4,645 matches
-
Gheorghe. Ar fi putut să alerteze poliția în legătură cu dispariția băiatului , însă nu avea multe probe. Și-ar fi dorit ca în aceste momente de incertitudine, de căutări, Mihaela să-i fie alături , avea nevoie de prezența caldă, de sfatul și mângâierile femeii. Nu putea să lase o zi să treacă fără să o vadă ori în cel mai rău caz, să vorbească cu ea la telefon. S-a urcat în mașină, apoi a pornit spre școală. Cu vreo 200 de metri
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FINAL RETORIC Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului O, de iubire cât mi-e sete, De cât frumos este în ea cuprins, De mângâierea vântului în plete, Cireșul înflorit ce peste mine-a nins! Vai, cât mi-e sete de iubire! Floare albastră'' spusă-n șoapte, Din curcubeul plin de nemurire Ieșit-a un tablou - opera firii-n noapte. Izvorul clipelor de altădată Ajuns
FINAL RETORIC de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384844_a_386173]
-
perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi toți. Amin”. Eu cred că trebuie reținut și
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII? de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/384831_a_386160]
-
Janto Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te adun din dorul ce se stinge-n priviri, prin gările vieții, mai aștept iubirea, iar sufletu-mi flămând, dezgroapă amintiri și în palmă mi se stinge mângâierea. Atinge-mă o dată, n-am să-ți reproșez, apropie-te-ncet, în gând aș vrea să-ți spun, în raze de lumină, vreau să te păstrez, să-ți dezmierd amprenta și-n praful de pe drum. Am să-ți cuprind privirea
RĂMAS-AM VAGABOND... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384862_a_386191]
-
dezamăgitoare din lumea terestră, precum Zina Cornoiu, Arina Velovan sau Donna Alba. „Cerul este, pentru oamenii de felul lui Andrei Lazăr (și, desigur și pentru Gib. I. Mihăescu) nu numai imperiul frumuseților ideale, ci si limanul în care își găsesc mângâiere nevinovatele lor frământări pământerști” Andrei Lazăr este un idealist visător, victimă nefericită cauzată de inadaptarea la o societate degradată. În recentul roman - evocator, prin noul titlu, „La braț cu Andromeda”, contemplarea constelației Amdromeda devine un fericit liant pentru desfășurarea firului
CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU LA ROMANUL VIAȚA SCRIITORULUI GIB I.MIHĂESCU ÎNTRE REALITATE ȘI POVESTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384860_a_386189]
-
perceput. Deoarece i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Încerc și mă străduiesc să cred și să am convingerea sau nădejdea că vom ști cu toții pe mai departe, să ne cinstim înaintașii, potrivit meritelor și vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
și el, Cu o arcă de lumină Să vezi cerul din priviri Și bunicii se tot miră... Când petrecerea e-n toi, Somnul picură pe gene Unde-i Piciul cel vioi? Îl îmbrățișează Ene! Păturica cea pufoasă O alintă-n mângâieri, Cât de pură și frumoasă Ești copilă-n primăveri! 22.10.2016 foto arhiva personală Camelia Cristea Referință Bibliografică: Un grăunte... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2123, Anul VI, 23 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
UN GRĂUNTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384903_a_386232]
-
bolta diafană... Să nu privești o lacrimă din geană! Dor... la șase ani Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioara arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit. Lacrimă cursă în tăcere, pe-un fir de Nu-mă-uita, oftat plecat din suflet, zbor frânt, neterminat, Mai, treisprezece, zi neagră, viața îmi va agita, când steaua ce-ți fusese hărăzită n-a mai luminat. Mă zdruncină
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
unor frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei, icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni: puterea lor scutură cerul în fântâni. - Lasă-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta mângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu atâta dor, iubirea-ți să mai simt... Când ploaia stă și vântul nu mai bate, măicuța, lacrima, din colț de ochi, își șterge. - Îmi este frig în suflet
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
într-o altă temniță și acolo era mai lejer, să zic, „programul”, adică nu mai erau așa mult torturați, ci doar erau puși la muncă efectiv, atunci el a redobândit harul - și cu lacrimi povestea cum a simțit din nou mângâierea plină de dragoste a lui Dumnezeu, Care iartă toate celor ce se pocăiesc. Încât, de aia zic, trebuie să cercetăm și noi cu luare-aminte, și Biserica să rânduiască mult mai mulți cercetători să verifice viața pătimitorilor din temnițele comuniste, să
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
pășesc în gând mângâiat de roua dimineții tresare iarba în adieri de ieri,de nicăieri a amuțit tăcerea nu am simțit durerea cuvintelor ce mor. în glastre hohotiră crinii, mirați de țipătul luminii se sting gânduri, curg clipe amețite de mângâierea unui cânt. a mai rămas doar o vioară ce zace pe un țărm de mare,de zare ea cântă și cântă dar nimeni nu o ascultă... Referință Bibliografică: VIOARA / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2111, Anul
VIOARA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385046_a_386375]
-
șuierând, ridică prin văzduh în zbor, valuri de zăpadă și-apoi încet tot coborau, iar în lumina palidă și cald-a a felinarelor, peste oceanul de ninsoare, ușor se așezau. Natura, simte tristețea mea profundă și-ar vrea c-o mângâiere să mă-nveselească, oceanul de ninsoare își potolește a sa undă, iar viscolul, încearcă să se mai îndulcească. Norii pufoși se strâng ca într-o fundă, când luna, regina nopții cea cerească, mi-aduce-n dar lumina sa profundă, iar aștrii, vor
UN ALT DECEMBRIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385059_a_386388]
-
Nu mă lasă din visuri să te-alung, Rămâi în așternut, caldă suflare, Să ascultăm marea, cu susuru-i prelung, Atinge-mi doar obrazul, ca o boare. Nu mă lasă prea mult să-mi fie dor, De tine, de zâmbetul și mângâierea ta, Păstrează-mi inima în palmă, ca pe un odor, Altfel, încet, din palma-ti caldă, vă alunecă. Și cum mi-i dor de mare-albastră, De valurile-i când săruta orizontul, Așa mi-i dor de-mbrătisarea noastră, De păru-ti
NU MĀ LĀSA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385107_a_386436]
-
Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului DORUL, DULCE MUZĂ Întrebările au prins miros de naftalină, doar ecoul mai împinge poarta dorului; îl îmbrățișează aceeași lumină divină, rămasă icoană-n dreptunghiul timpului. Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere și poemul înveșmântează coala de hârtie. Cuvintele trag seva din vechi curcubeie, răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit, iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie
DORUL de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385100_a_386429]
-
mamă Mi-i tare dor de tine mamă, Azi trandafirii tăi nu mai cresc, Ades, tu îi luai cu drag în palmă, Însă eu nu am fost să-i îngrijesc. Cât îmi lipsesc vorbele tale dulci, Privirea-ți blândă și mângâierea ta, Sărutul când veneai să mă culci, Caldura, ce-o simțeam pe fruntea mea. Te supăram ades măicuța mea, Însă cu-n zâmbet mă iertai mereu, În ochii tăi doar dumnezeu vedea, O lacrimă, ce-o stăpâneai cu greu. Mi
MI-I DOR DE TINE MAMĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385122_a_386451]
-
turnul de fildeș, joc lacătul la zar Îl pierd, îl câștig pe două cuvinte Te iubesc, ies din vis Luntrașul îmi refuză argintii. Mă tem de iubire, nu deschide ochiul De atâtea rugi mi-am zidit mănăstire Sub pleoapa, cu mângâieri fierbinți, Imaginare, ți-am desenat pe iriși sfinți. De moarte mă tem și mai tare Am trimis, prin vene, săgeți otrăvite în rai Cu aripi de arhanghel, m-am întors Cu lacrimi de zână pentru prunci nenăscuți, Sânge de zeu
ANA, CU LACRIMI DE REGINĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385169_a_386498]
-
tine, publicate în grupurile pe care le administrezi online. Prietenii te pot găsi ușor acolo, unde și ce le recomanzi să caute? A.M: Nu m-am gândit niciodată la faptul ca eu să răzbat în acest mediu, e o mângâiere și o plăcere să vă pot aduce vouă versurile în prim plan ... dar dacă tot m-ai întrebat - căutați pe acolo pe undeva o Fata din vis... 9. La poezia mea intitulată “Muza mea” ai realizat un videoclip de excepție
“MINŢILE LUMINATE DISCUTĂ IDEI” INTERVIU CU ADELLE MAYA (PSEUDONIM) [Corola-blog/BlogPost/385167_a_386496]
-
adia plăcut și coroanele arborilor își mișcau frunzele, foșnind șoapte neînțelese. Razele soarelui reușeau rar să pătrundă printre crengile dese. Alma se chinuia să-și prindă părul care-i făcea în ciuda și nu vroia să stea în agrafe. Simți o mângâiere. Nerăbdătoare, încercă să prindă o șuviță neascultătoare. Nu era părul, degete străine îi atingeau ceafa. - Nu te mișca, încerc să te ajut! Din cauza ilarității, îți tremură mâinile. Dumnezeule, doar nu o urmarea! Inima își accelerase bătăile, îi ardeau obrajii. Glasul
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC PENTRU ÎNGERI Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În sufletul meu zboară aripi de îngeri, Le simt mângâierea în fiece zi, Cu glas îngeresc durerea mi-o cântă, Sunt umbrele sfinte de îngeri-copii. Ei lacrima-mi șterg și-mi aduc alinare, Cu sufletul meu adesea se joacă. În inimă-mi cântă o sfântă cântare, Cu sfântă lumină durerea
CÂNTEC PENTRU ÎNGERI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384355_a_385684]
-
cu infinită bucurie și iubire Ioan: - În farmecul Poeziei, prin ale noastre ramuri, cântă vântul ca-n codru. Pânzele mele-ți așteaptă atingerea vie, acum ca niciodată. Anna: - În codrul în care bate vântul, există Pajiștea. Acolo, orice bătaie este mângâiere prelungă. Floarea Poeziei nu-și oprește înflorirea decât pentru o scurtă reîmbobocire. Las răsăritul soarelui și al lunii să umple amfora. Limpezesc izvoarele creației în inimă, minte, suflet. Pietrele vor fi verbe agile, mai vii decât mișcarea pământului între polii
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
cartea vieții, să-mi ispășesc păcatul ---păcatul de-a iubi ! Mă miluiește, Doamne de-acolo din înaltul, din Raiul Tău, Preasfinte, dă-mi darul de-a trăi ! Mă miluiește, Doamne și binecuvântare trimite către mine, pe stropi de ploaie, în mângâierea tandră a aripei de vânt... pe rază lunii sau ce-i rupt din soare, trimite către mine ---IUBIREA--- prin cuvânt ! Mă miluiește, Doamne ! Din noaptea cea cu stele părtașă îmi fă luna, martor de sentimente ! Celestele sclipiri ---răspunsul rugii mele---
MĂ MILUIEŞTE , DOAMNE ! de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384477_a_385806]
-
Când luna ne privește, de ea, nu te ascunde! Mângâie-mi finețea, să simt, că am să mor In fioruri dulci când orele-s... secunde. Privește-mă, Iubite, în stropul de lumină Lacrima iubirii pe-obraz mi se prelinge. Sub mângâierea-ți fină, trupu-i plastilină Il modelezi în noapte cu patima de... sânge. Strânge-mă, Iubite, ascunde-mă în tine De secunda moartă din... timpul trecător! Simți tu oare, viața, ce-nmugurește-n mine A dragostei vlăstar, sub cerul vrăjitor? Pătrunde
ROMANTICI FĂRĂ PARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384536_a_385865]
-
le ocrotească, gândind atent asupra scopului vieții. Așa se manifestă chiar și într-un cadru mai restrâns, dar cu semnificații majore, evocând forța iubirii materne, întoarcerea la rădăcini: „- Lasă-mă, măicuță, să m-alint!/ Mai vreau pe frunte a ta mângâiere.../ să lupt cu viața, tu îmi dai putere,/ acasă am venit cu atâta dor,/ iubirea-ți să mai simt... („Două fete”). Pentru a se manifesta plenar, dar cu grija de a fi înțeleasă de oricare cititor, ne propune o interesantă
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
Nihil sine numini, precum nici iubirea nu este lipsită de dorință, dar încercați să așezați dorința spirituală înaintea altora, pentru că numai așa puteți aduce fericire persoanei iubite și numai în acest context o puteți întreba: M-auzi dincolo de tăceri, de mângâieri ori depărtări? Și, ca într-un joc al dragostei, poți cere "Spune-mi! De ce te-oi fi iubind atât de mult? Și, cât se poate de firesc, vei primi răspunsul așteptat: pentru că noi gustăm Triumful iubirii împreună, prin noi înșine
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
joacă? serios?) pentru a le prinde exact așa cum noi le-am bătut și I le batem clipă de clipă în brațe și apoi durerile sunt spinii din coroana așternută pe Fruntea Sa. Numai că El lasă picăturile de sânge ca mângâieri pentru noi înșine când ajungem să ne cunoaștem, să ne palpăm greșelile, să devenim noi propriile noastre greșeli apoi să ieșim din ele să redevenim noi, ființele de lumină visate de El, de Tatăl, de iubirea nicicând atinsă de spini
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]