10,420 matches
-
de-aproape c-ar fi vrut s-o muște de buze. Simțea nevoia să se agațe de ea poate și pentru că, pentru prima dată, prezența mamei îl stânjenea. Ar fi vrut să rămână singur cu Irina, lăsându-se, fără griji, mângâiat de căldura palmelor ei moi, visând, cuprins de emoție, și-nchizând din nou ochii, că ea, cu răsuflarea ei, se va apleca și, cu buzele ei fierbinți și umede, îi va căuta gura. Mi-e foame, scânci viclean. Mamă, nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fost îngerașul?" "Ce-a spus îngerașul?" Lui îi spuneau "salvatorul". Dintr-atâta răsfăț risca să i se schimbe caracterul, să devină obraznic, fiind logodnicul acelui "îngeraș", ce promitea a deveni o dulceață de femeie. Apărea pe nesimțite lângă patul lui mângâindu-l cu privirile, strângându-și cu cochetărie halatul alb care-o prindea atât de bine, rotunjindu-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
logodnicul acelui "îngeraș", ce promitea a deveni o dulceață de femeie. Apărea pe nesimțite lângă patul lui mângâindu-l cu privirile, strângându-și cu cochetărie halatul alb care-o prindea atât de bine, rotunjindu-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata ta. Ce-ai aflat de la cumnata mea? Că fratele tău... A șters putina! Și ce te-ngrijorează pe tine? S-a dus, ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Afară duduie un motor. Totul s-a liniștit. Partenerii se regăsesc cu greu. Unul câte unul se întorc de la perete și privesc cadavrul patronului în al cărui trup medicul legist a numărat 28 de gloanțe. Asta e tot. Moartea a mângâiat clapele pianului cu degetele ei de fantasmă în ritmul ultimului foxtrot al domnului Goodman din Aurora. EPILOG Cerboaica îi auzi chemarea de departe. Îl auzi de departe despicând cu trupul lui puternic, suplu și impetuos, spuma înghețată a cerului scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-o împingea înainte. Neliniștită, nervoasă,cu mințile rătăcite, ajunse. Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mamă a tuturor oamenilor în grija Mamei este ceea ce n-au înțeles realizatorii acestui film. Mama nu iese din scenă, dimpotrivă, de acum înainte preia pe toți cei care vor să-i fie fii, să-i ocrotească și să-i mângâie, să-i crească și să i scoată la lumină. Adevăratul rol al Maicii de abia de acum înainte se conturează cu adevărat. Așa că, de două mii de ani încoace, puterea și rolul Maicii au crescut și s-au desăvârșit tocmai prin
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fi o statuie. Intri, cumperi două franzele, plătești. Ieși, cu senzația că s-a modificat ceva la capitolul prețuri, nu-ți dai seama dacă în minus sau în plus. Ce mai contează? Ultimele raze de soare din acea zi îți mângâie fața. Zâmbești. Același zâmbet te însoțește la intrarea în casă, după ce ai urcat patru etaje... Liftul e iar în revizie. Marți. Trei ceasuri rele? Nu. Doar niște ceasuri... FLASH 2 (Lalele) A câta era? A zecea. A zecea florărie în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Nu vrei tu să-mi spui mai repede despre ce e vorba? Alma face doi pași în spate, privindu-mă speriată. Dumnezeule, ce neinspirată am putut fi! - Iartă-mă, te rog! Nu-ți fie frică, vino! Întind mâna și o mângâi ușor pe obraz. Un zâmbet abia schițat îi răsare, în sfârșit, pe buze. - Așa te vreau. Și zici că ne cunoaștem dintotdeauna... - Da. Doar că tu ai cam uitat de mine, de tot ce mi-ai promis. Pur și simplu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nimeni. Știe asta, e conștient, dar îi place să creadă că Mia va rămâne tânără mereu. I-a spus-o de atâtea ori, încât a ajuns să creadă cu tărie asta. - Mia... Întinde mâna - pentru a câta oară - și-i mângâie obrazul. Mâna, mâna lui brăzdată de vreme... E posibil? Visează. Mâna ce tocmai a atins obrazul cald al femeii de lângă el, ei bine, mâna aceea a devenit netedă și delicată, așa cum era, cu mult în urmă... O privește înmărmurit. Cum
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Chiar foarte apropiați. Nimeni, niciodată nu îți va înțelege, în profunzime și total, sufletul. Astfel încât prefer să vorbesc, de cele mai multe ori, singură. Nu, nu la felul în care poate crezi. Ci doar în ...gând. Mă lamentez, strig, mă cert, mă mângâi, plâng sau râd isteric, cu capul dat pe spate, ca o mică vrăjitoare pusă pe șotii. Dar nu sunt. Vrăjitoare. Sunt doar ...o femeie. Nu chiar ca oricare alta, pentru că dacă aș fi fost, nu aș fi scris toate astea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
alienării, într-un vacarm creat de internet, cluburi, bolizi ai șoselelor, câștiguri financiare facile, cuvinte goale și alte lucruri care nu au nimic în comun cu sufletul. Literatura este un balsam al spiritului, or fără acest balsam care să ne mângâie, să scoată la suprafață ce mai este bun în noi, am fi niște simpli ...roboți. O carte este disponibilitatea de a liniști sufletul și mintea, de a rămâne doar cu tine însuți. Și avem atâta nevoie! Îl ascult fascinată și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
E verde. Nu aleargă pe pereți. Ci în gândurile mele. Pare puțin zălud. Împiedicat. Dar e frumos. Și blând. Pentru că de multe ori îmi aleargă și prin inimă. Nu e nebun. Eu știu că dacă doar întind mâna și îi mângâi coama mă ascultă. Mă privește cu ochii lui blânzi. Parcă mi-ar spune: lasă-mă să ies. Din gânduri. Îți promit că totul va fi frumos. Nu sunt nebun. Sau dacă da, sunt un nebun liniștit. Nu fac rău. Știu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pumnul somnifere ca să supraviețuiască într-un univers paralel. (...) În studenție, Emil era socotit un actor netalentat. Era prea special, vorbea încet, rar. Parcă era în transă. Pe unii îi fascina, pe alții îi respingea." 30 Și un dulce somn îmi mângâie ochii. (Cosmos) Picoteala, plictiseala oferă deschideri cos-mice, disponibilități nesperate. Somnoroasa e un tărâm mirific, o țară a promisiunilor 31. Îmi plăcea să rămân suveran peste Somnoroasa" (Râsul tăcut) În Cel mai tare tensiune crește dramatic: Și viața mea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
soarele le copsese mai repede. Se apropia timid de Letiția și o Îndemna să-și aleagă ea singură pe cele care-i plac. Sfioasă fata se apropia și privea În interiorul cămășii lui, părul ei cădea pe obrazul lui și-l mângâia. Amândoi roșeau până-n vârful urechilor când se atingeau ocazional, fata Își lua piersicile cele mai frumoase și-i mulțumea, numai că el Îi și furase un sărut fără să-i spună un cuvânt. S-au privit fugitiv apoi au coborât
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
la mine și și-a luat rămas bun și mi-a transmis iubirea ei. A venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se transformă în mâna unui bărbat, dar
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
A venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se transformă în mâna unui bărbat, dar tot fină și frumoasă rămâne”. În acele momente de mângâiere o simțeam în spatele meu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se transformă în mâna unui bărbat, dar tot fină și frumoasă rămâne”. În acele momente de mângâiere o simțeam în spatele meu și emana atâta iubire și-mi transmitea așa o stare de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Mamă a tuturor oamenilor în grija Mamei este ceea ce n-au înțeles realizatorii acestui film. Mama nu iese din scenă, dimpotrivă, de acum înainte preia pe toți cei care vor să-i fie fii, să-i ocrotească și să-i mângâie, să-i crească și să-i scoată la lumină. Adevăratul rol al Maicii de-abia de acum înainte se conturează cu adevărat. Așa că, de două mii de ani încoace, puterea și rolul Maicii au crescut și s au desăvârșit tocmai prin
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
orașului ei, pentru a rămâne la hotel o zi două, „sau chiar mai multe”. Teodora a încuviințat în tăcere, vorbind însă cu ochii (acum Profesorului i s-au părut negri), în care i se aprindeau scurt mici luminițe. I-a mângâiat părul, gândindu-se din nou la tabloul alegoric Păcatul de Franz Stuck, descoperit cândva dintr-o revistă ilustrată. Încă din adolescență, Domnul R., actualul profesor și ziarist de ocazie, avea obiceiul să caute prin poduri de case (ale rudelor apropiate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru... Și oare, încă, ce voi fi iubind la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori și de P.H.L., din tinerețe și până spre
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de care a fost lipsită în copilărie (dragostea părintească) și apoi în tinerețe (iubirea soțului). Are însă accese de respingere „în bloc” a lumii bărbaților, ei fiind cauza nenorocirii ce o însingurează până la sinucidere. Profesorul se apropie de ea, o mângâie ca pe un copil (pe care nu l-a avut cu defuncta soție) și o iubește ca pe o femeie, probabil ultima din viața lui de bărbat în prag de pensie și de andropauză. Înțelege suspiciunile ei, le acceptă în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Trăiește patetic bucuria plină pe care i-o dă nuditatea trupului ei, cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acestei lumi, făcând-o mai aptă, mai deschisă spre cunoașterea și împlinirea poruncilor sfinte ale învățăturii lui Isus. După această „blândă certare” aplicată de P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai umil și mai înțelept. A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]