22,583 matches
-
de foarte devreme, un accent dulce, argentinian, și un surîs trist. Esteban: Mamă!... Începe filmul! Esteban e un adolescent mare și deșirat, cu ochi albaștri, pătrunzători. Vrea să devină scriitor. Mama lui intră cu o tavă plină cu farfurii și mîncare. Manuela : Ajută-mă ! Esteban își abandonează carnetul și își ajută mama să pună masa. După spoturile publicitare apare titlul filmului, All about Eve. O voce în spaniolă, cu un ton emfatic : "Eva al desnudo". Esteban (protestează) : Ce manie, să schimbi
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
în genere, tratînd-o drept grotescă, hilară, absurdă. Senzaționalul e în sine compromițător pentru normalitate, ca un soi de miracol decăzut. Grație acestuia, simțim corupția normei, decăderea scandaloasă a firescului: "în restaurantul Olla Caliende/ din centrul Madridului/ se poate servi o mîncare de lux/ numită "noaptea cu marchizul de Sade"// există o specie de gîndaci de bucătărie/ care poate trăi o săptămînă/ din lipiciul de pe spatele unui singur timbru// și uite așa ajungi să citești/ printre rîndurile unui deltaplan/ din hîrtie de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
îl refuzase, ca personaj verosimil, pe Stănică Rațiu. Inimiciția avea să-l coste scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li se vorbește de un lucru de mâncare oval, alb pe dinafară și galben înăuntru, se gândesc la o gulie scobită și umplută cu morcov. Dintre acești critici este dl. Perpessicius, care, îl rugăm să ne creadă, n-a înțeles din cartea noastră nimic, absolut nimic." Reflecțiile pe
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
țărănești, mobilierul lipsea. Oamenii dormeau pe paie sau pe blănuri. Se mînca, stîndu-se pe jos. Lavițele, lăzile, mesele, scaunele se răspîndesc din mediile superioare ale societății spre cele de jos și din Transilvania spre regiunile extracarpatice, dar foarte, foarte lent. Mîncarea era compusă din cereale (mult grîu, mei, orz, foarte puțină linte sau secară, iar porumb abia în secolul al XVIII-lea), carne (vite mari, oi, porci, dar rareori păsări), legume (nesemnificativ!) și miere (zahărul devine un îndulcitor parțial abia după
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
one man-show, ne arată cu degetul căderea și dimensiunile mici, suportabile, la care se reduce totul, și lumea celor de sus, și istoria oamenilor. Chiar și atunci cînd în ecuație intră întreaga planetă: "în fiecare zi/ mama trebuie să pregătească/ mîncare pentru cele patru miliarde/ de oameni" ("mestecă totul îndelung/ se gîndește: pîntece fără capăt/ e lumea asta"). Viața unui singur om este a tuturor, fie ea grea de poveste ca cea a lui "Filip-cel-care-a-iubit-a-urît-a-murit-uneori-ca-un-zid-ros-de-putreziciune-el-sparge-stelele-între-dinți...", fie fără evenimente care să se
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
ați fost, de fapt? Nu eram cuminte deloc, eram foarte rău. Foarte rău, asta ce însemnează? Că aveam șase frați, de fapt, doar un frate aveam, că restul erau fete. Iar eu eram ăl mai mic. Și îmi plăcea o mîncare, iar alta nu-mi plăcea. Ăsta e un lucru important al copilăriei. Și, pe la patru ani, stăteam așa și mă uitam. Nu-mi plăcea mîncarea. Așteptam... îmi dădeau spanac. Nu puteam să-l sufăr. Iar mama mai ieșea, nu stătea
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
aveam, că restul erau fete. Iar eu eram ăl mai mic. Și îmi plăcea o mîncare, iar alta nu-mi plăcea. Ăsta e un lucru important al copilăriei. Și, pe la patru ani, stăteam așa și mă uitam. Nu-mi plăcea mîncarea. Așteptam... îmi dădeau spanac. Nu puteam să-l sufăr. Iar mama mai ieșea, nu stătea în bucătărie toată ziua. Și-atunci, mă repezeam, luam oala și-o vărsam, nu țineam seama că trebuie să mănînce ăilalți. Nu știam, nu mă
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
toată ziua. Și-atunci, mă repezeam, luam oala și-o vărsam, nu țineam seama că trebuie să mănînce ăilalți. Nu știam, nu mă gîndeam la asta. Mă gîndeam că nu e bine, există ceva rău, care mi se dă de mîncare mie și oamenilor. (Tușește.) Nu mai fumez de 25 de ani. M-am lăsat dintr-o dată, am trecut prin spital, am făcut un infarct. în realitate, nu erați rău... Nu eram rău, dar aveam un fel de opoziție. Adică aș
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
toți trăind din munca țăranilor, "fără a compensa prin nimic" 10). Statul creator de funcții este instrumentul ce a propulsat această clasă, care, suflând în goarna libertății, a ajuns repede la concluzia că acesta "trebuie să le dea și de mâncare și încălțăminte de lux". Acesta era după Eminescu, liberalismul în variantă românească, adică "o societate pe acții", dispunând de "listele exacte a domeniilor statului și a funcțiilor existente", și făcând pe cei mulți să creadă "că ei sunt mântuirea". Grăbiți
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
scurt) a ipostazelor feminine din telenovele este acela că m-a frapat întotdeauna teribila asemănare cu eroinele unui produs literar autohton extrem de gustat la apariție, romanul Arta conversației al Ilenei Vulpescu. Acolo, Femeia (cu un binemeritat, desigur, F mare) face mîncare și spală evident, iar în plus își face foarte bine meseria de medic, se ocupă exemplar de copii și mai are timp să-și croiască și cîte un palton între două zîmbete binevoitoare. Iar Fiica (același F mare) se fardează
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
cînd relatează episodul cu pianul luat de la Uniunea Compozitorilor și cu țiganii din Amzei care, după ce i l-au cărat acasă, urcîndu-l și la etaj, nu numai că nu i-au cerut bani, dar rugîndu-l să le cînte, au adus mîncare și băutură și l-au tratat regește. Acesta e Johnny, incomparabilul, marele artist și marele prieten. Să-i dea Dumnezeu sănătate. La mulți ani!
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
să accepte ,,calea" ei despre care era convinsă că este singura justă. Finalul serii - acțiunea petrecîndu-se, în același loc și pe parcursul unui interval limitat de timp, reciclare parțială și ironică a unei reguli clasice - îi surprinde obosiți de vorbă, de mîncare multă (tradiționalul curcan ce le inspirase lui Hal și Charles o hermeneutică amuzantă, cîntărise 12 kilograme), de băutură, de propriile griji. Fiecare își găsește un loc unde să doarmă; Charles alege bucătăria unde va încerca, poietizînd à la Poe, să
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
de mai sus, conținînd cuvinte din fondul vechi și forme de plural deja impuse și banalizate; li se pot adăuga cupluri singular/plural în care distanța semantică e chiar mai mare, de genul bunătate "calitatea de a fi bun"/ bunătăți "mîncăruri bune". S-ar părea însă că în limba actuală tendința mai veche se accelerează și se accentuează. Valeria Guțu Romalo (în Corectitudine și greșeală, 1972, ediția a II-a, 2000) descrie fenomenul și oferă exemple din anii '60-'70, dintre
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
Dumnezeu S-a Întrupat din fecioara Maria și S-a născut din ea trupește În chip de negrăit și mai presus de cuvânt, fiindcă nu se mai poate Întrupa sau naște trupește iarăși din fiecare din noi, ne Împărtășește spre mâncare trupul Său preacurat, pe care l-a luat din trupul neprihănit al preacuratei Născătoarei de Dumnezeu. Și mâncând acest trup al Lui, fiecare din noi, cei credincioși, care Îl mâncăm cu vrednicie, Îl avem Întreg În noi pe Dumnezeu Cel
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
categorii de public pentru care efortul de a gîndi este o pedeapsă. Uneori îmi vine să cred că tocmai pentru asta au inventat românii o Revoluție. "Omului nou" propovăduit de ideologia comunistă i-a luat locul Omul-conductă - prin care trece mîncarea de la bucătărie la closet, cu un mic ocol prin fața televizorului. Să mai adaug că e vorba de unul și același om? Dar să nu fim malițioși degeaba. Există - ce-i drept, din ce în ce mai rar - emisiuni al căror bilanț este mai curînd
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
mai mici amănunte felul în care ne prezentam, și numai când găsea totul în perfectă ordine suna din clopoțel. Atunci intra Fulvia Flaminea, bucătăreasa, cu veșnica supă cu tăiței din vara aceea îngrozitoare. La început, când eram singuri cu părinții, mâncarea era o sărbătoare. Fulvia Flaminea ne servea cotcodăcind în jurul mesei, cu o vocație a neorânduielii care făcea viața veselă, și la sfârșit se așeza cu noi și termina prin a ciuguli câte ceva din farfuriile tuturor. De când doamna Forbes a preluat
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de mare este peștele cel mai delicios din lume, figlio mio - îi spuse Fulvia Flaminea. Gustă-l și ai să vezi. Doamna Forbes nu se tulbură. Ne povesti, cu metoda sa neîndurătoare, că în antichitate țiparul de mare era o mâncare regească și că războinicii își disputau fierea lui, pentru că insufla un curaj supraomenesc. Apoi ne repetă, ca în atâtea rânduri într-un răstimp atât de scurt, că bunul gust nu e o facultate înnăscută, dar că nici nu se învață
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
nu mâncăm. Eu, care gustasem din țipar înainte de a ști ce era, am rămas pentru totdeauna cu o senzație contradictorie: avea un gust pur, chiar dacă ușor melancolic, dar imaginea șarpelui țintuit de buiandru era mai puternică decât pofta mea de mâncare. Fratele meu făcu o sforțare supremă cu prima înghițitură, dar n-a fost în stare să îndure și a vărsat. - Te duci la baie - îi spuse doamna Forbes fără să clipească - te speli bine și vii să mănânci mai departe
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și poznașe", cum singur îl înștiințează, epistolar, pe devotatul Köselitz: "... savurez atît de multe glume stupide cu mine însumi încît din cînd în cînd rînjesc pe stradă preț de jumătate de oră". Devine bulimic, preocupîndu-se metodic de feluri speciale de mîncare, sindromul găsindu-și însă imediat argument în dictonul lui Feuerbach că omul este ceea ce mănîncă. Meaglomania, și ea structurală, își vrea porția: cere gazdelor torineze, în stilul lui important, august, să-i pavoazeze camera ca un templu, cu fresce, astfel
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
cheamă la Cairo, unde le promite un mare antreprenoriat de zugrav. Adrian vizitează, nesățios, capitala Egiptului, capătă de lucru la un ceh care locuise multă vreme în România. Musa i se alătură, pentru un preț care nu ajungea nici pentru mîncare la restaurantul lui Goldenberg, originar, firește, din România. Musa nu izbutește să facă nimic pentru Sara și, plin de datorii, nu se putea (dar voia într-adevăr?) întoarce acasă împreună cu fiica sa, cum plănuise. Pînă la urmă, Adrian eșuează ca
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în care omul nostru devine pictor de firme. Îi
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
osînza adunată prin devorarea altor romane. Să luăm, de exemplu, celebrul Don Quijote, de Miguel Cervantes. Don Quijote a înghițit un întreg veac de romane cavalerești. Un alt roman timpuriu faimos, Gargantua și Pantagruel al lui Rabelais, este atît de concentrat asupra mîncării, digestiei și îngurgitării încît încă mai poate provoca atacuri violente de lăcomie. Și alte romane de succes au folosit din plin hămesirea și sunt doldora de rețete culinare sau de visuri despre de-ale gurii. În romanele dumneavoastră numărul personajelor
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
citească presa, unde Radu Anton Roman a oferit cîteva poeme în proză pe această temă sau să se uite la televizor. La ProTV același Radu Anton Roman, un apropiat al sfîntului Petru în privința pescuitului, a susținut o exitantă slujbă a mîncărurilor de Paști. * Pînă și talk-show-urile, păcătoase prin definiție, au avut un ce iz de împăcare. * Dar pulsul oricărei televiziuni și al tuturor ziarelor tot știrile sînt cele care îl dau. Cu oul pascal în mînă, în prima zi de Paști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
descoperă tramvaie și troleibuze supraaglomerate, din care oricînd se poate prăbuși fatal un călător, oameni dispuși să vîndă piane și covoare scumpe pentru un braț de lemne, țărani care sosesc zilnic la Leningrad, în căutare de slujbe, de bani, de mîncare. Intelectualii pe care îi cunoaște sînt adeseori temători de contactul cu un străin, naivi, patetici într-un fel pe care Berlin își dă seama că nu-l poate înțelege. Spectacolele de operă sau de balet pe care le vede sînt
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
aiurit. Ca toți poeții. Am văzut că sărmanelor femei, gonind după cumpărături, le place să se strîngă pe la cozi. Să se mai vadă între ele. Unele nu s-au mai văzut de mult și află o mulțime de lucruri. De mîncare se găsește oricum; mai ronțăi o coajă de pîine, mai bei după ea o cană de apă, te descurci. Însă fără vești, fără informații, fără știri de la unul la altul, fără să auzi o vorbă, încoace și în colo, chit
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]