754 matches
-
gândul la înaintare și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie. Pe tabla mea de șah mai cad încă pioni nevinovați. Nebunia, boală molipsitoare a cuprins tot regatul dar carul "reginei de alb" se înființează la palat. Și ce mândru era regele negru! Știa cât urăsc războiul dar și cât îmi plac caii sălbatici... Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de bărbat Într-o bună zi. Cu zece ani mai mare ca ea, el fusese gata să izbucnească Într-un hohot de rîs. Apoi se uitase mai bine la obrăjorul care se Întindea spre el, atît de sensibil și de mîndru, la gravitatea care se putea citi În ochii mari și verzi care deveneau atît de iute furtunoși. Ar fi putut spune că o considera surioara lui mai mică, Însă facilitatea răspunsului, dar și a modului de eschivare, nu erau tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
găsit forța să supraviețuiască decît visînd să se răzbune. - O mărturisești? - Da, mărturisesc faptul că am dorit să-mi răzbun soția asasinată și copilul pierdut... - Copilul tău nu e pierdut... - Știu, Marie. Și chiar dacă nu te merit, sînt atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte o imagine absolut nebunească, ușoară și minunată, aceea a unui cuplu mergînd la braț pe o plajă liniștită, un tată și fiica sa, ea și cu el, rîzÎnd și sporovăind, viziunea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să fie ca și cum ai fi făgăduit tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D'Arrast surâse. - Nu cred. - Ești mândru, căpitane. - Cândva am fost mândru, acum sunt doar singur. Dar ia spune-mi, bunul Iisus ți-a răspuns întotdeauna la chemare? - Nu întotdeauna, căpitane. - Și atunci? Bucătarul izbucni într-un râs proaspăt și copilăresc. - E liber să-mi răspundă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
jos de Edwin Morgan Forster. Nu că aș merge vreodată s-o văd. Ar putea la fel de bine să lucreze pe Pluto. Și de cealaltă parte e Candy. Colega mea administrator de fonduri cu o gură spurcată, expertă În internet și mândru produs de export al orașului Rocaway, New Jersey: Candace Marlene Stratton. Tovarășa mea de suferință și membră a avangardei ultimelor descoperiri la nivel mondial În materie de Încorsetare. Personajul meu literar preferat este Rosalinda din Cum vă place, al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Și lebede-argintoase pe planul mări-l trag - Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag - Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină. Se pare cum că este al mării Dumnezeu, Blând îngînat de lebezi în mândrul visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată de vânt e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite" Pe creștetul lui mândru ea mînile și-a pus. "Sunt taine-n astă lume atât de neghicite, "De-ai spune viața toată, tot n-a sfârși de spus. {EminescuOpIV 323} 145"Vezi tu, eu te-aș vrea timid, un blând băiet, să-mi spună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al norilor chaos, O stea nu lucește pe bolta cea largă - Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar, Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei încoronat de sori, Preced pe mândrul, [naltul], frumosul Viitoriu, Ce-n nourii de secoli se sgudue închis Ca un frumos și mare însă, teribil vis, În cerul lui petrece sublim și neajuns Nici ochiul unui înger pin nori-i n-a pătruns. Ci tânăra speranță în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înainte Sboară geniul de lumină. Îndărătu-i pintre neguri A rămas un fluviu clar De albastru senin aer. În dungi supte, în cordele De argint, ele suspendă Fluturări și creți în calea Râului de-aer albastru, Ce de cale îi servește Mândrului geniu și nalt Al luminei. 3l. DIN BERLIN LA POTSDAM (cca 1875 ) Din Berlin la Potsdam merge Drum de fier, precum se știe, Dară nu se știe încă C-am luat bilet de-a trie, C-am plecat de dimineață
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de pildă, despre frumusețea lui Alcibiade cel peltic, care, „Înflorind la orice vârstă a vieții sale, l-a făcut plăcut și drăgăstos și când era copil, și când era băiat, și când era bărbat”2. Sau despre ciudățeniile timpurii ale mândrului atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge, „ca de un leu”, În clipa când simte că va fi biruit; sau trântitul nebunesc pe jos, În fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
hamal să ajungă să provoace o încăierare în suk-urile din Fès, căci se găsea mereu un înțelept printre frații săi ca să-l aducă înapoi la dreapta chibzuială. Așa erau acești oameni. Atât de umili și, cu toate astea, atât de mândri. Atât de săraci și, totuși, atât de mărinimoși. Atât de departe de palate și fortărețe și, cu toate astea, atât de iscusiți în a se conduce. Da, așa era soiul de oameni căruia îi aparținea prietenul meu cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
creștină pe califul în umbra căruia aș fi vrut atât de mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era oare deja depășită vremea când puteam fi mândru de ai mei fără ca acest lucru să fie rodul unei biete lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman. Și mai ales s-a produs vizita aceea a lui Abbad. La înapoierea lui de la Tunis trecuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a stârnit mă cam intrigă... sigur, mă și bucură În același timp, dar n-aș vrea ca el să pună În umbră restul lucrurilor pe care le-am făcut, mai importante, mai... Vivat predocumentarea și internetul!, am exclamat În gând, mândru de mine, În vreme ce-l asiguram că, firește, sunt o mulțime de alte aspecte care Îl recomandă interesului public: este cel mai tânăr academician român din ultima jumătate de secol, cu contribuții apreciate privind perioade Întinse ale istoriei universale și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Ia inelul ei cel mândru de pe degetul cel mic... Și se-ntoarce în codreana-i noapte tânărul voinic. Lângă smeii morți când trece, limbile le taie el, (225) Le adună sîngerinde și le pune-n testemel, Trece zidul și pornește iar la drum pîn-ce ajunge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la fereastă, Să vadă dacă vântul nu-i aduce Și alte flori, așa frumoase c-asta, Dar de-ngăimare ochiul ei străluce Și surâzând ea rumenește, castă, 350Cînd vede-un tânăr lângă poarta-n cruce. Și el o vede și cu mândru glasu-i El îi vorbi, oprindu-și calu-n pasu-i. Ah! te-am văzut, mi te-am văzut în fine Copil cu ochi de - albastră - ntunecime, 355Cu-a tale gene de - aur dulci și fine, Cu-al tău surâs de gingașă cruzime
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu - nchis Ea visă un mândru vis: Un părete - a stat să cadă, Nu. mai e de fel zăpadă, Codrul tremură - nfrunzind, Isvoarele - ntinerind Și ea vede mândrul tei Ce umbrește casa ei, Că - nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn, el, râde. Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu ce foc petrec în lume Numai eu știu și un nume, Care și el pătimește Ca mine se pedepsește, Acela cu dor mă vede, Acela numai îmi crede. 15 Astă vară într-o sară, Mă culcai pe iarb-afară. Visul mândri ce-l visai! În zori de ziuă mă sculai, Văzui soare răsărind Și pe-a mea mândră venind Cu puiuțul fript în poală, Cu plăcinte susuară. 16 Mândră, mândră, draga mea, Ajungă-te jelea mea, Să te - ajung - un dor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-am avut noroc; Pe calea mea din șezătoare Poate crește iarbă mare Că eu Pe - acolo n-oi mere; Pe calea mea de la fete Poate crește iarbă verde Că eu nu mai trag nădejde. Rosmalin verde-n fereastă Adă mândrii și le lasă Că i-am fost drăguț odată. 21 Cîtu-i țara ungurească Nu-i ca fata rumânească; 141 {EminescuOpVI 142} Că-i cu capul plin de ruje, Cu obrajul plin de sânge, Când o văd inima-mi plânge. Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-nșir Tot din fir în fir, Basmul lui Arghir, Cel cu păr de fir Singur să mă mir. Fost-a când a fost Că de n-ar fi fost Nu-i s-ar ști de rost, Fost-a împărat Mândru luminat, Ce avea cetate De nalte palate, Cu turnuri de fier Ce dedea în cer. Și-n mijloc stetea Și mi se nălța Mândră monăstire, Loc de pomenire, Monăstire naltă, Cum n-a mai fost altă. Și asupra ei, Mări
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și-ntrebați cu binișorul, Că atunci vă vom răspunde De unde și până unde Ne-a bătut vîntu-ntr-acoace, Ce-ntrebări avem a face. Tânărul nostru-mpărat De cu ziuă s-a sculat, Fața albă și-a spălat, Chica neagră - a pieptănat, Mândru s-a mai îmbrăcat, 302 {EminescuOpVI 303} Murgul și L-au înșeuat Și din bucium au cântat, Mare oaste - a adunat, Oaste mândră de călări, De mulți feciori de boieri; Pe la răsărit de soare A plecat la vânătoare Țara-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scap dintr-aste chinuri, Dureri și dese suspinuri. No. 74 Haină ești la toate la câte te-am rugat, Mi-ai zis că nu se poate, mă mir ce ți-am stricat (lipsește) No. 75 Vedeți pe acea stâncă Viteazul mândru nengrijat, În pușcă s-a răzimat Cu ce ochiu amerințat. Iată-l, iată-l, vine Roșie fâlfâie pana sa, 465 {EminescuOpVI 466} Învălit într-o manta De-a mai bună catifea, Tremurați! Departe în furtună Unde des echo răsună: Diavolu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Creștină. Despre milionarii de douăzeci de ani punct com. Despre Canalul TV de golf. Despre Canalul de futaiuri. Despre Canalul de vome. Despre capitalismul triumfător, căruia nu i se mai opune nimic. Și despre cât suntem toți de fuduli, de mândri de noi înșine, în timp ce jumătate din omenire moare de foame, iar noi nu mișcăm un deget ca să îi ajutăm. Eu nu mai suport, domnilor. Vreau să ies din joc. HARRY: Să ieși? Și unde vrei să te duci? Pe Jupiter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]