1,120 matches
-
de un an în urmă de la cutare negustor, ce își ținea taraba sub cerul liber într-un oraș lituanian care, odinioară, se numea Memel. Din oferta lui făceau parte fel de fel de mărfuri pentru turiști, în formă șlefuită sau lustruită: lanțuri, brățări, presse-papier-uri, casetuțe cu capac, dar și chihlimbar brut sau numai parțial șlefuit. Veniserăm cu feribotul dinspre Kurische Nehrung cu Jürgen și Maria Manthey. De fapt, nu voiam decât să vizităm monumentul lui Anke von Tharau și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
una lângă alta în fața clădirii atelierului și își așteptau clienții copleșiți de suferință. Un ucenic se apucase să măture de pe pereții verticali căciulile de zăpadă care oricum se topeau. Încă mai lipseau de pe pietre numele și datele defuncților. Mate sau lustruite ca să lucească intens, ele își aveau prețul lor la metru, ca pietre de pus la căpătâi oblic sau pe lat. Cel care, rămas în viață, voia să cumpere, era confruntat, nu numai la Göbel, cu o ofertă frumos aranjată; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chipurile lor. Dar una dintre fetele de care m-am apropiat prea mult dispunea de ochi foarte depărtați unul de altul, care priveau pe lângă mine cu indiferență. Abia când vedeam pietrele de mormânt înșirate pe terenul din fața atelierelor de pe Bittweg, lustruite oglindă și așteptând acolo să le fie cioplite nume și date, îmi trecea starea de agitație de jumătate de oră din timpul călătoriilor matinale cu tramvaiul. Totodată, începea să se atenueze și gustul de griș cu lapte ars. Sufertașul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trebuia să schimbe întreprinderea în care să învețe. Departe de animalul behăitor, departe de corpurile punctate ale acelui Christ atletic răstignit pe cruce și departe de madonele stând pe secera lunii cu un picior sprijinit în pământ, departe de granitul lustruit și de trandafirii frânți, pe care îi dăltuisem ca relief de medalion pe pietrele de morminte pentru copii. Nu mai voiam să văd niciodată găini Leghorn ciugulind printre pietre de mormânt. Marea întreprindere a firmei Moog, amplasată la capătul Bittweg-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și ieșeau întruna. Ei făceau parte din familia cu nenumărați membri a lui Pankok. Erau mai mult decât un model. Împreună cu noi, ei trăiau într-un timp în care vechile și, așa cum speram noi, năruitele principii de ordine, reînnoite și lustruite, erau repuse în aplicare văzând cu ochii; noi însă ne purtam ca niște copii nereușiți ai restaurației. Cortină și schimbare de decor într-un teatru în care personajele, în funcție de amintire, apar costumate când așa, când așa, se servindu-se fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dă câte ori se Întețește vipia, pune-ți panamaua“, da ăl mai sigur ie că purta caschet dă velur, care nu-l omitea nici când se dăștepta. țiu bine minte, avea un ghiul d-ălea cu piatră mare ca ou și lustruită, și io Îmi bărbeream barba În degetu lui. Îți iau vorba dân gură și mi-o trec mie. Ca să-ți arăt că don Alejandro iera, ca și mandea, alt mugur Încolțit În moderna mraniță imigrantă, pencă mergea pă juma dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Sunt sigur. Ofițerul Îi aruncă o privire peste umăr și spuse: Știți că despre el circulă o vorbă? — Da? Care? Mai mult mușcă decât latră. Ajunseră la o ușă pe care scria „Coordonator de proiect“ și, dedesubt, pe o plăcuță lustruită, „Căpitan Harold C. Barnes, USN“. Ofițerul se dădu În lături și Norman intră Într-o cabină cu lambriuri. Din spatele unei stive de dosare se ridică un bărbat solid, Îmbrăcat În cămașă. Căpitanul Barnes era unul dintre acei militari puși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted, zâmbind răutăcios. Să vedem ce-o să scoată din asta fabuloasa ta putere de deducție. Pătrunseră mai adânc În Încăpere, trecând pe lângă brațele și cleștii gigantici. Cuibărită În cleștele capitonat al unui asemenea braț se afla o sferă argintie, perfect lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața acesteia. Norman remarcă o ciudată irizație unduitoare, nuanțe palide de albastru și roșu, scânteind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
argint extraterestră și o aduce Înapoi. Treceți la obiect: ce este această sferă? Harry se apropie de sferă și Își lipi urechea de metal, ciocănind-o cu degetele. Atinse șanțurile, mâna dispărându-i În indentațiile adânci. Sfera era atât de lustruită, Încât Norman putu vedea fața lui Harry, deformată de curbura peretelui exterior. — Da, așa cum bănuiam. Aceste marcaje cabalistice, cum le numești tu, Ted, nu sunt deloc decorative. Au o cu totul altă destinație și anume să mascheze o mică spărtură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să vadă imaginea familiară a lui Beth mâncând din prăjitură, cu spatele la monitor. Ei, dar asta era o altă bandă! Era o Înregistrare direct de pe monitorul care prezenta sfera strălucitoare. O privi câteva secunde, dar nu se Întâmplă nimic. Doar sfera. Lustruită, perfectă, imobilă. O mai privi o vreme, dar nu era nimic de văzut. — Norman, dacă deschid acum trapa, ai să cobori liniștit? — Da, Beth. Oftă și se reașeză În fotoliu. Cât timp ar fi urmat să stea adormit? Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ajungă la Beth. Avea un cu totul alt plan. Auzi șuieratul aerului din rezervor, semn că presiunea se egaliza În interiorul costumului. Se aruncă din nou În apă. 05.00 ORE Sfera strălucea luminoasă. Norman se văzu reflectat de suprafața perfect lustruită, iar apoi, pe măsură ce se Îndrepta spre partea din spate a sferei, imaginea i se frânse, fragmentată de șanțurile spiralate. Ajunse la ușă. Se gândi că arăta ca o gură. Parcă era stomacul unei creaturi primitive, gata să-l Înghită. Față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
metal, reflectând lumina. „OK“, Își zise În cele din urmă. „Am s-o fac. Am ajuns până aici și n-am murit. De ce n-aș reuși?“. „Hai odată, deschide-te!“ Dar sfera nu se deschise. Rămase neschimbată, o formă perfectă, lustruită, sclipitoare. Care era destinația acestui obiect? Ar fi vrut să-i Înțeleagă sensul. Se gândi din nou la doctorul Stein. Care era replica lui favorită? „Înțelegerea este o tactică de Întârziere“. Stein se supăra În astfel de situații. Când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
separată de mine. Tu nu ești eu“, continuă el să raționeze. Ba da. Tu m-ai creat. „Mai spune-mi“. Nu mai e nimic de spus. Fața i se odihnea pe metalul rece. Se răsuci pe spate și privi suprafața lustruită a sferei, curbându-se deasupra lui. Spiralele ușii se modificaseră din nou. Norman se ridică În picioare. Se simțea relaxat și liniștit sufletește, ca după un somn Îndelungat, În cursul căruia avusese un vis minunat. Își amintea totul cu destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fiecare dimineață, după petreceri, mă duceam clătinându-mă la bucătărie, mă opream preț de-o clipă cu mâna pe clanță și-mi imaginam cu căldură că, atunci când aveam să deschid ușa, bucătăria avea să sclipească datorită soarelui reflectat de suprafețele lustruite, că toate cănile, farfuriile, castroanele, cratițele și tigăile fuseseră spălate și puse la loc. (În dulapurile corecte. Voiam ca zânele să fie nu numai muncitoare, ci și deștepte.) În loc de asta, în timp ce-mi croiam cu grijă drum printre resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poate da un nume, dar n-o să le înșiruie acum, din moment ce i le-a numit de atâtea ori înainte, însă capcanele sunt totul, pentru că, pe măsură ce urci, treptele sunt mai piezișe, mai oblice, mai drepte, mai înalte totodată și mereu mai lustruite și nu pot fi urcate decât anevoie, chiar pe brânci, proptindu-te în podul palmelor și înaintând sprijinindu-te în unghii, pentru că nu există puncte de sprijin decât în tine, adică vrei să ajungi acolo, în vârf, sau puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ore întregi după program sub căldura aspră de după inundațiile din primăvară și nu m-am dat la o parte de la muncă, chiar atunci când zăream Dacia neagră cu perdeluțe din care cobora tovarășul de la sector, în inspecție, cu cravată și pantofii lustruiți, urcând la loc și dispărând imediat, probabil să mai vadă cum merge treaba și în altă parte... Atunci ridicându-se și ridicându-și totodată glasul activistul acela, Ilușcă sau cum l-o fi chemând - „Da, așa îl cheamă, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să stea în pijama la biroul masiv de stejar încrustat, din camera cealaltă. De la fereastra din fața biroului se poate uita în stradă prin fruzișul acum rărit al arborilor, stând pe scaun, fără nici un efort, numai puțin aplecat înainte peste tăblia lustruită, pe care și-a pus telefonul, fără să sune pe nimeni. Clădirea de peste drum, cu mortarul ros de vreme și găurit ca de alice și ferestrele cu giurgiuvele vopsite în verde negricios, îi sare în ochi, dar se preface că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dar toate erau inutile, pentru că nici una din amintirile astea nu reușea să rămână cu el și pierea și mușchii obrazului îi palpitau nervos, gustul de cocleală îi cuprindea gura și gâtlejul și el aluneca absorbit de un gol cu margini lustruite. „Stai o clipă! Stai o clipă!“ Se simțea ca un pește în aer. Era convins că așa s-ar simți un pește în aer. Prin urmare, nu era înnebunită de dor, nu s-a repezit în brațele lui, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pseudogotice care dădeau numele casei, ele semănau cel mai mult cu o uriașă mână neagră, noduroasă și deformată: degetele ei își întindeau ghearele spre cer, ca și cum ar fi vrut să înșface soarele care strălucea la apus ca un ban bine lustruit și care părea că în curând va coborî în mod inexorabil în mâna apucătoare. — Nu prea arată a tabără de vară, nu-i așa? spuse Roddy. — Nu mai sunt alte case pe-aici? — E un mic sat la vreo șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amintindu-și clar acel lucru. Apăsă pe trăgaci. Graham își pierdu cunoștința aproape imediat, așa că nu văzu cum glontele despică codița mărului și se înfipse în peretele din spatele Lucilei și n-o văzu căzând în genunchi și vomând pe parchetul lustruit. Era vag conștient de muzica și glasurile puternice, de oamenii care-l băteau pe spate și îl sileau să bea cafea, dar nu și-a revenit cu totul în simțiri până ce nu s-a pomenit șezând pe closet, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
negre sport și mi l-a Întins. Am luat o țigară și am scăpat-o imediat pe jos, ca să am ocazia de a-l analiza când se apleacă să o ridice. Țigara a aterizat la câțiva centimetri de pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele pantofilor lustruiți, iar marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele pantofilor lustruiți, iar marginile lor erau ușor destrămate din cauza contactului repetat cu tălpile pantofilor. O centură neagră, probabil Gucci, dar, din fericire, de nerecunoscut, Îi ținea blugii la locul potrivit, exact sub talie, unde vârâse poalele unui simplu tricou alb din bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se păru flască: mai curînd secătuită, vlăguită decît frumoasă. Simțea deja praful așezîndu-i-se pe buze, gene și la colțurile ochilor... Dar nu dorea să se Întoarcă. Trebuia să-și poarte cu fală, cum s-ar zice, părul bine pieptănat, pantofii lustruiți și butonii. Coborî treptele și merse mai departe. Pășea ca un om care știa exact Încotro se Îndrepta și ce făcea, deși, În realitate, nu avea nimic de făcut, nu se ducea În vizită la nimeni și nici nu urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întotdeauna ne sfătuim clienții ca la faza asta să fie cît se poate de deschiși, zise Helen. — HÎm, făcu bărbatul. Să-și deschidă și portofelul, aș spune. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de demobilizat, cu coatele și manșetele deja lustruite, iar fața Îi era pămîntie, cu un bronz tropical șters. Avea părul fantastic de bine Îngrijit, cu o cărare dreaptă și albă, ca o cicatrice, dar pe briantină erau mici cruste de mătreață, care o făceau pe Helen să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser pe la capătul străzii și i-o arătase! În clipa aceea, Începu să se miște rapid. Își răvăși părul. Își puse pantalonii și haina, trăgîndu-le peste pijama, nedorind să mai piardă nici o clipă scoțîndu-și pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]