1,124 matches
-
că Otis prefera gustul apei Fiji în locul apei Evian și Poland Spring, Adriana îi umplea sticla de trei ori pe zi să fie sigură că elimină toate toxinele. O vizită la îngrijitorul de păsări ca să-i facă baie, să-i lustruiască penele și să-i taie din gheare a completat regimul de întinerire. Cât de mult însemna puțin răsfăț! Adriana își zise să țină minte chestia asta în caz că vreodată o să se îndoiască de faptul că e important să se răsfețe (oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bățul lui de bambus. Jim se uită la polițiști. Era fascinat de revolverele strălucitoare ale acestor bărbați transpirați și prea grași, de organele lor genitale enorme pe care și le expuneau fără jenă cînd voiau să urineze, și de tocurile lustruite În care Își țineau pistoalele, semnul lor de bărbăție. Jim dorea să poarte și el Într-o bună zi un toc de revolver, să simtă uriașul pistol Webley lipit de coapsă. Printre cămășile din dulapul tatălui său, Jim găsise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai. Probabil că toți dormeau buștean În camerele lor de la Hotel Park. Bineînțeles de pe puntea dinspre prova apăru un chinez membru al echipajului, Îmbrăcat În șort. Clătină din cap spre barca de pază japoneză care se apropia și Începu să lustruiască balustrada de alamă, În timp ce marinarii se urcară pe pasarelă și se Îndreptară repede spre punte. Purtînd puști cu baionete, alergară de-a lungul punții, căutîndu-i pe membrii americani ai echipajului. Urmată de a doua barcă de pază, șalupa se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu eleganța unui chelner de la Hotel Palace. În timp ce Jim Înghițea ca un lup peștele fierbinte, Basie Îl urmărea cu aceeași aprobare crispată pe care i-o arătase soldatul japonez. Basie vîrÎ lingura În fiertură. Noi mîncăm mai tîrziu, Frank. Frank lustruia o ramă de hublou, cu ochii la tigaie. — Basie, eu mănînc Întotdeauna după tine. — Trebuie să gîndesc pentru noi amîndoi, Frank. În plus, trebuie să avem grijă de tînărul nostru prieten. Șterse un bob de orez de pe bărbia lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Trupul uriaș al lui Frank era aplecat deasupra lui, cu brațele grele pe coapsele lui, cu mîinile pipăindu-i buzunarele hainei. Jim Îl Împinse la o parte, iar Frank se Întoarse calm la fotoliul lui de pînză și continuă să lustruiască ramele. Erau doar ei amîndoi În cabină. Jim Îl auzea pe Basie jos, pe pasarela de bambus. Ușa camionului se trînti, iar motorul bătrîn Începu să zvîcnească, apoi se opri brusc. Se auzi un sunet Îndepărtat al sirenei de pe Idzumo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
auzea pe Basie jos, pe pasarela de bambus. Ușa camionului se trînti, iar motorul bătrîn Începu să zvîcnească, apoi se opri brusc. Se auzi un sunet Îndepărtat al sirenei de pe Idzumo. Cu o privire plină de Înțeles spre Jim, Frank lustrui mai departe bucata de alamă decolorată. — Știi, copile, ai un talent de a călca oamenii pe nervi. Cum se face că nu te-au prins japonezii? Se pare că ești iute de picior. — Am Încercat să mă predau, Îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
intru În Forțele Aeriene Japoneze. — O! Japoneze...? Văduvele misionare chicotiră, neștiind dacă era o glumă sau nu, și Împinseră căruciorul. Roțile de fier răsunară pe aleea cu pietre, clătinînd cadavrul pe care cele două femei urmau să-l Îngroape. Jim lustrui cele trei roșii pe care le culesese. Nici una nu era mai mare decît o bilă, dar Basie le va aprecia. Le piti În buzunarul cămășii, urmărindu-le pe doamna Philips și pe doamma Gilmour cum săpau groapa. Cele două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ceara fierbinte, dar doctorul Ransome Îl Îndepărtă brusc. Era clar că discuția cu comandantul lagărului Îl supărase - se pregătea de iarnă de parcă Încerca să se convingă că vor fi cu toții acolo la sosirea ei. Scoțîndu-și pantofii, Jim Începu să le lustruiască bombeurile. După trei ani de umblat În saboți de lemn și jerpelituri, Îi plăcea să impresioneze pe toată lumea cu acei pantofi de sport scumpi. — Jim, e grozav din partea ta să arăți atît de elegant, dar Încearcă să nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bombeurile. După trei ani de umblat În saboți de lemn și jerpelituri, Îi plăcea să impresioneze pe toată lumea cu acei pantofi de sport scumpi. — Jim, e grozav din partea ta să arăți atît de elegant, dar Încearcă să nu-ți mai lustruiești pantofii chiar tot timpul. Doctorul Ransome se uita fix la pătratul cerat. Îl deranjează pe sergentul Nagata, adăugă el. — Îmi place să fie strălucitori. — SÎnt foarte strălucitori. Chiar și piloții americani trebuie să-i fi văzut. Își Închipuie, probabil, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prizonierii care se adunau În afara barăcilor și a blocurilor de dormitoare, se uită la text. Sute de bărbați și soțiile lor, mulți Împreună cu copiii, traversau terenul de adunare. El Începu să-i pună Întrebări lui Jim, care continua să-și lustruiască pantofii pe sub masă. — „Ei erau iubiți“...? — Amabantur. — „Eu voi fi iubit“...? — Amabor. — „Tu vei fi fost iubit“? — Amatus eris. — Bine. Am să-ți dau o traducere la prima vedere. Doamna Vincent o să te ajute la vocabular. N-o deranjează dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ocupe de ei. O să te așezăm În casa paznicilor, băiete. Nu-i sta În cale... Jim Îl urmă pe Tulloch de-a lungul terenului de adunare și intrară Împreună În casa paznicilor. Podeaua din camera oamenilor de serviciu, cîndva imaculată, lustruită de prizonierii chinezi, Între bătăi, era acoperită cu murdărie și gunoaie. Calendare și documente japoneze zăceau printre cartoane goale de Lucky Strike, muniții folosite și resturi de ghete de infanterie. LÎngă peretele din spate al biroului comandantului, erau stocate zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
America. Presupuse că Basie auzise la aparatul de radio din lagăr despre iminentul marș spre terenurile de execuție și Îl mituise pe paznicul de noapte să-l ascundă Într-unul din depozitele din Nantao. Stînd lîngă Basie În timp ce acesta Își lustruia unghiile, Jim Înțelesese că Întreaga experiență a războiului aproape nu-l atinsese pe american. Toți morții și foametea erau parte a unei drame confuze de pe șosea, văzută prin fereastra pasagerului mașinii Buick, un spectacol crud ca spînzurările publice din Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din restul de cinci lei Îți cumperi un diafilm. Îți trebuie timp Îndelungat până Îl alegi. Când ieși din librărie, orașul este din sticlă albastră. Casele, copacii, străzile, trotuarele. Totul e Înghețat. Vântul rece bate cu aceeași furie. Ploaia fină lustruiește poleiul. A sosit prima iarnă albastră a vieții tale. Te uiți și nu poți Înțelege. Cum plouă, și ploaia Îngheață. Cum vâjâie crengile de sticlă ale plopilor. Ajungi acasă. De abia intri și lumina electrică se stinge. Pană de curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Orzari ca să-i mâncați gutuile. Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui acre și necoapte bine, privind la lună. Luna este destul de rotundă, cam de forma unei gutui și, În șoaptă cu gura plină de bale, discutați dacă sunt sau nu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mic animal cu blana prețioasă - „mura” - care nu exista până acum În natură. Tu mănânci o dulceață de mure. Ești În vizită. În casă la Remus Doctor miroase a iod, a busuioc și a naftalină Învechită. Mobilele sunt de nuc lustruit cu uși și sertare burtoase de care atârnă mânere de bronz. Farfuriile stau aliniate pe un perete Între icoane vechi pe sticlă și pe lemn. Trei farfurii Îi atrag atenția. Pe una scrie „soț”, pe alta „soție” și pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sas, numai pe haine și pe mâncare; Îngrijeam de fetița aia, mă sculam de dimineață și o legănam și era blondă cu ochi albaștri și primăvara a murit de tuse convulsivă și Ghircu plângea și plângeam și eu și-i lustruiam ghetuțele ca să o puie În coșciug și mi-a părut rău după ea și m-a dus Lixandru acasă cu căruța sasului și așa a Început vara. Și eu, neam de popă, a trebuit să mă bag slugă la popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de citit. Ce vrei să spui? —Majoritatea oamenilor iau piciorul de pe accelerație și îl așază pe frână. Tu ții câte un picior pe fiecare pedală. M-am uitat în jos, la podeaua mașinii. Avea dreptate, țineam câte un pantof maro lustruit pe fiecare pedală. —Ai avut vreodată sentimentul că vrei să pleci și totuși să rămâi? a fredonat ea, imitându-l pe Jimmy Durante. Fusese de asemenea surprinsă că știam starurile de cinema și artiștii americani. Este un semn de ambivalență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
murise la 46. Mai tânăr decât eram eu acum. Dacă mai puneam un an, Otto ar fi trăit exact de două ori mai mult decât tata. Trăise de șase ori mai mult ca Anne. Dar îi păstrase amintirea vie. O lustruise, până când a strălucit ca un far sau, cum începeau unii să spună, ca o lumină care orbea oamenii cu cele mai sângeroase adevăruri ale trecutului. Orice i-ar fi făcut tatălui meu, lui Pfeffer și celorlalți, nu o trădase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
intens, de parcă marea era suspendată cu susul În jos deasupra Ierusalimului, pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un tânăr În haină militară, cu mitraliera atârnată pe umăr, Înconjurat de găleți pline cu flori, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să pleci, din partea mea nu e nici o problemă. Du-te, Yael, și Întoarce-te. Promit să rămân tot timpul numai În perimetrul bucătăriei. Să nu mă Învârt prin casă. Nici la toaletă nu mă duc. Poate ar fi bine să lustruiesc Între timp cuțitele și furculițele? Sau să curăț frigiderul? Rămân aici și aștept. Nu contează cât timp. Ca un Solveig masculin. Citesc o carte despre vânătorii de balene din Alaska, În care se povestește despre obiceiul lor... n-are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nume chiar și Napoleon s-ar fi simțit onorat să le pomenească. Și noi trebuia să ne imaginăm că acești comercianți distinși, ale căror portrete atârnau, ordonate după vârstă și grad de rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia pe care puseseră o ceașcă, o scrisoare. Au tras de mânerele ornamentate ale sertarelor, poate ca să scoată, la fel ca mama, una din cuverturile brodate, care se mai aflau și azi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să-l informez pe Kieran data viitoare când voi vorbi cu el că urmează să intre în faza „încântată“ în mod iminent. Aceasta era una dintre funcțiile mele în cadrul prieteniei noastre. Îi aminteam să remarce când se tunde Lisa, când lustruiește cadourile de la el și-i spuneam care erau reacțiile emoționale în anumite situații pe care nu le putea înțelege de unul singur. Ți-a spus că Tally și Mark au fost în Franța weekendul acesta ca să încerce să recupereze banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce important e asta până când nu am văzut o față căreia îi lipseau. Mark avea ochi buni. Și Ed la fel. Aveau trei copii, toți semănând izbitor cu Katie și cu mama ei. Sticla ramei strălucea, văzându-se că era lustruită zilnic. —I-ai văzut pe copii? l-am întrebat. Alfie se ridică în fotoliu. — Nu, dar am strâns bani și am de gând să mă duc să-i văd de Crăciun. I-am mai turnat o Guiness. Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tare, i-am spus eu. Dragă Mark, Îți mulțumesc pentru ultimul an și pentru ceilalți nouăsprezece de dinaintea lui. Îți mulțumesc pentru toate cănile de ceai pe care mi le-ai făcut și pentru toți pantofii pe care mi i-ai lustruit. Îți mulțumesc că ai prins toți șoarecii ăia și că nu te-ai supărat când te-am pus să iei autobuzul până la Putney Common ca să-i eliberezi. Mulțumesc că îmi dai mie bomboanele Revels cu gust de cafea, chiar dacă știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vedere. Că îl caută de mult și în fiecare noapte. Că-l va mai căuta și de acum încolo, fiindcă maiorul Mentz, la care dânsa găsise un suflet veritabil cuprins între chipiu și pinteni, doarme toată noaptea, iar ziua își lustruiește sabia și decorațiile, așteptând reîntronarea împăratului. I-am răspuns cu un căscat de om necioplit. Gestul meu îi păru, desigur, odios, căci fără să-mi mai spună „Pardong”, se ridică din colțul patului, îndreptându-se spre ușă, de unde am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]