — Să scot fierul din priză. Se îndreptă spre scândura de călcat deschisă într-un colț, de pe care atârna o bucată de bumbac albastru, poate un halat. Era deja îmbrăcată de ieșire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
părul. Luxul aranjamentului aceluia ascundea originea ei umilă, îi dădea un aer de mireasă de țară, o țărancă sfântă, bună de dus în procesiune. Poate îi dăduseră cu ceva pe față, ceară sau cremă, obrajii Italiei luceau puțin și tocmai lucirea aceea o sărăcea. — Lipsește un pantof, zise omul de la pompele funebre. M-am întors în piațetă și am găsit pantoful de culoarea vinului cu tocul foarte înalt și subțire care îi căzuse din picior cu o noapte înainte. I l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Între clădirile Întunecate plutea o ceață joasă. Când lumina galbenă a semaforului căzu asupra norilor denși de ceață, le dădu un fel de strălucire palidă, fantomatică. Fima Își spuse: Asta trebuie să fie ceea ce era numit În scrierile mistice „o lucire din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele Însele ar fi venit de acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o lumină nu se zărea la ferestrele caselor. Asfaltul pustiu, strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În seara asta tema e anii ’80, așa că se așteaptă la un public mai în vârstă și totul e un pic mai civilizat. Am intrat direct în decorul pentru Saturday Night Fever 1. Locul era cavernos și întunecat, în afară de ocazionalele luciri ale stroboscopului, niște globuri din bucăți de oglindă și spoturi colorate țipător îndreptate asupra ringului de dans. Abba încercau optimiști să mă convingă că eu eram acea Regină a Dansului, tânără și dulcică, la numai 17 ani. —Trebuie să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic ireală. Până și hainele erau artificiale. Părea îmbrăcată într-un costum rigid de lână care nu se mișca odată cu trupul ei. Era un efect bizar. Lisa era impresionată. Aveam în față o femeie care-și controla în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mergem, Minnie, spuse el. Afară era Întuneric, iar ceața se strecurase venind de pe mare, dinspre docuri, și urcând panta abruptă de pe Mermaid Street. Felinarul cu gaz montat pe zidul de la Garden House, la colțul cu West Street, coborât până la o lucire stinsă În urma restricțiilor impuse iluminatului public, abia dacă se mai vedea, dar o dâră lată de lumină se revărsa peste pietrele pavajului din ușa de la Lamb House, lăsată deschisă de Minnie În graba plecării. — O să plătim amendă din cauza ta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fân proaspăt cosit, care, la venire, nu-mi spuseseră nimic. Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum mi se părea că mireasma câmpului cosit sporise în intensitate. De îndată ce am știut că gara, împreună cu tovarășul adormit și cu proviziile adunate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și se apropie... Șaizeci de metri. Să trec pe sonar? — Nu, fără sonar, spuse Fletcher. Nimic care să-i provoace interesul asupra noastră. — Atunci, să opresc dispozitivele electronice? — Oprește totul! Toate beculețele de semnalizare ale consolei se stinseră. Rămase doar lucirea roșiatică a Încălzitorului de deasupra lor. Stăteau În Întuneric și priveau afară. Norman Încercă să-și amintească de cât timp era nevoie pentru acomodarea cu Întunericul. Își aminti că putea dura până la trei minute. Începu să distingă forme: conturul exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În ochii mei ce nu mai plâng... MÂLUL OASELOR ALBE Nu mă descompune precum sulfamida buzelor tale ascunsă sub aripa cerului dureros de alb vătămător de cald al șoptelor, retrăind în chemările sângelui. Zidește-mă, în timpul luminii ce-ți mângâie lucirea încremenită și mișcătoare a trupului inert și stângaci spre mine. Simt atunci cum mor încet arzându-mi straiele de dor peste cuvintele tale, și încerc să mă satur ținând în mâini mâlul oaselor albe. Începe un infinit al tăcerii în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să asculte. Îmi ridic cu dor privirea, înspre mantia tăcută și ating nemărginirea într-o lume nevăzută
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
am aplica-o la fondul nostru cel mai neperformant? Cel care ne secătuiește resursele? Poate că fondul cel mai prost ar trebui să iasă la o plimbare În zăpadă. Când Îi sugerez să reducă cheltuielile, privirea lui Rod capătă o lucire lipicioasă și șireată. — Hm. Nu-i o idee deloc rea, Katie, nu-i rea deloc. Ocupă-te tu de asta, Guy. Ochii se rotesc În altă direcție. Era cât pe-aci. 19.23: Mă târăsc până acasă, unde o găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Wall Street Journal și Financial Times. În fața apartamentului lui Frank, covorul gros, arat de o cameristă cu aspiratorul În dimineața aceea, purta urme de tocuri. Deschizînd ușa, mi s-a părut că undeva dincolo de dormitor tocmai murea o lumină, slaba lucire remanentă a unui bec abia stins. Apoi raza farului din Marbella mătură peninsula, Înflăcărînd acoperișurile din Estrella de Mar. Am intrat cu valizele, am Închis ușor ușa În spatele meu și am pus lanțul. Lumina lunii acoperea mobila din jur ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]