658 matches
-
aproape fiecare povestire cu Holmes din "The Ștrand" avea o ilustrație pe o pagină întreaga, precum și altele mai mici intercalate în text. Ilustrațiile au căpătat un ton mai închis când Paget a folosit albul și negrul pentru a reflecta atmosferă lugubra a povestirilor. Obscurul și aspectul sumbru al ilustrațiilor lui Paget a avut o influență probabilă asupra filmelor americane cu detectivi și a filmelor noir. De asemenea, a influențat profund fiecare versiune a unui film după povestirile cu Holmes. Paget este
Sidney Paget () [Corola-website/Science/319950_a_321279]
-
din poemul eminescian, este muritorul care respinge tentația absolutului, preferând unei ființe superioare (domnișoara Christina, respectiv Luceafărul) o iubire pământească (Sanda, respectiv Cătălin). Domnișoara Christina rostește obsesiv versurile de chemare a Luceafărului, plutind cu o grație „mai mult sensuală decât lugubră, mai mult visătoare decât fantomatică, mai mult delicată decât demonică”. Precocitatea personajului Simina a stat la baza scandalului public creat în jurul cărții. Fetița în vârstă de 9 ani ascundea sub un obraz de păpușă manifestări de un demonism precoce și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
piese Suede (printre care s-au numărat „Beautiful Ones” și „Everything Will Flow”). Pe 7 iulie 2008 a fost lansat cel de-al doilea album al artistului, "Wilderness", despre care Brett spunea pe site-ul său oficial: „E simplu, personal, lugubru, lovește puncte sensibile, e romantic și sentimental”. Pe acest album, Anderson cânta la chitară acustică și la pian, și e acompaniat de Amy Langley la violoncel. Cel de-al treilea album al artistului, "Slow Attack", a fost lansat pe 2
Brett Anderson () [Corola-website/Science/315218_a_316547]
-
este sigur că acesta a fost la castel și nu la Londra. Pe drumul de întoarcere, Watson îl întâlnește pe Jack Stapleton, un naturalist familiarizat cu mlaștina, chiar dacă se mutase în zonă doar de doi ani. Ei aud un geamăt lugubru pe care țăranii îl atribuiau cânelui fantomatic, dar Stapleton afirmă că era probabil strigătul unui buhai de baltă sau, eventual, al unui sunt scos de mlaștină. Apoi, el fuge după un fluture din specia "Cyclopides", care se mai găsea în
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
cu o concentrație de substanțe provenite din erupțiile vulcanice acumulate în vecinătatea sa, care ucide și transforma în „stane de piatră”, păsările ce ating suprafața apelor sale, conservându-le într-o formă aproape perfectă, asemenea unor exponate dintr-un muzeu lugubru. Culoarea lacului este caracteristică celor în care apar rate foarte ridicate de evaporare. Apa se evaporă în timpul sezonului uscat iar nivelul de salinitate crește până la punctul în care microorganismele iubitoare de sare încep să prospere. Astfel de organisme halofile includ
Lacul Natron () [Corola-website/Science/331137_a_332466]
-
III de la "PopMatters" i-a făcut o recenzie primului episod, remarcând scenaristul/creatorul Richard Warlow și atenția la detalii a regizorului episodic Tom Shankland: străzile sunt pline de funingine, luminile stradale creează umbre, iar drumurile pietruite fac pașii să sune lugubru. Aceste detalii fac din Ripper Street un serial convingător, ritmul său este diferit față de cel al clonelor CSI și Lege & Ordine. Dar serialul are și puține influențe contemporane: o secvență de box din primul episod se aseamănă atât de mult
Ripper Street () [Corola-website/Science/334512_a_335841]
-
primă mare greșeală. Au urmat altele, apoi altele și în cele din urmă atît de multe greșeli "s-au adunat, încît nimeni nu a mai stat să le contabilizeze și toate au fost trecute la capitolul statistică, un sertar prăfuit, lugubru și trist, unde nu există nici îndurare, nici femei. Poporul Bundy a avut, de-a lungul mileniilor, inițiative mărețe. Una a fost aceea de a-și căli destinul, pînă la trecerea cuțitului dincolo de os. Alta a fost ideea de a
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
propagandă în fiecare rând, a fost prezentată și astăzi, culmea!, după unele canoane impuse altădată de vechiul regim. Ca să fiu clar: anomalia lingvistică și conceptuală a domnit plenar atât la începutul vremurilor comuniste, cât și mult după, fiind o prelungire lugubră a scriiturilor made „Pravda”, „Izvestia ” și „Trud”. Numeroși ani, acel limbaj sărac, incult, limitat, a influențat ziare, reviste, toate tipăriturile. O oarecare explicație ar fi, poate, și acomodarea cu acest limbaj elementar a foștilor „lucrători cu munca politică”, așa cum erau
„Limba de lemn” într-o emisiune… () [Corola-website/Journalistic/296509_a_297838]