951 matches
-
că Statele Unite sunt un arhipelag risipit de insule în care modernitatea a reușit. Înconjurate însă de un vast ocean mă rog, pădure, lan de porumb, deșert în care modernitatea nu a reușit. Asta îi face pe cei de pe insule/oaze/luminișuri să se radicalizeze: oroarea de non-modernul ambiant. Dacă postmodernistul francez are ceva de spus privind deconstruirea textului, el este tratat cu atenție politicoasă de preopinenții săi, chiar de cei diametral opuși; treptat, el își mai moaie pozițiile, le mai estetizează
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
până ajungeau în albia unui râu pe care-l umflase mai dihai ca de obicei. În unele locuri stratul de zăpadă era atât de adânc încât, când puneau piciorul se afundau în el până dincolo de genunchi. Tabăra, așezată într-un luminiș, la marginea unei păduri de foioase, printre arborii căreia apăreau ici-colo pete verzi cu miros proaspăt de chihlimbar, din depărtare, părea o așezare de nomazi ceva mai modernă, deoarece corturile din doc impermeabil nu erau peticite, iar printre ele, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adânci unde începe să se întrepătrundă cu fagi, goruni și mesteceni. Continuând firul curgerii spre vale, tei, plopi și castani iau în stăpânire ținuturile. Învelesc dealuri și câmpii sub care zac bogății de neprețuit 15. În acești codri, străpunși de luminișuri, sălășluiesc zimbri și cerbi. Vegheați de corbi înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pe unde susurau izvoare de munte la care ne opream pentru a ne potoli setea. Ceva mai la vale, în satele noastre, șipotele creșteau râuri în care gospodinele spălau și clăteau ii și ițari. Întârziam din drum, întinzându-ne în luminiș ca să ne hodinim. Lăsam soarele amiezii să se joace pe fețele noastre, mângâindu-ne cu razele lui. Brusc, simțeam tensiunea aerului tăiat de șuieratul săgeții slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
exact inversul răspunsurilor marilor religii, sisteme și tradiții religioase. Pe de altă parte, orice sistem închis nu e decît un pat procustian pe care unul sau altul dintre autori își exersează conștiența conștiinței, obscurizînd cît pot lumina; un fel de luminiș al ființei care, odată creat, produce un soi de auto-suficiență, afișată grandilocvent. Precum Pilații din toate timpurile, ținem tot mai mult la liberul nostru arbitru, îl exersăm tot mai mult, și asta nu e rău, pentru că el reprezintă moștenirea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
întâmplă să fie vorba și de altceva ce ține de libertăți) am avut ca intenție atunci când am botezat cartea: să încerc să defrișez jungla teoriei economice pentru a construi, dacă nu o cale de acces la semnificații, cel puțin un luminiș cât de mic în care să se așeze călătorul (cititorul) de Economie. Evident, veți vedea, nu am riscat să mă iau la trântă cu fiarele junglei conceptuale și nici nu am vrut să privesc cu suficiență cutumele grupărilor ideologice conservate
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
iar un alt ecran arată umbra proiectată a siluetei imersantului în spațiul virtualității, astfel că instalația devine un cadru intensiv al vizualizării. La nivelul conținutului, aplicația constă în trei lumi relaționate: natura (elemente vegetale, acvatice, terestre și cosmice precum pădurea, luminișul, heleșteul, abisul oceanic, pământul subteran și norulă, codul (liniile softului utilizate ca marcă a prezenței tehnologieiă și textul (scrieri proprii și fragmente poetice sau filosofice din Heidegger, Bachelard ori Rilkeă. Interfața lucrării poartă emblema experiențelor proprii de scuba diving ale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Iar când se adunau prea multe pe capul meu, aplicam schema lui Scarlett din “Pe aripile vântului”: “ Și mâine este o zi. La asta mă gândesc mâine”. Așa am reușit să ajung teafără, eu și copiii, în 22 decembrie 1989. “Luminiș” -un tablou pictat pe două bucăți de carton lipite la mijloc pe verticală “Don Quijote de la Mancha”, personajul meu preferat, pictat pe o bucată de lemn tăiat dintr-o buturugă (copie după Daumier) 22 Decembrie 1989 “Vom muri și vom fi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Liviu Rebreanu: "Un om a împușcat tăcerea/ Cu numele de sfânt/ Ion/ Coboram pe pământ." Ca toți poeții aflați la primul volum, Dumitru M. Ion se vrea vitalist: "Beau laptele cald până îmi țipă în sânge" sau "Bivolii negri, în luminiș, borțoși/ caută-n umbre seninii strămoși." Uneori, ne amintește de Crevedia sau de Aron Cotruș: "Satul s-a molipsit de aburi/ care se clatină până în măduva țăranului, îl așază din șale, îl încovoaie puțin,/ Acolo, pe holdă lângă femeie. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aria de cuprindere a evocării istorice. "Viziunea în Apuseni" dezvăluie, într-o discretă incantație, figurile lui Horea și Iancu: "Când peste lumea toată/ se ridica soarele cât o roată/ Picurându-și sângele în Criș/ Cei doi s-au oprit în luminiș,/ Să-și aștepte ortacii/ Se aprindeau apele și copacii,/ Când a fost, cine i-a trezit/ Din întunericul de granit?" Deși versurile lui Traian Iancu, George Dan, Ion Rahoveanu apar cu zece ani mai târziu, când se spune că poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imaginarul poetic și anume convergența procedeelor stilistice : “ din cuget astfel Își croi oglindă/ În care plăsmuia făptura ei/ și mult rîvnea prilej să prindă/ să-i spună tot aleanul dragostei/ și să-i slujească . Iată versul eminescian „și din oglindă luminiș/ pe trupu-i se revarsă/ pe ochii mari, bătînd Închiși/pe fața ei Întoarsă” Își găsește ca Într un speculum dublul chaucerian. De unde se poate concluziona că În cadrul imaginarului colectiv tehnicile și modalitățile de expresie converg către un același centru ordonator
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
din celălalt regim se Întrupează eroul, care trece pragul care se află pe marginea ferestrei...legătura dintre cei doi protagoniști nu se poate În-făptui și pentru că ea are loc pe terenuri sterile, oglinda, visul, clarul de apă... “Și din oglinda luminiș / Pe trupu-i se revarsă/ Ea Îl privea cu un surîs / El tremura-n oglindă”/ Borges declara: „datorez conjuncției unei oglinzi și a unei enciclopedii descoperirea lui Uqbar” ... și acest citat care-mi place enorm „oglinda neliniștea capătul unui coridor”... un
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
spațiu este definit în modul cel mai larg: "Teatrul? Nu este esențial, pentru definiția lui, locul unde se dau reprezentații, oriunde putând avea loc spectacole simbolice. Într-un loc închis, într-o piață publică, într-un parc, sau într-un luminiș de pădure.(...) spectacolele reale, revoluția, războiul, furtună pe ape și pe uscat, natura cuprinsă de ochiul nostru, liniștită sau agitată, ocupă spații imense" [Tutea, p.1-2]. 156 Omul modern se opune modelului clasic, dovedindu-se a fi "un iubitor al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că aceste insule mitice, înconjurate din toate părțile de stânci inaccesibile, pot fi considerate drept figura ideală a spațiului eminescian, pe care îl vedem mereu circumscriindu-se în forma perfectă a cercului: cerc protector al unui copac, ochiul de pădure, luminiș ce se deschide ca o oază secretă în codru, lac ce adună lumina lunii, "cuibar" unde cade un izvor și unde apa, adică devenirea, este atrasă după "cădere" și târâtă în ritmul continuu al cercului, ce pare să-i asigure
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
orizonturilor dezvoltării. Dacă sunt adevărate aprecierile unor experți vestici de la începutul anilor '90, atunci trebuie să micșorăm cât mai mult dificultățile și nonsensurile impuse de străbaterea chinuitoarei "Văi a Plângerii". "Valea" aceasta este un drum șerpuitor, cu ocolișuri, flancat de luminișuri, dar și de versanți ascunzând mulți factori amenințători. Ea se poate întinde pe durata multor zeci de ani, pentru că depinde atât de voința proprie, cât și de interacțiunile cu alții, de factori neprevăzuți de ordin natural, social și uman. Sunt
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Iar ideea care poate fi reținută din perspectiva lucrării de față este, așadar, că experiența nu definește o modalitate a cunoașterii obiectelor, ci unitatea acestei cunoașteri sau forma contemplației ideilor, trimițând la o modalitate „fenomeno logică“ a speculativului, înțeles ca „luminiș“ al ființei. O problemă importantă este acum aceea a relației dintre idee și fenomen. Benjamin conturează elementele unei ontologii care va sta, mai târziu, la baza descrierii lumii urbane. Este conturat un raport triplu idee- element-fenomen care denotă afinitatea, dar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de flori însoțesc în al doilea plan o regină încoronată care ține la rândul ei un buchet de flori. Tot acest cortegiu angajat într-o coregrafie hieratică pare să se deplaseze către un altar care abia se vede într-un luminiș. Se poate observa și aici influența lui Böcklin, cu o pânză ca Pădurea sacră (1886) înfățișând un cortegiu care se deplasează în direcția unui altar pe care arde focul sacru și în fața căruia sunt deja prosternate două figuri. Acest cortegiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în primul volum. În al doilea, Ary Murnu revine la o viziune neoclasicizant-academizantă. La rândul său, Mișu Teișanu realizează o serie de cromolitografii având ca subiect poemul "Luceafărul" publicate în Luceafărul 286, cromolitografii însoțite de fragmente poetice: "Și din oglindă luminiș / Pe trupu-i se revarsă, / pe ochii mari bătând închiși / Pe fața ei întoarsă" (1923), Luceafărul, "Din sfera mea venii cu greu", (1923), Luceafărul "Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă"(1923), Luceafărul "Și tainic genele le plec
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Luceafăr care lasă în urma sa o trenă neagră, rotindu-se în spirală către astrul ce-i este originea. La fel în Luceafărul, ("Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă") pictorul încearcă ilustrarea versurilor "Și din oglindă luminiș / Pe trupu-i se revarsă" (cromolitografie 495 x 345 cm, 1923, BAR. Cabinetul de Stampe, DR 20 I/T.M.) Expune în 1914 alături de Ressu și Băncilă, și în 1922 cu Paciurea participă la expoziția societății "Arta Română", unde decorativismul lucrărilor sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care o „revelează”, o caută în obiectul ei direct: Să te găsesc sănătos. Se înțelege că regentul verbal al atributului predicativ poate fi și un verb personal la un mod nepredicativ (nepersonal) care prescurtează de obicei o propoziție: Și oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă Pe ochii mari bătând închiși... (Eminescu, Luceafărul, op. cit.p.67) 2. În frază: a) Regentul atributului predicativ, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau obiectivă directă: Să vie sănătoși cei ce
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
doar o suprafață de 344 iugăre din care, pământ arător 219 iugăre iar fânaț 392 iugăre. Rentabilitatea era disproporționată față de munca depusă iar fâneața se obținea prin defrișarea pădurilor. Erau pe atunci păduri nesfârșite de fag și de brad și luminișuri foarte puține. Pădurile erau atât de Întinse Încât nu era nici o restricție În tăierea lemnelor. Lemne aveam destule și slobode, spuneau sătenii. Plutăritul era pe atunci un izvor de venituri. De n-ar fi apa Mureșului, n-am putea trăi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
prădăciunilor barbare. Dacă Toplița este zona În care au dăinuit dacii liberi, retrași În munți până la venirea slavilor, putem admite că și Munții Gurghiului, Munții Călimani, Giurgiului și Harghitei au putut fi adăpost pentru populația autohtonă, acei daci liberi. Puținele luminișuri din codri, preluci și poieni au putut fi loc de refugiu din calea năvălitorilor barbari unde să-și facă adăposturi pentru ei și animalele lor chiar În câteva secole. Îndrăznesc să fac această afirmație Încercând să susțin și ideea continuității
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fi găsit el În satele vecine și a adus-o aici, la munte, la poalele Făgetului. Defrișând ceva pădure pentru lemne de construcție și de foc, s-a creat un ochi de pădure. La astfel de ochi, un fel de luminiș, slavii i-au zis prelucă. Cu timpul cuvântul devine toponim, numind un loc anume. Și cuvântul s-a transmis peste veacuri. În Împrejurimi, Diacul Începuse să fie cunoscut fiindcă era și cantor la bisericuța din lemn din Toplița din Deal
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
la Începutul secolului al XX lea. Este Însă adevărat că populația românească acum sărăcită și căzută În stare de iobăgie e supusă grofilor unguri. Dacă gălăuțenii erau puțini În secolele anterioare, nu Înseamnă că ei lipseau cu desăvârșire. În puținele luminișuri din munți au putut rămâne, deși aici iernile erau aspre. După ce domnii moldoveni: Alexandru Lăpușneanu, Petru Șchiopul, Ion Vodă cel Cumplit și alții au dat legi mai aspre pentru armenii emigrați aici Încă de la Începutul mileniului doi, aceștia s-au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care face posibilă determinarea nietzscheană a ființării ca voință de putere și pe urmă cu privire la aprofundarea propusă de Jünger în descrierile din Muncitorul. O astfel de deschidere este dată de metafizica înțeleasă nu ca o disciplină a filozofiei, ci ca "luminiș" (Lichtung) al ființei înseși, așadar ca mod al ființei de a se manifesta și de a se retrage în raport cu omul, și care a caracterizat istoria occidentală. Pe parcursul diferitelor epoci, omul are din când în când experiența ființării care i se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]