766 matches
-
troheii, săltărețele dactile... De-oiu urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, Laudele lor de sigur m-ar mâhni peste măsură. {EminescuOpI 142} SCRISOAREA III Un Sultan dintre aceia ce domnesc peste vr-o limbă, Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă, La pământ dormea ținîndu-și căpătîiu mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dar plin de speranță pe fețele lor și asta mi-a dat și mie încredere. Oare unde era Maria? Oare era bine? Oare venise la școală azi? Dacă lucrurile merg prost, o voi mai vedea vreodată? Gândul ăsta m-a mâhnit și eram cât pe ce să mă întristez, dar nu puteam să le spulber starea de încredere precară a celor pe care-i conduceam. Trebuia să controlez și să izbutesc cu afacerea asta. Trebuia! Pașii celor trei se întorceau. Sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
picioare combinatul, despre sabotarea din interior și apariția unor grupuri de interese fără scrupule și despre decăderea până la stadiul de ruină a ceea ce a Însemnat „cea mai importantă unitate economică și de producție a județului Vaslui”. Cele aflate l-au mâhnit foarte mult, pe etape, iar acum dorea răspunsuri la o serie de Întrebări concrete și informații nominale despre unii și alții, ce-au ajuns, cum s-au comportat și cum și-au dat arama pe față, despre camelioni și impostori
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Au venit și au spus lui Ioab: "Iată că împăratul plînge și se jelește din pricina lui Absalom." 2. Și în ziua aceea, biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicîndu-se: "Împăratul este mîhnit din pricina fiului său." 3. În aceeași zi, poporul a intrat în cetate pe furiș ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4. Împăratul își acoperise fața, și striga în gura mare: "Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mergeam pe drum sănătos. VII Relațiile mele cu tata fuseseră întrerupte de când cu însurătoarea. Nu ine mai scriam (mama îmi scria totuși), iar eu deocamdată nu mă gândeam la o împăcare, deși uneori remușcarea scotea capul când și când fiindcă mâhnisem pe bătrân. Cam așa stăteau lucrurile, când mama, într-una din scrisori mă anunță că babacul vine la București să se arate unui internist și are de gând să tragă la noi. Suferea de o boală la stomac căreia medicii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iluziile părintelui sunt spulberate de însuși cel pentru care ele au existat. Lucrul acesta întristează nespus de mult. Pentru toată lumea, era mai mult decât evident că mama lui Osvald se găsea pe cea de a doua poziție, iar asta o mâhnea cel mai tare, cel mai dur. Nu putea să sufere o astfel de impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se întoarcă la povestea cu ceasul de buzunar furat, tata tresărea vinovat Da, da, hm! da, sigur și se grăbea să dea explicațiile cerute... Aflând de povestea cu dispariția ceasului povestea tata mai departe -, starostele hoților de buzunare se arătase mâhnit din cale-afară că tocmai lui, funcționar onorabil în administrația orașului, așa și pe dincolo, i se putuse întâmpla una ca asta și l-a asigurat că a doua zi, nu mai târziu!, avea să reintre în posesia ceasului de argint
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cum era posibil? De ce, mai ales, făcusem asta, având în vedere că eram un tip excesiv de milos, cu frica lui Dumnezeu, în ciuda câtorva dintre gândurile descrise mai sus, pe care până și vestea uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că între voi este curvie; și încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăiește cu nevasta tatălui său. 2. Și voi v-ați fălit! Și nu v-ați mîhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvîrșit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! 3. Cît despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de față cu duhul, am și judecat, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
a lovit și m-a înșelat. Apoi bea de nu mai știe ce vorbește și ce face. Năravul din fire, n-are mântuire! Mama lui Petre nu mai scoase o vorbă și plecă așa cum a venit. Pe drum se mâhni așa de tare de această situație că se sufocă, nu mai putea să respire. Se așeză pe o băncuță la poarta unei vecine să își revină. Se gândea acum; ce-o să facă fiul ei cu atâta gospodărie pe cap și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de-a binelea. Se uită lung la ea. - Nu din pricina anchetei spui asta, nu-i așa? - Lumea bîrfește mult În ultima vreme pe socoteala Mariei și a polițistului ăluia de la Paris. Nimeni n-are să-ți spună nimic, ca să nu te mîhnească. Eu ți-o spun pentru că mi se pare că fericirea ei este altundeva, departe de aici. Privirea azurie se lumină. O rază de speranță trecu prin ceață. Apăsă ușor mîna aceleia care i-o aducea În dar. - Am s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la Tinguit. E așteptat acolo. Balducci îl privea pe Daru surâzându-i prietenos. - Ce tot spui! zise învățătorul. Îți bați joc de mine? - Nu, fiule. Ăsta-i ordinul. - Ordinul? Dar eu nu-s un... Daru șovăi; nu voia să-l mâhnească pe bătrânul corsican. Asta nu-i treaba mea. - Cu asta n-ai spus mare lucru. La război nu faci numai ce-ți place. - O să aștept atunci să înceapă războiul. Balducci dădu din cap. - Așa să faci. Dar până una alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lumină proaspătă și vie se revărsa peste podișul pustiu. Pe cărare, zăpada începuse pe alocuri să se topească. Curând aveau să iasă din nou la iveală pietrele. Așezat la marginea podișului, învățătorul privea întinderea pustie. Se gândea la Balducci. Îl mâhnise și, într-un fel, îl dăduse afară, ca și cum n-ar fi vrut să fie băgat în aceeași oală cu el. Îi mai sunau încă în urechi cuvintele de rămas bun ale jandarmului, și, fără să știe bine de ce, își simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
omul pe îndelete." Jonas se înduioșa: "Aveți dreptate, spunea el, în ultima vreme nu mai apucăm să ne mai vedem." Simțea și el cât îi dezamăgește pe cei pe care nu mai avea când să-i vadă, și lucrul îl mâhnea. Adeseori era vorba de prieteni pe care ar fi dorit mult să-i întâlnească. Dar prea numeroasele lui ocupații nu-i mai îngăduiau să accepte toate invitațiile. Lumea începuse să-l vorbească de rău: "Umblă cu nasul pe sus. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu gura încleștată Și ea-mi sărută buzele cu mâna. Bucăți de cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă iubește... Când l-am mâhnit pe Dumnezeu Ca-ntr-un blestem, sorbeam ades, cu sete Din cupa tristă-a-nsingurării mele; Și mii de doruri încercau să mbete Nevoia mea de ea ascunsă-n stele. Dar o minune, cât credința lumii Mi-a ruinat altarul meu ateu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
este o taină. Spre deosebire de cel mediatizat, care nu depășește, în tainica ierarhie, rolul unei subrete papale. Mulți ani, Adevăratul Papă, cel Secund, a preferat să se reculeagă într-o binecuvântată defensivă, precum și în grădinărit. De abia după anii Marelui Război, mâhnit de fervoarea cu care se măcelăriseră catolicii între ei, Adevărata Sa Sanctictate a conces ca, punând în practică o mai veche propunere a lui Robin, să unească Europa într-un fermecător și puternic regat catolic... Eu eram catolică. Cocondy e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ieșit. Într-o seară, ostenit și descurajat, Patrick s-a urcat pe un taluz de pământ înalt pîn' la cer și a privit, timp îndelungat, la construcția aceea. Avăzut el că nu-i ieșise prea bine și s-a mâhnit în sufletul lui. De disperare, și-a dat apoi drumul din vârful turnului de pământ și, până jos, a pierit de inimă rea... Să vă arătăm gheata, insistau, zdruncinați, cei care ne transmiseseră condoleanțele, uitând mereu că ne înmînaseră deja
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era evident cine putea fi acel ghid. Vultur-în-Zbor își dădu seama că abia aștepta să pornească la drum și se surprinse întrebându-se cum să-l convingă pe Virgil Jones să-l însoțească. Nu-i de mirare că Dolores era mâhnită. Nu-i de mirare că, după acel început politicos și prietenos, acum se întorsese împotriva lui. Putea fi convinsă să vină și ea? Ar fi cea mai bună soluție, se gândi el. Dacă nu voia să vină, atunci era de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atât. Dar aici era muntele Calf și în raza Efectului Grimus sinuciderea nici nu fusese necesară. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă creierul pustiit din tigva cu monede pe pleoape. Asta pentru că vorbele Elfridei făcuseră mai mult decât să-l mâhnească pe Ignatius. Ele îi pătrunseseră în inconștient, în mecanismul lui solid de apărare, trecând de bariera mentală pe care o clădise Ignatius pentru aproape toți membrii comunității din K. Abandonul Elfridei îi distrusese piatra de temelie a personalității pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai aproape. Mai nu vrea și mai se lasă. Capul ei mi-l pun pe umăr, Pun pe ochi-nchiși, pe gură, Sărutări fără de număr. Și la piept o strâng mai tare. Răsuflarea-mi se sfârșește; O întreb de ce-i mâhnită, O întreb de mă iubește. {EminescuOpIV 236} Iar ea ochii și-i deschide Mari, puternici, plutitori: "Îmi ești drag din cale-afară, "Dar obraznic uneori ". {EminescuOpIV 237} DE CE MĂ-NDREPT Ș-ACUM De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăș? Căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
briza. Ajunsese într-un cimitir nou, sau avea doar impresia, din pricina pământului scos din gropile pentru fundații. Stai la casa de oaspeți, murmurase șoferul. Nu îi mai vorbea la plural, îl trata ca pe frate-său, ceea ce pe Omar îl mâhni. Nu credea să le pară prea tânăr tuturor celor din jur, sau poate că da, din pricina pielii deschise și a trăsăturilor lui care străluceau ca un picur de lapte în amestecul de arabi și de turci, ce făcea din abadanizi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
contul lui se blocase și a fost singura dată când s-a obosit să trimită un mesaj pentru taică-său: „Trebuie să găsim altă cale. Contul meu a fost înghețat, nu mai pot primi banii tăi prin bancă“. Omar se mâhni nesperat pentru felul tăios și obrăznicit al cuvintelor. Drept cine îl lua fiul lui? Vreme de două-trei luni, din pâlnia abundenței nu mai curse nimic pentru Caryan. Omar, care își plătea fuga și depărtarea, nu găsea nicio rezolvare. Artimon, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
celebrul de frate-său avusese mereu încurcături cu femeile. — O iei de la capăt? îndrăzni să-l întrebe. Acum ai doi băieți... Lasă, uită asta, tocmai pentru că-i am, dar acum sunt mici, am nevoie de libertate. Frate-său, Ben-Abdolsamad, se mâhni, dar tăcu. A doua zi, dimineața, infirmiera sună la poartă și o fată de la bucătărie alergă să-i deschidă. O îndreptă înspre dormitorul unde Laleh alăpta copiii. Nevasta și tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trebuiesc?! Bărbații își mângâiau obrazurile aspre și răspundeau în dodii: - Nici noi n-avem multe, și uite că trăim... Adică dumneata ce-ai vrea să facem? - Să le cumpărăm, taică... - Le cumpărăm, dar cu ai cui bani? Preotul se ridica, mîhnit: - Văd eu că în casa asta stă Diavolul! Totuși, după câteva săptămâni primise niște sfeșnice de alamă. Stere cumpărase o cădelniță de argint, o cruce și o masă pentru altar. Asta în afară de odăjdiile tivite cu cruci, sfințite, să nu pui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]