864 matches
-
aceasta, până adineauri liniștită, se zvârcolea acum și arunca nava de pe un val pe altul ca pe un pai. Acum vântul ridica înalte valuri albe din marea care se făcuse neagră. Începu o ploaie, parcă Zeul Cerului s-ar fi mâniat pe Zeul Apelor și l-ar fi bătut cu zeci de mii de curele ude. Celelalte corăbii atlante nu se mai zăreau, nici cele din față, nici cele dindărăt. Oamenii se apucau de ce puteau, ca să nu-i măture valurile de pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mă întorc. Zeii sunt la depărtare de un ceas. Voi, dacă vreți, vă duceți, dar mai înțelept ar fi să vă întoarceți. Nimeni n-a mai văzut vreodată zei de aproape, numai preoții. Din pricina voastră s-ar putea să se mânie zeii și pe noi și să ne facă scrum tot grâul sau să dea o năpastă în ținut și în oameni. Așa că eu zic mai bine să nu vă duceți. Și țăranul plecă, după ce-i arătă lui Auta încotro să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cortul acolo. Căpetenia cetei porunci însă soldaților săi să bată țărușii pentru cort, apoi se trânti în lanul de grâu să-și întindă picioarele amorțite de mersul călare. Așa culcat cum era, spuse: - Noi rămânem aici. Nu suntem nebuni să mâniem pe zei. Noi suntem soldați, ca să ne luptăm cu oamenii, nu cu zeii. Tu, dacă ai poruncă să te duci, du-te. Dacă până în trei zile nu te întorci, să știi că ne vom duce în Marele Oraș să spunem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
S-a supărat acum. Am fost nătărău: cum credeam eu că zeii or să-mi dezvăluie mie tainele lor?! - Noroc că sunt zei buni, îi răspunse tot în șoaptă Ntombi. Dar nu te mai băga și tu, să nu-i mânii. Crezi că dacă sunt buni poți fi prieten cu ei cum ai fost cu Valukaga? Mai bine să taci și să le mulțumești că ne-au scos din robie și să fii mândru că ne poartă cu ei prin văzduh
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
platformă dedicată jocurilor 204, iar ultima platformă este pentru ghidare 205; bloguri destinate sexului; blogurile destinate fotografiilor, care conțin, în marea lor majoritate, fotografii. Aceste blog-uri conțin doar fotografia, uneori cu titluri sau un text, ce descrie imaginea. Pe Blog Mânia http://www.blogmania.ro/bloguri/foto/ se pot descarcă toate temele cuprinse în blog-urile fotografice; jurnalele intime sunt accesibile lumii întregi și sunt cele mai răspândite blog-uri; blogurile destinate filmelor video. Acestea au luat denumirea vblogs și sunt create de către
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
realismul În vechile romane anunțîndune că textul este un jurnal sau o relatare a unei persoane reale care nu se știe cum a ajuns În mîna autorului. Sau acea mînă de ajutor providențială care este invocația lui Homer: cîntă, zeiță mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i motivează formatul lipsit de poncifele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineață.» / N-au ascultat de Moise, și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața; dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. / Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; și, când venea căldura soarelui, se topea. / în ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. [...] / Au lăsat-o până a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
crede, ca să scape de frică, după cum zice: Că au zis: nu va vedea, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacob, și iarăși: Limba noastră o vom mări, buzele noastre la noi sunt, cine este nouă Domn? și iarăși: Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Și iarăși: Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu, stricatu-sau și urâți s-au făcut întru meșteșugiri, și iarăși: Nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lui, că a viclenit înaintea lui, ca să afle
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
I, 5, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 252) „Ce mare prostie, ce mare nebunie este să sărbătorești împreună cu cei pe care Dumnezeu i-a necinstit, cu cei pe care Dumnezeu i-a părăsit, cu cei care au mâniat pe Stăpânul! Ai suferi oare să-l vezi pe omul care l-a ucis pe fiul tău? Ai suferi oare să-i auzi numele? N-ai fugi oare de el ca de dracu, ca de diavol? Au ucis pe Fiul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
necurat nu vă atingeți! Oare ascultați de acestea ce le zicem? Oare vă plecați spre aceasta? Sau în zadar grăim și ostenim? Însă pentru cei ce vor și se nevoiesc să audă cuvântul și să-l facă, nu mă voi mânia, nici nu voi înceta a zice cuvintele lui Pavel. Nu faceți, îndoindu-vă, în alt chip ca cei necredincioși, pentru că ce unire are întunericul cu lumina?” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
spunea Spitalului de la Socola din Iași, și doftorii socotindu-l nepericulos, l-au lăsat liber acasă“..., se mai vorbea pe la colțuri. Un cârd de copii se ținea dupa el, pe uliță, hârjonindu-se, unii chiar îngânându-l. El nu se mânia, îi privea și râdea cu ei. „Plecați!... plecați, măi plozilor și lăsați omu‟n pace... îi mai sărea în ajutor câte cineva, cu milă și inimă bună. Lăsați-l cu Dumnezău‟ lui, și nu vă faceți râs di el... că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu mânie pe mine... Tata, tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-o parte. - Toma, tătâne-su, îi om hain la suflet, încî mai țâni mânii!... Intră în vorbă bătrâna, oțărâtă de parcă a băut oțet. Câte-o datî, mai vini pe‟ici, sî-ș‟ vadî nepoți‟, da‟ ș‟atunci cu ochi răi, ca adus de-un nour di grindini, di parcî, Doamni iartă-mă, parc‟ar ci
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dat înapoi. După ce l-a convins pe bătrân, nimeni și nimic nu-i mai putea sta în cale. Anuca, de mică, se dovedea a fi un caracter puternic. Prin minte îi trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un loc la cursa spre Shannon și trebuia să se grăbească dacă avea de gând să-l prindă. Ce diferită era emoția la întoarcere de aceea pe care o simțise atunci când plecase cu Nieve! Pe măsură ce avionul se înălța, o cuprindea mânia împotriva tatălui ei, care aruncase familia într-o criză profundă. Însă Darcey nu crezuse nici o secundă că problema e de nerezolvat, și știa că acesta urma să se întoarcă, până la urmă, acasă. De fapt, se aștepta să îl găsească deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îi privi pe toți furios. Nu vrem să o vorbim de rău, îl liniști Darcey punându-și mâna pe brațul lui. Zău că nu. Dar o cunoaștem de multă vreme și știm cum e. —Ba nu, nu știți, insistă Aidan mâniindu-se și mai tare. Nu știți cât de mult a muncit în ultimii ani. Nu știți că deja ne-a salvat de la ruină și a făcut în așa fel încât să avem o casă minunată într-un cartier minunat. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-n amiaza mare, nevrednicilor? întrebă un călugăr cu barba sură și lungă până la brâul antiriului. Ne-a trimis tătuța Vasile la starețul Ioan! răspunseră băieții. Apoi, prea sfinția sa are alte treburi, îl mai năcăjîți și voi cu prostiile voastre lumești! se mânie cuviosul călugăr Pahomie. Părintele Ioan ne așteaptă! strigă mâniat bătrânul. Atunci, călugărul deschise drugul cel mare, din lemn de stejar, cu care ferecase porțile lăcașului, poftind drumeții în curtea mănăstirii. Tihna îmbietoare a mănăstirii îi fermecă pe musafirii mănăstirii. Cei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sură și lungă până la brâul antiriului. Ne-a trimis tătuța Vasile la starețul Ioan! răspunseră băieții. Apoi, prea sfinția sa are alte treburi, îl mai năcăjîți și voi cu prostiile voastre lumești! se mânie cuviosul călugăr Pahomie. Părintele Ioan ne așteaptă! strigă mâniat bătrânul. Atunci, călugărul deschise drugul cel mare, din lemn de stejar, cu care ferecase porțile lăcașului, poftind drumeții în curtea mănăstirii. Tihna îmbietoare a mănăstirii îi fermecă pe musafirii mănăstirii. Cei trei se repeziră la icoanele lăcașului, mai ales închinându
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
arme: controlul total asupra mecanismelor de administrare a Romei. — Nu le vor plăcea ideile astea, răspunse Macro; în spatele brutalității sale militare se simțea teama. Senatorii nu credeau că ai să te folosești astfel de puterile tale. Și îndrăzni să adauge, mâniat: Iar tu nu mă asculți. Vorbea dur deoarece, comparând talgerele balanței, i se părea că el atârnă mai greu. Împăratul nu răspunse și se gândi: „Tiberius credea că a cucerit Roma cu opt cohorte. În schimb, a aruncat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atât de tânără. Până și bărbatul pe care ea îl iubise și care provenea dintr-o veche familie, Marcus Aemilius Lepidus - iată-l că tocmai intra -, se consolase deja. Mai mult chiar, părea că moartea Drusillei îi provoca mai degrabă mânie decât durere; nu o pierduse pe femeia iubită, ci i se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de mâncare din oile Întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui. 5. Dar spre Cain și spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața. Acesta e textul biblic. Ce reiese de aici? Că, de fapt, dacă facem abstracție de nașterea cam sofisticată a lui Adam și a Evei, Cain ar fi primul OM care se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al cărui seminar mă plictiseam de moarte, de aceea citeam alte cărți pe sub masă. „Afară!“, a strigat mititelul mâniat când a observat că nu-l ascult. „Da“, am spus eu calm, „dar cu condiția să nu-mi puneți absențe, fiindcă pierd bursa!“; și, Într-adevăr, nu mi-a pus. Aproposito, C. a rămas celebru În grupa noastră pentru următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Din ciobul de oglindă, Îl privește un chip străin lui, un bărbat cu capul mare acoperit cu păr blond, săgetându-l cu privirea ochilor albaștri. Bitancu nu se recunoaște și se sperie și, pentru prima oară În viața lui se mânie și ia ciobul și-l azvârle ca pe o zburătură În iarba din grădiniță, și ciobul se desface În alte zeci de cioburi, și aleargă puii Într-acolo crezând că-s grăunțe bucățelele mici de oglindă În care abia Încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zvonul că Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din acest prețios lichid“. Întorcând paginile, dădu peste un monolog remarcabil, În care Svengali, mâniat de indiferența manifestată de Trilby față de avansurile sale, Încerca să o Înspăimânte cu imaginea propriului cadavru, la morgă: „Dar nu mă asculți, sapperment! Proastă mare ce ești... cap de oaie! Dummkopf! Donnerwetter! Svengali vorbește și tu te uiți la coșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pic temută, în plus social-democrată catolică, prietenă bună cu o călugăriță, sora Scholastika - numită și Scholli -, ea stă pe poziții ferme. Până la o vârstă înaintată, găsește pretutindeni prilejul să-și pună în practică umorul ei brutal, dar și să se mânie și astfel să le comunice părerea ei partizanilor nedreptății sancționabile pe pământ. „Deci, sincer, găsesc că este de-a dreptul revoltător!“ este una din frazele ei invariabile. Împreună cu fiica mea cea mai mică, Nele, care între timp a devenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
răsună în minte? Nu mai are mult și o să împlinească 76. Câți ajung la vârsta asta? Sau câți ajunși la vârsta asta mai au norocul să scape, ca ea? De aceea se străduiește să se poarte firesc, să nu-l mânie pe Dumnezeu prin stupidă revoltă. Mănâncă, dar foarte greu, nu-i este foame. Uneori se simte ca și cum ar avea în burtă un copil mort și abia mai înghite niște ceaiuri. Ce i-or fi făcut? Ce-or fi tăiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]