1,217 matches
-
să creadă. Așa că a tăcut, rezistând tentației de a-l asigura pe Nick că totul a fost așa, floare la ureche, când, de fapt, lucrurile nu arătaseră atât de roz. —De cât timp erai nefericită? a întrebat-o bărbatul cu mâhnire. Susan l-a strâns de mână. —Ei, nu eram nefericită la modul propriu-zis. Simțeam doar nevoia să mă retrag, o vreme, din spațiul casei, pentru ca tu să-ți dai seama cât de tare îmi duci dorul, a explicat ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aceste organizații criminale s-au Îndepărtat de la calea dreaptă a respectării legii și au nesocotit Înțeleptul precept biblic care ne Îndeamnă să ne câștigăm pâinea cu sudoarea frunții, dar faptele sunt fapte, și chiar dacă o facem repetând vorba plină de mâhnire a lui adamastor 2, oh, căci nu știu de dezgust cum să povestesc 3, consemnăm aici vestea apăsătoare despre vicleșugul de care s-a servit maphia ca să rezolve o problemă pentru care, după toate aparențele, nu se Întrevedea nici o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de clandestinitate, când cei dragi erau duși pe ascuns, În liniștea nopții, și vecinii nu aveau nici o trebuință să știe dacă se aflau În continuare În patul lor de suferință sau se evaporaseră. Era ușor să minți, să spui cu mâhnire, Sărăcuțul, e acolo, când Întreba vecina pe scară, Ce mai face bunicuțul. Acum totul ar fi diferit, ar exista un certificat de deces, ar exista plăci funerare cu nume și prenume În cimitire, În câteva ceasuri vecinii invidioși și clevetitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spunem la ureche, sau mai exact, la locul unde o avusese, sub osul parietal, câteva cuvinte de simpatie. Nu vă necăjiți, doamnă moarte, sunt lucruri care se Întâmplă mereu, noi, ființele umane, de exemplu, avem mare experiență În materie de mâhniri, eșecuri și frustrări, și uitați că nu ne dăm bătuți, amintiți-vă de vremurile de altădată când ne răpeați fără milă În floarea tinereții, gândiți-vă la aceste timpuri de acum În care, cu aceeași inimă de piatră, continuați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Atunci nu era din această țară acel monsieur marcel proust, Întrebă coasa, Nu, era dintr-o alta, dintr-una care se numește franța, răspunse moartea, și se observa un anumit ton de tristețe În vorbele ei, Să te consoleze de mâhnirea de a nu fi fost tu cea care l-a omorât faptul că ești așa frumoasă cum te văd, dumnezeu să te binecuvânteze, adăugă coasa, Întotdeauna te-am considerat prietenă, dar mâhnirea mea nu vine din faptul că nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tristețe În vorbele ei, Să te consoleze de mâhnirea de a nu fi fost tu cea care l-a omorât faptul că ești așa frumoasă cum te văd, dumnezeu să te binecuvânteze, adăugă coasa, Întotdeauna te-am considerat prietenă, dar mâhnirea mea nu vine din faptul că nu l-am omorât eu, Atunci, N-aș ști să explic. Coasa o privi pe moarte cu mirare și consideră că era de preferat să schimbe subiectul, Unde ai găsit ceea ce ai pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii, ceasul de pe masă îmi arată imperativ ora 7,00. Trebuie să mă ridic. Stropii solitari, sărați, ce-mi umeziseră genele și perna sunt, anticipat, și pentru Boss
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume din cetate era cu ea” (Lc 7,12). Fiul său unic murise în acea zi (sau cu o seară înainte), iar când o întâlnește, abia se ținea de mâhnire. Să-l amintim și pe tatăl deznădăjduit care îl grăbește pe Isus spre casa sa: „Ajungând la casa înaltului funcționar și văzând cântăreții din fluier și mulțimea zgomotoasă” (Mt 9,23). După cum se vede, când au ajuns, fetița deja murise
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nu lăsăm cadavrele neîngropate (ataphon), să arătăm respect chiar și dușmanilor declarați” (Împotriva lui Apion 2.211; cf. 2.205). Filon ne pune la dispoziție, probabil, cea mai convingătoare expresie a sensibilității evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob la vestea că fiul său, Iosif, a fost ucis și devorat de animalele sălbatice. Patriarhul plânge: „Fiule, nu moartea ta mă întristează, ci felul ei. Dacă ai fi fost îngropat (etaphes) în țara ta, aș fi fost mângâiat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
numeroase turme de vite etc. Ceea ce pentru Rusia reprezenta un „câștig modest” sau „o brazdă de pământ”, pentru Principatul Moldovei a constituit o grea pierdere de teritoriu, de populație, de pământ roditor, de spiritualitate românească. „Cesiunea Basarabiei a produs adâncă mâhnire în rândul moldovenilor - scrie Ion Nistor. Și aceasta cu atât mai mult cu cât cesiunea se făcu de către Poartă, fără ca țara să fi fost întrebată câtuși de puțin.” În octombrie 1812, boierii întruniți în divan au prezentat domnului Scarlat Callimachi
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
niciodată, spusei la întîmplare. ― Aș vrea să rîmîn singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul acelei luni: " Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se ascundă, furia aceasta a dispărut dintr-odată, fără urmă. Obișnuită cu excesele lui, Sophie se îndreaptă tăcută spre jeț, cu supunerea unui animal domestic. în colțul buzelor tremurătoare, se stinge cu discreție, ca un cerc domol de apă, mâhnirea unei făpturi neștiutoare care tot nu înțelege de ce - pe nedrept - a fost lovită... La o asemenea priveliște, cum să nu întorci capul, înduioșat ca un călău sentimental ? Profesorul Mironescu urmărește cu degetul conturul unui nufăr (sau lotus) brodat, Margot șușotește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai bine pișcotu’... Nepierzând din ochi silueta soției sale, Profesorul înghite, strâmbându-se copilărește, ultima bucățică de tortă. Iat-o, atât de blândă din fire cum e, îndeplinindu-și obligațiile de amfitri oană, fără să-și arate în niciun fel mâhnirea. Și, desigur, nici mai târziu nu-i va reproșa în vreun fel că a ridicat glasul la ea ; cel mult o migrenă sau unul din acele răuri femeiești care o doboară la pat. Va zăcea ore întregi, cu biata ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea numeroase aventuri și legături la Londra. Presupunerea aceasta era necesară ca să justifice aparenta lui lipsă de interes față de fetele din Ennistone. Adevărul este că Tom avusese mult mai puține aventuri decât se credea. Avusese unele, dar era conștient, cu mâhnire, că nu el le inițiase. „Fete pricepute“ îl ademeniseră la pat, iar el nu avusese motiv să se plângă; ba chiar se simțise flatat. Dar dacă fusese cumva vreodată îndrăgostit cu adevărat, era o chestiune pe care o discuta adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca un lampion irizat, radia de sănătate. Buzele moi îi erau ușor țuguiate, într-o expresie meditativă, părul castaniu-auriu, ondulat și ciufulit, încărcat de electricitate ca mătasea, îi încadra chipul. Obișnuită să folosească asemenea momente pentru introspecție, se gândea cu mâhnire la felul în care-l ținea în șah pe bietul Hector, în timp ce ea era îndrăgostită, fără răspuns, de Joey Tanner, un coleg de la Universitatea din York, unde studia istoria. Brian McCaffrey gândea în sinea lui: „Când stau și văd câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că ai vândut Maryville, spuse George, continuând să rânjească. — Mă rog... Și ce mai face prietenul tău, profesorul Rozanov? „Ah, deci asta e, își spuse Alex. A venit ca să afle... Aș vrea și eu să aflu...“ O cuprinse o adâncă mâhnire. — Nu știu. Mi-a cerut atunci să vin la el ca să discutăm despre închirierea Papucului. Asta a fost tot. — Și nu l-ai mai văzut de atunci? — Nu. George păru ușurat. Se rezemă de speteaza scaunului, lăsându-și gândurile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum înoată. Ar fi o faptă bună. Nici prin cap nu-mi trece să-i dau drumul, spuse băiatul mai mare, râzând. E peștele meu. Erau băieți de vreo cincisprezece ani, îmbrăcați în jachete de piele neagră și blugi. Spectacolul mâhnirii lui Gabriel îi amuza nespus. — Vă rog, stărui Gabriel, vă rog mult. Se lăsă pe vine, la marginea bălții. Hei, cucoană, lasă-l în pace! E atât de frumos, atât de viu, și s-ar putea să moară. Pun mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de subordonatele lui și nu simțise nevoia de a descoperi fiecare detaliu, de a ancheta și a pedepsi. În cazul lor, nu încerca satisfacția de a trece o parte din tortura lui pe spinarea altuia. Era invadat doar de o mâhnire generală, senzația de a fi fost insultat și expus batjocurii publice. Interogatoriul la care le supusese și pentru care nu-și alcătuise în prealabil o listă de întrebări, îi apăruse mai curând ca o datorie de tutore. Remarcase, desigur, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe William și acum se întreba de ce nu avusese niciodată timp să se ducă la el să-l vadă. Adam regreta că refuzase, din cauza unui meci de cricket, o invitație la ceai pe care i-o făcuse odată William. În pofida mâhnirii lor, diverșii McCaffrey împărtășeau acea curioasă energie, vecină cu un sentiment de ușurare, pe care supraviețuitorii, când nu sunt prea îndeaproape văduviți, o încearcă după o înmormântare. Așa încât, atunci când Alex le-a propus să se ducă în grup să înoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mâhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sunt cu toată ființa mea în tovărășia lor. Și, întrucât Dante spune că a înțelege fără a păstra ceea ce ai înțeles nu este știință, eu mi-am însemnat cele ce
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
citesc din Scrisoarea Sfântului Calinic de la Cernica, adresată ministrului Cultelor pentru a nu seculariza averile Mănăstirii Frăsinei. Și spune Sfântul Calinic: “Nu vă puteți închipui cât de grozav mă izbi acel anunț, puindu-mă din nou în cea mai adâncă mâhnire sufletească... Vă rugăm să binevoiți a face prin mijlocirea de care dispuneți de a lăsa pomenitului schit iarăși de a se administra de sine ca și până acum”. De ce face sfinția sa o cerere unilaterală? ― Nu vom obține niciun răspuns, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
muncește câmpul. Atunci, fiul și-a adunat restul de putere și s-a îndreptat, clătinându-se, spre casa tatălui său, s-a aruncat la picioarele acestuia și i-a spus: "Tată, iartă-mă pentru tot trecutul meu, iartă-mi toate mâhnirile pe care ți le-am adus. Îți jur că niciodată nu voi mai duce o viață destrăbălată și că voi fi fiul tău cel cuminte și ascultător în toate lucrurile. Eliberează-mă, te implor, din mâinile asupritorilor mei. Tată, te
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în cenușă. 31. Își vor rade capul din pricina ta, și se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, și cu mîhnire mare. 32. În durerea lor, vor face un cîntec de jale asupra ta, te vor boci, și vor zice: "Cine era ca Tirul, cel nimicit în mijlocul mării?" 33. Cînd ieșeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de ani, meticulos, chițibușar. Zicea continuu bine, bine, bine iar în procesul-verbal trecea mulțumitor sau binișor, binele fiind rar iar foarte bine inexitent. Era însă om de suflet. Petrișor era bolnav, eu făceam naveta la Bulgărica și era suficient pentru mâhnire și necaz de mamă. Ce ai doamnă? Mi-i copilul bolnav. Să ia cineva clasa iar dumneata, acasă, la copil. Era pe vremea când se înmormântau doi-trei copii pe zi. Un alt inspector era Theodor Gheorghiu. Mic, cu mustață, nas
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de Duguesclin, dacă vreți. Din Franța trecuse să lupte în Spania. Generalul catolic îl închisese, iar tânărul nostru, văzând că în lagărele franchiste năutul era, dacă pot îndrăzni să spun așa, binecuvântat de Roma însăși, căzuse pradă celei mai negre mâhniri. Nici cerul Africii, sub care ajunsese mai târziu, nici clipele de răgaz din lagăr nu-l lecuiseră de acea mâhnire. Dar meditațiile îndelungi, precum și soarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală. Într-o zi, în timp ce, sub cortul peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]