759 matches
-
La școală se duceau de formă, silindu-se să nu trădeze față de ceilalți adevărata lor stare. Dacă în primele clipe fuseseră în extaz, finalul revoltei îi aruncase, evident, într-o amărăciune vecină cu disperarea. În plus, fratele meu Victor era mâhnit și fiindcă o vedea pe mama cum se chinuie ca să-i întrețină pe el și pe Vlad, care plecase la București, la facultate: îi era din ce în ce mai greu, aproape nu mai făcea față. Mai exista și alt motiv de supărare: de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fi aranjat. Spre deosebire de colegii în privința cărora exista suspiciunea că ar fi putut să rămână în străinătate, în cazul său, problema se punea exact invers. Baritonul era sătul de turnee. Totuși, Scala era Scala și refuzul nu numai că l-a mâhnit, dar i-a răscolit vechiul sentiment de neajutorare și mânie de pe vremea când, băiat de cartier fiind, dădea examen la Conservator laolaltă cu niște tineri din lumea bună, bine îmbrăcați și trufași, siguri de reușită. Ca un făcut, pe 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
celor împlinite Dar și mâhniți c-ades’ sa-nvingem n-am putut. Ne așezăm în bănci - elevii de-alta dată... Dar multe locuri goale se află printre voi Pe locurile-acelea au stat colegii noștri Ce azi din altă lume privesc mâhniți la noi.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Craciun Murgoci () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93276]
-
tot timpul, și continuă să se susțină cu încăpățânare, că situația economică a României este dezastruoasă. Dacă numai un procent la sută din susținerile exilului românesc s-ar fi adeverit, România ar fi trebuit de mult să dea faliment. Te mâhnește ura și bucuria cu care unii români încearcă să convingă cum că în România se moare de foame, că alimentele nu se găsesc și că se împart pe cartele, că lumea nu are ce mânca, îmbrăca etc., etc. Realitatea este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mai multe libertăți, că exigențele privind pregătirea psihopedagogică și practică se situau la cote convenabile lor, iar de primul lor diriginte au uitat. La întâlnirile întâmplătoare cu colegii care predau la fosta lui clasă Dumitru Dascălu afla lucruri care îl mâhneau. Clasa pe care o pornise pe un drum bun își pierduse locul fruntaș între clasele paralele, interesul față de învățătură și starea disciplinară a elevilor scăzuseră dramatic. Pentru Dumitru Dascălu marea surpriză a venit atunci când foștii lui elevi au organizat banchetul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Adevĕrul, am avut, la un moment dat, oare care îndoială cu privire la efectul produs asupra cetitorilor mei. Îndoiala aceasta, în care se amestecau și alte sentimente și stări sufletești, am exprimat-o în următoarele rânduri: "M-aș simți peste măsură de mâhnit, dacă excursiunea aceasta ar obosi câtuși de puțin pe cei pe care i-am îndemnat s-o facă și care m-au ascultat, urmându-mă. Am impresiunea că grupul scade, ca în ceremoniile care au durat prea mult, că cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nimic. Cel care iubește nu poate goni Întruna. La un moment dat trebuie să se oprească. Tu Însă... Mă uit, Tezeu, cum spumegă valurile În urma corăbiei tale și-mi spun că e un destin ce te soarbe mereu. Dar mă mîhnește felul cum ai fugit, hoțește. I-a fost oare frică de lacrimile unei femei celui care a ucis Minotaurul? Sau i-a fost cumva rușine de destinul său? Aceasta Îmi arată Însă, Tezeu, că n-ai priceput nimic din dragostea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
luminez drumul de Întoarcere. Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire. Rolul meu s-a terminat după ce ai ieșit din labirint. Dacă plecai atunci fără să-mi adresezi un cu-vînt, nu m-ar fi mîhnit. Dar ai insistat să merg cu tine la Atena, vorbindu-mi Înflăcărat despre dragostea ta. Și abia atunci te-am iubit numai pe tine...) Pe puntea corăbiei ce se Îndepărtează de insula Naxos, Tezeu gîndește, desigur, altfel... (...Și tu, Ariadna
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
greu dumineca și m’a melancolizat. Cred că iar încep să slăbesc și mă simt slăbită. Tresar când văd pe biurou poșeta ta marron, pe care o port eu acum; târâi după mine, în silă, viața fără tine. Nu te mâhni: e probabil o fază trecătoare; mă voi scutura de gândurile astea torturante, de îndoieli, de griji, de spaima că n’am să te mai văd. Nu mai scriu, sunt prea sumbră; mă duc să mă prăbușesc în somn, în nădejdea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că ți va ajunge înaintea celorlalte, dar G[aby], care îmi dăduse mari nădejdi, a fost - când a venit să o ia - mai puțin categorică, ba mi-a spus că s’ar putea să plece peste 15 zile. M’am mâhnit și dintr’o dată m’am ofilit sufletește. Îți scriu în astă seară - scrisoarea netrimisă continuase șirul zilelor până eri, miercuri, inclusiv. Am căutat în ultimul timp să-ți scriu în fiecare seară și duminecă și luni mai ales am scris
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
proteza. Pe urmă mă duc la Angèle. „Circulați, circulați“, ca în vestita carte a lui Dickens. Să fie oare Bleak House? [...] M. c.p. 24 aprilie [1950], luni dimineață Iubito, am primit o scrisoare de la sora Christianei, care m-a mâhnit foarte tare. De vină e Ly, dar adevărul e că, fiind așa de singură, ar fi greu să fi avut altă atitudine. I-am scris imediat [surorii Christianei] ca s-o rog să fie cuminte, să-și poarte panașul cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
reeditare în colecția „Cele mai frumoase poezii”. Eu l-am citit (comentariul) încă din primele lui faze și pot spune că ultima formă este expresia unui talent critic promițător. Te rog să nu te superi că te deranjez, dar sînt mîhnit că acest tînăr, ca și alții, nu are acces la Cronica și Iașul literar decît foarte greu. Te-aș ruga apoi, ca atunci cînd îmi răspunzi, să mi furnizezi cîteva date biografice generale despre Eusebiu Camilar pentru a le furniza
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
că sînteți supărați pe motiv că n-am venit la voi. în scrisoarea care însoțea acel mic colet pe care l-ați primit (mi-ați confirmat printr-o telegramă neiscălită din al cărei conținut am dedus că ați fost puțin mîhniți că n-am venit) nu ți-am dat nici un fel de explicație. Practic, am fost și mai sînt (puțin) gripat, iar Nuța, sub nici un motiv, n-a putut obține o învoire de o zi, fără salar, bineînțeles (cauza: se creează
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ar putea să copie ea textul. 2) Aștept răspuns și la prima parte a acestei epistole. </citation> (122) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”24 martie 1979”> Dragă Costică, Nu ți-am scris imediat ce am ajuns la Iași. Apoi, mîhnit de moartea fulgerătoare a profesorului nostru Al. Dima , am fost abătut. Nu m-am putut duce la înmormîntare, dar în ziua respectivă - miercuri 22 martie - am vorbit studenților mei, la un curs special, despre personalitatea lui, iar la cursul general
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din cele trei de care e vorba în articol) nu se poate modifica după bunul plac al nimănui. Un titlu de carte se reproduce, așa cum este, fie ne convine, fie nu, fie corespunde, fie nu normelor ortografice. Faptul m-a mîhnit, firește, deși nu e prima mîhnire de acest fel. Și Orizont ține adesea să-mi ofere „bucurii” de acest fel. în sfîrșit, să trecem peste ele. Îmi pare rău de situația în care vă aflați, dar sper că totul este
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să mai ies din acest tîrg ori, măcar, să schimb tîrgurile cum s-ar zice. Cu cele mai calde urări, Mircea Zaciu </citation> (10) (11) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”3 febr[uarie] 1980”> Dragă Domnule Călin, Sunt mîhnit că scrisorile mele nu ți-au parvenit. Am răspuns la timp și credeam că știi care e situația ediției Camilar. Nu e nici o problemă de renunțare ori intrigă etc. care ar împiedica apariția ei, ci doar chestii legate de plan
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
miercuri seara s-a suspendat după o săptămână sau două. S-a vorbit foarte mult în această perioadă de conflictul dintre generații, dintre tineri și cei mai în vârstă. Am trăit acest moment în biserică și tare am mai fost mâhnit! Dacă cei mai în vârstă ar fi mai credincioși, mai toleranți cu cei tineri, dacă s-ar ruga mai mult pentru ei, atunci mult mai mulți tineri ar fi câștigați pentru Hristos, și mult mai puțini ,,ar înceta să mai
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
La ușile-ncuiate. Nimic Tu nu ceri nimănui Când bați și-aștepți să vină, Tu vrei s-aduci în casa lui Din pacea Ta divină. Ai vrea viața Ta să-i dai Căci viața lui e moartă, Dar el nu vrea, mâhnit Tu stai Afară lângă poartă. Tu, Regele Iubirii - ai stă Pe veci de veci cu dânsul Și bați și-aștepți...dar el nu vrea, Si stând te-neacă plânsul. Eram copil când Te-am văzut La ușa mea, Străine, Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
foști colegi de serviciu, priveau cu invidie șuncile de pe balconul meu. Într-o noapte de sâmbătă spre duminică, când soțul era la țară, niște copii de la etajul superior mi-au „pescuit” o mare parte dintre șunci și cârnați. Am fost mâhnită, dar când îi întâlneam pe scări 92 mă făceam că nu știu nimic, gândindu-mă câtă foame aveau bieții copii, dacă au fost nevoiți să fure carne din balconul meu. Joia sau marțea venea o mașină și prelua bovinele bătrâne
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bărbat. Un timp tot satul a vorbit numai despre plecarea învățătoarei cu profesorul de sport. Când incidentul aproape a fost uitat, în primăvară, soția învățătorului de la școala din Cocârț s-a întors acasă fără profesorul de sport. Directoarea coordonatoare era mâhnită că a rămas fără profesor de sport calificat. Deoarece familia era „celula de bază a societății”, s-a hotărât reintegrarea profesoarei fugare în viața localității. I-au fost date orele de educația fizică. Învățătorul a început din nou să zâmbească
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
avea să aprecieze pe cel care fusese Petre Carp, trimițând văduvei acestuia o scrisoare În care Își manifesta compasiunea, spunând: „știu că cel al cărui doliu Îl porți acum, ne-a privit cândva ca fiind nenorocirea țării sale. Eram foarte mâhniți că un vechi prieten de altădată să fi cerut surghiunul nostru, dar am știut Întotdeauna că bărbatul D-ale este credincios convingerilor sale. El era un luptător și noi Îi stăteam În cale. Avea de ales Între țara lui și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Piața 6 Septembrie, vorbind zecilor de mii de legionari, amintea de „Căpitanul vostru de ieri...”, în nădejdea că va fi proclamat... Căpitanul nostru de azi. Firește că ne-am ferit ca de foc să facem asemenea năzbâtie, ceea ce l-a mâhnit profund. La sfârșitul defilării, mulțimea a rupt cordoanele și l-a ridicat pe sus, ovaționând îndelung. Când s-a putut circula, am pornit spre Președinție, unde am aflat că generalul Antonescu ne invită la un ceai la... Predeal. Ne-am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
că această activitate le-ar îndepărta credincioșii de la slujbele din propria parohie, au făcut plângeri la episcopul de Padova. Apoi au avansat anumite îndoieli asupra validității moștenirii lăsate de parohul precedent din Este, don Angelo Pelà. Don Calabria a fost mâhnit și a preferat să restituie casa curiei din Padova (informații mult mai ample despre Casa din Este le vom întâlni în capitolul următor). La terminarea experienței din Este, a avut loc și o împrăștiere a grupului. Multe dintre ele au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dispus să accepte orice soluție pentru «cel mai mare bine al sufletelor». Între timp, câțiva enoriași din Este au făcut apel la Roma la Congregația Conciliului. Acum jeluirea locală s-a transformat într-o cauză judiciară. Don Calabria s-a mâhnit. S-a grăbit să anunțe că era dispus să renunțe la toate «de dragul și spre slava lui Dumnezeu». Dar cauza a continuat. Răspunsul a sosit anul următor. Congregația Conciliului a decis că don Angelo Pelà era doar «administratorul patronatului și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fi fost propriu unei atari întreprinderi din cauza firii sale susceptibile. Regretatul și marele E. Lovinescu cultiva, în bună credință, această falsă imagine. Într-un articol, în fond elogios pentru critic, dar care n-a fost publicat spre a nu se mâhni cu o polemică oricât de amabilă un om pe pragul morții, repudiam judecata de mai sus: " Dar acum - ziceam - să destăinui domnului E. Lovinescu de unde vine supărarea dincolo de orice limită rezonabilă a celor despre care scriu, deși textele trebuie să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]