5,605 matches
-
cum nu o face nici cînd se apleacă asupra unor angajamente politice comunizante. Publicat după condamnarea oficială a comunismului, articolul George Macovescu, un comunist onest se deschide printr-un mesaj concludent în acest sens: „Condamnăm de-a valma totul, cu mînie revoluționară, cum era condamnat în anii ’50 capitalismul, cu toate valorile lui, cu toată burghezia, cu toată elita politică și mai ales cu toată cultura, considerată burgheză, deci anti proletară și, prin urmare, nocivă pentru noul regim. Istoria se repetă
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
deșertăciunea lucrurilor de aici. Memoriul în care se cerea clemența împăratului a fost alcătuit de însuși Sfântul Ioan Gură de Aur17. Desigur, acest memoriu de o frumusețe clasică, precum și cuvântările sale celebre au avut darul să îmblânzească și să potolească mânia împăratului, determinându-l să acorde grațierea solicitată. Omilia a 21-a, {\footnote 16 Pr. Prof. Sp. Cîndea, Sfântul Ioan Gură de Aur ca păstor de suflete, în rev. Biserica Ortodoxă Română, Anul LXXV (1957), Nr. 10, p. 922.} {\footnote 17
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
pretextul necanonicității revenirii lui în scaunul episcopal din Constantinopol, după primul exil. Ioan a fost arestat în palat aproape de sărbătoarea Paștelui și exilat după Rusalii la 20 iunie 404. De data aceasta este trimis în surghiun la Cucuz, în Armenia. Mânia credincioșilor și prietenilor săi au condus la incendierea catedralei Sfânta Sofia și la devastarea palatului senatului. Din exil, Sfântul Ioan păstra legătura cu cei apropiați prin scrisori. El arată suferințele și necazurile lui pe drumul lung și silnic al deportării
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
modului în care se duce dezbaterea publică în România, dar Victor Ponta a introdus golăneala în lupta politică. Și-a adus alături de el, în Guvern și-n partid, o mână de tineri băieți de cartier care sunt foarte iuți la mânie. Nu se deosebesc cu mult de pistolarul din Militari care a atacat sâmbătă trei oameni: li s-a pus pata pe tine, te-au luat la ochi. Pentru ei, singura lege care contează este cea a străzii. Așa se guvernează
Elena Udrea: Victor Ponta a introdus golăneala în lupta politică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33965_a_35290]
-
putere al lui Vladimir Puțin timp de 14 ani i-a determinat "o fierbânțeală a minții", criticând și declarațiile de vineri despre poporul sovietic. Despre Dmitri Rogozin, Bogdan Chirieac a opinat că nu are doar fierbânțelile lui Puțin, ci și mânia tinerilor de a pune mesaje, poze pe Twitter. Analistul a subliniat: Sper că totuși nu a înnebunit nimeni la Moscova. În momentul în care provoci state NATO e o problemă".
Chirieac, despre avertismentul lui Rogozin: "E prima dată când încep să fiu îngrijorat" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31899_a_33224]
-
că, întro epocă a obsesiei bolșevice, oficialitățile (cu precădere, cele de coloratură republicană) l-au privit cu ostilitate pe scriitor, făcîndui tot felul de șicane juridice, în ciuda Pulitzerului pe care îl cîștigă în 1939 (cu The Grapes of Wrath/Fructele mîniei) si a Nobel-ului care i se decernează în 1962 (pentru întreaga activitate literară, marcată, semnificativ, spre final, de capodopera East of Eden/La răsărit de Eden). Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-și pînă și propriul
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
epic în procesul de elaborare a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor mîniei. Ne referim la o alegorie nesofisticată, prelucrată de scriitor după o poveste din folclorul mexican (poveste auzită, pesemne, în desele lui călătorii în sudul extrem al Californiei!), unde un latino sărac, Kino, trăiește, alături de devotata sa soție Juana, tragedia de
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
este un text dactilografiat, cu corecturi autografe, care a fost scris, într-un impuls de indignare și amărăciune, după lectura romanului Incognito, adică în 1962-1963. Este - credem - ultima răbufnire pamfletară a unui mare artist al genului, un gest de spontană mânie, rămas, iată, - prin publicarea atât de târzie - gratuit și nesincron, ca atâtea gesturi ale lui Ion Vinea. Nu știm dacă fusese de asemenea comandat pentru Glasul Patriei, fără a fi fost și publicat. Cititorii sînt invitați să-l înțeleagă cum
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
într-o epocă a obsesiei bolșevice, oficialitățile (cu precădere, cele de coloratură republicană) l-au privit cu ostilitate pe scriitor, făcîndui tot felul de șicane juridice, în ciuda Pulitzer-ului pe care îl cîștigă în 1939 (cu The Grapes of Wrath/Fructele mîniei) si a Nobel-ului care i se decernează în 1962, pentru întreaga activitate literară, marcată, semnificativ, spre final, de capodopera East of Eden/La răsărit de Eden. Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-ș i pînă și
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
epic în procesul de elaborare a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor mîniei. Ne referim la o alegorie nesofisticată, prelucrată de scriitor după o poveste din folclorul mexican (poveste auzită, pesemne, în desele lui călătorii în sudul extrem al Californiei!), unde un latino sărac, Kino, trăiește, alături de devotata sa soție Juana, tragedia de
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
a-l informa pe rege, tot mai temător de inițiativele nobililor, mai ales după războaiele Frondei, și găsise prilejul să scape de scandalosul ministru. Mult prea nepăsătorul Fouquet nici nu apucase să inaugureze Vaux-le- Vicomte când l-a ajuns suverana mânie. Regele a comutat sentința, care fusese de îndepărtare a lui Fouquet de la Curte, prin închisoare pe viață.
Regele și ministrul său () [Corola-journal/Journalistic/2888_a_4213]
-
e'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare otrăvita înaltă-amarul ei venin. În beția victoriei, magiciana se reazemă de un copac - element, printre nenumărate altele al noului său domeniu, pentru a trăi un moment de hybris, inca neamenințat de mânia zeilor: "tot neamul" învins e așteptat să i se adune la picioare. Nouă Medee sau Circe, ea își va înaltă brațul cu șerpi încolăciți triumfal; cu o neliniștitoare senzualitate, își va încinge mijlocul cu "cingători însuflețite"... Ultima strofa, în continuare
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
acțiune care nu mai e de actualitate. Câtă vreme personajele lui Eugen Ruge se lasă conduse de frustrări și resentimente și acționează precum niște hateri veritabili, nefericirea și suferința sunt garantate. Însă atunci când renunță la a mai privi înapoi cu mânie și acceptă realitatea, oricât de dură ar fi, lumina care pălește are toate șansele să lase loc alteia. Mai intense.
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
Cărtărescu revistei 22 la începutul acestei veri, interviu în care scriitorul se considera un expatriat, Marta Petreu scrie în numărul 7 al revistei APOSTROF un editorial intitulat Urâte vremuri. Răzbat din textul acesta, care descrie viața publică românească, mâhnirea, exasperarea, mânia chiar, toate de înțeles: „Spus pe șleau, la noi, cei care ies în evidență într-un fel oarecare sunt tratați cu maximă brutalitate, nu o dată direct cu injurii, insulte, calomnii. Atacul la persoană este frecvent și coboară nivelul nostru intelectual-moral
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
vorbește este când Tabita, când Marta, amândouă personaje ale Martei Petreu. Ele intră și ies din scenă fără să semnalizeze anume. O fac ca alteri ai unui eu care își construiește în seama lor integrarea. Cartea nu e doar a mâniei și a răfuielii, ci și a împăcării, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. În acest fel, cartea iese din fragmentarea impusă de voci incongruente și timpuri fluctuante pentru a accede, decis, la generaluman. Tragicul se naște din receptarea minții de
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
Ion Cocora George Banu a împlinit o vârstă la care se poate simți îndreptățit să privească în urmă fără mânie, mulțumit de ce a înfăptuit, el fiind dintre aceia cărora viața le-a transformat numele în renume, răsplătindu-l cu o notorietate cum nu la mulți români le este dată. Însă și așa, eu nu-l pot vedea pe prietenul septuagenar
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
echilibrul, ne-am pierdut mințile. Nu mai prinde niciun altfel de mesaj, nu mai contează proiecte, idei, programe sau intenții, ce ai făcut sau ce vrei să faci. Nu mai contează nimic, votăm cu plătimă, votăm cu ură, votăm cu mânie proletara. Votăm pe oricine, lista este irelevantă. Votăm și un sac de cartofi".
Revoltă de europarlamentar: "Ne-am pierdut mințile. Votăm și un sac de cartofi" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30299_a_31624]
-
de Mihai Eminescu. Se evidențiază astfel că Șt. O. Iosif este un eminescian nu numai în elegia erotică, ci și în aceste puține accente poetice de imn patriotic. Din imnul eminescian împrumută cuvintele cheie ale refrenului și cuvintele interogative de mânie la adresa năvălitorilor. Mai aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif de poezia lui Mureșanu. Căci în versurile - legământ:„Când patria ne cheamă sub drapel/ Datori sunt toți copiii ei s- alerge,/ Să-l apere, să moară pentru el
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
făcut de liderul PNL, care pleca dintr-o realitate politică — dizolvarea USL— și să-i urmeze exemplul, Valeriu Zgonea s-a lansat, cu mediocritate și servilism față de conducerea PSD, în penibile clipuri postate pe Youtube în care îl înfiera cu mânie tip 'România Mare' pe proaspătul dușman al poporului pesedist", a declarat Dan Motreanu, vicepreședinte PNL și al Camerei Deputaților. Dan Motreanu a adăugat că Valeriu Zgonea ar fi putut să tacă, competând: Faptul că a continuat atacurile de tip 'Dorel
Zgonea, atacat dur din PNL. "Dorel, etalon de incompetență și dezonoare" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29858_a_31183]
-
și atitudinea cu un firesc dezarmant. Să fi avut de suferit Mihai Pelin sau cariera sa în momentul în care generalul Pacepa a trecut de partea cealaltă a baricadei? E greu de explicat altfel încrâncenarea autorului în a condamna, cu mânie proletară, gestul generalului. Dacă - și dacă - lucrurile stau așa, dacă domnului Pelin i s-au frânt niște perspective odată cu �defectarea" pacepiană, atunci, chiar dacă situația nu se schimbă, măcar mai atenuează puțin din deruta cititorului. De altfel, fișa lui Ioan Mihai
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
prefac într-o insulă a mea, în regatul meu, colonia mea deplină. Alternam gesturile brutale cu cele de maximă civilitate, violența și tandrețea, tonul fin intelectual cu bădărănia fără limite, blândețea neasemuită, răbdarea și înțelegerea creștină cu apocalipticele revărsări de mânie: totul, într-un asediu prelungit de săptămâni și săptămâni de zile, la sfârșitul căruia nu era de închipuit decât un anume deznodământ - capitularea sa necondiționată. Totuși n-a fost așa: în ciuda constituției sale aparent fragile, Clara s-a dovedit a
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
Un lujer crud, Venirea cuiva. *** Laborator - Pulberea, O jivină cuminte Țese semne, noduri ciudate, Exuvii în lumina crudă (Cine o frînge Își umple palmele De curcubeu) Prețioase, eterne, Temple abandonate Pentru o altă credință, Ceva rămas neterminat: Poate solzi, Poate mînia lui Dumnezeu, Atoateștiutorul. Copila mea, Fiul meu, Răstignirea de dimineață, Cele două părți ale pîinii - Zborul de ciocîrlie și Făina răsfirată Pe o moară veche (Carii înăuntru Construind o altă Lume Pentru lemn, Mai aproape de Apocalipsă) Cumpănirea dintre Ei doi
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
te călca în picioare (cu vorbele) și mâine îți întindea prietenește mâna, convocându-te la o bere. Nu spunea, dar simțeai că nu-ți mai poartă pică și-i pare rău că te-a bruftuluit. Cine se oprește numai la mâniile lui Fănuș Neagu, la înfurierile lui spectaculare, la acele izbucniri ale sale ce pot să treacă drept agresivitate de nedomolit, incurabilă, se va mira, desigur, citind ce a scris Nichita Stănescu despre prietenul său, într-o poezie pe care i-
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
pe loc, în ritm constant Pe muzică de jale, În fiecare zi, același chip oglindit în zid, Cineva e salvat din ștreang, De glonțul care a nimerit frânghia, În drum spre inima altcuiva, Aud glasul spunându-mi: ,, Lasă-i, nu mânia ta îi va pedepsi, Ci cugetul lor!” Când patima are proporții de infern, Amintește-ți doar florile lăsându-și parfumul În mâinile care le zdrobesc, Ritualul de trecere a durat patruzeci de ani, Ca să nu uit, mi-am făcut un
Poezie by Clara Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3243_a_4568]
-
spune: "O incursiune prin memoriile celor ce au trăit și au făcut presă studențeasca în comunism reclamă mai întâi o reașezare în atmosferă acelor vremuri. Mulți dintre cei care au trăit atunci privesc înapoi cu nostalgie, o parte privesc cu mânie iar tinerii nu înțeleg de ce lumea se raportează astfel la comunism. Au trecut 25 de ani și înțelegerea a ceea ce ni s-a întâmplat se lasă așteptată pentru că schematismele în care am gândit atunci încă sunt la lucru și pentru că
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]