666 matches
-
pătură resentimentară, motivată cumva a-și revendica mentalități propagandistic înroșite în jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă, tînărul (și simpaticul) istoric Adrian Cioroianu oficiază, în scrisul său, în emisiunea deja amintită, un act înțelept de reformulare a istoriei în lungul și lugubrul interstițiu comunist. Aproape nimic din gestica lui intelectuală nu indică obscure servituți, cu atît mai puțin polițe la eventuale presiuni venite dinspre un mental încă așa de marcat colectivist. Spun aproape, deoarece din nou ușor stupefiat nu-mi dau seama
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ochii noștri, o lume îi ia locul alteia; ne convine/ nu ne convine, ultima își impune cu asprime, neiertător, noua cutumă. Pictorilor și pictorilor nerămînîndu-le decît soluția individuală. Într-o Românie pe care începem să o iubim din nou după lugubrul interstițiu comunist, pentru că nu mai vrea (nu mai are cum) să se întoarcă la colectivism lozincard. Așa proceda eternul Tonitza. Nimeni însă nu-l poate împiedica azi pe etern anonimul O. să-și cumpere o limuzină de pe tabloul pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În germene, iar cel care Îl solicită se deosebește de emigrant numai prin faptul că Își tăinuiește intențiile ultime”. Prin urmare, Înainte de 1990, oricine pleca din țară era privit de „organele” comuniste ca un virtual exilat. Iar „subiectul” știa acest lugubru raționament. Emigrația, În asemenea condiții, era Întru cîtva similară cu exilul. Cele două vocabule nu corespundeau Întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, Într-o disperată fugă din țară, Într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care au redus dependența nemijlocită de instalații portuare fixe [2, p. 323]. Grija pentru moralul trupelor de uscat a polarizat constant atenția ofițerilor. Eisenhower i-a lăudat pe comentatorii de presă în multe rânduri, dar i-a și înfierat pentru "lugubre profeții", cum a fost cea care afirma că "orice tentativă de debarcare pe coasta fortificată a Europei de nord-vest va provoca unităților de asalt pierderi de 80-90% din efective" [2, p. 326]. Era cert că afirmația comentatorului "era o născocire
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
o mască, / încet în larmă apun - și nu le mai deosebim / din piramida de cranii ce crește mereu / printre volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui puț, cu un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În căutarea unei țări-fantomă, a unui miraj al Franței de odinioară, populate de strigoi... Instructorul a scos un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
povestea mi se pare suprarealistă. Trebuia ca acțiunea să fie anulată. Trebuia ca ei să nu găsească nimic. — Doamnă Brandon. Ridic privirea, simțindu-mă ca un pacient Înaintea unei operații. Iată-l și pe Dave Sharpness, cu un ton mai lugubru ca niciodată. — Vreți să intrați, vă rog? În timp ce mă conduce În birou, are o privire atît de compătimitoare că efectiv nu mai suport. Mă hotărăsc pe loc să-mi iau o expresie curajoasă. O să pretind că nu mă deranjează deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și un scris cu sclipici, care zice „Vă mulțumesc că mi-ați organizat o petrecere surpriză pentru copil, dragi prieteni!“. Am știut eu că o să am nevoie de ea Într-o bună zi. Am găsit și una de un gri lugubru, care zicea „Îmi pare rău să aud că-ți merg prost afacerile“, Însă pe aia am rupt-o. Ce felicitare idioată. Încă n-am nici o veste de la Dave Sharpness. Și nu i-am pomenit nimic de asta lui Luke, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
într-un mod înfricoșător, chiar și pentru poetul care nu se mai recunoaște, și ne înspăimântă (...) așa cum copiii se înspăimântă unii pe alții ridicându-și hăinuțele scurte deasupra capului, agitându-se și imitând cum pot mai bine vocea răgușită și lugubră a unei fantome pe care o întruchipează." După cum arată Diderot aici, procesul de stilizare are loc la teatru în doi timpi. Este mai întâi fapta autorului dramatic ce stilizează realul, deformându-l prin prisma imaginației, apoi cea a actorului, care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în epoca Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre dinți, care nu mai este împărtășit de grupul social, ci răsună, lugubru, în solitudinea sufletului 90. Cuprinzând viața în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc, drama atinge un adevăr profund, niciodată atins până atunci, după părerea lui Vigny, care declară, în 1836, în Jurnalul unui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi patala- „infernul”. Mai mult, alături de prusacul Patollo mai găsim atestat un Picullusxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a descoperit și mi-a zis: „Nu vi se va ierta nelegiuirea aceasta până nu veți muri”, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. Textul, care ar cere o explicație detaliată, nu cheamă poporul la bucurie. Din contra, tonul este întunecat și aproape lugubru. „Victoria” este doar aparentă. Grosso modo, profetul reproșează poporului său că nu înțelege și nu că are o viziune prea parțială a evenimentelor. Nici înainte și nici după invadarea lui Iuda nu a reușit să înțeleagă semnificația celor întâmplate. Conform
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ilustrat puterea discreționară a lui Stalin, iar epurările din anii postbelici serveau unui scop similar În Europa de Est. Procesele din anii ’30 de la Moscova, mai ales cel al lui Nikolai Buharin din 1938, fuseseră inovații teatrale sui generis, șocante prin spectacolul lugubru al unei revoluții care Își devora nu doar copiii, ci și părinții. În schimb, procesele și epurările din deceniile următoare erau cópii nerușinate ale trecutului sovietic (de parcă regimurile-satelit nu meritau nici măcar o aparență de verosimil) și veneau, pe deasupra, după un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa sfintelor dureri Să o trec precum părinții. POSTFAȚĂ Între marii osândiți și pătimitori ai neamului nostru: părintele Justin Pârvu, monahul Atanasie Ștefănescu, monahul Paulin Clapon, Gheorghe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
à travers mon mur entend la patience noire du même pas. (Élégie) (Miclău, 1978 : 341) (abba) La tête vide, sans élan, sans voix, j'essuie de mă manche des yeux humides. À travers le mur un voisin entend La patience lugubre du même pas. (Élégie) (Stolojan, 1992 : 71) La traduction de Paul Miclău illustre ce que l'on peut appeler " sacrifier en traduction le contenu pour la forme " : afin de garder la rime embrassée du texte source, le traducteur découpe le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
se fac daniile din documentele amintite mai sus. Deci albinăritul se dovedește a fi pe aceste locuri de durată milenară o practică transmisă din generație în generație, cu reglementări ce atestă o indestructibilă continuitate de viețuire, nu în niscai caverne lugubre, ci pe locuri înfloritoare, ce asigurau posibilități și condiții de viață și propășire. Nu întâmplător, zona a fost locuită stabil încă din epoca pietrei. E de admis, oare, să credem că oamenii din a doua jumătate a secolului al XVII
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]