1,105 matches
-
relatat în grabă ce se întâmplase după ultima și nefericita noastră întâlnire. Prietenii mei, încurcați, rămași mai la o parte din discreție, i-au făcut o mică plecăciune cu capul. Stăteam încă în genunchi și deja mă gândeam să plec, mânios și umilit, când mi-a trecut prin cap să stărui: - Tată, binevoiești să mă binecuvântezi? - Un creștin de rit roman nu poate binecuvânta un arian, dar un tată pe propriul fiu, da, a spus, punându-mi o mână pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trimite ambasadori la Ravenna ca să ceară exarhului eliberarea prizonierilor. În schim, va avea pentru orașul Oderzo garanția neatârnării perpetue. După o lungă tăcere, s-a făcut auzit un zumzet de dezaprobare. Cineva a venit mai în față și a izbucnit mânios: - Asta se vrea? Păi asta e capitulare curată și n-are nicio noimă! L-am întrebat pe Gisulf cine era acela. - Teodelapio, duce de Spoleto, consângean de-al meu, dar și de-al ducilor Taso și Kakko. A sosit ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu acest răspuns. Frapat de felul cum îi vorbisem, mâhnirea i s-a așternut pe față. - Spune-mi ce vrei, a insistat el cu o voce brusc istovită. - Doar un adăpost pentru noaptea asta, domnule. A agitat spre mine toiagul, mânios. - Și nu mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici până la primul han sunt cel puțin șase mile, și-acum, uită-te acolo! A arătat spre locul unde erau îngropați morții. O haită de câini scormoneau grămezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în înviere. Am să-ți ating mâna, și voi avea parte de fericirea pe care niciun paradis n-ar putea să mi-o ofere. Poate să pară paradoxal, însă frica a fost cea care mi-a dat curaj. Am scos mânios brațul pe geam și am întors mâna spre figura albă. A înaintat spre mine, calmă și nesigură. Pe măsură ce se apropia, inima îmi izbea tot mai crâncen coșul pieptului, sângele îmi pulsa în urechi, și picioarele îmi tremurau. A ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aici, am insistat. Soldatul nu știa ce să facă. A bolborosit: - Excelența Sa a plecat la Ravenna. Căutați-l acolo. M-am arătat supărat. - Și când se-ntoarce? - Peste cinci zile. Ne-a închis în nas ferestruica. Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui de viu! am urlat eu cât mă ținea gura. Fermitatea mea și mutra fioroasă a lui Gundo l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
S-a despărțit de noi cu un gest de salut, cu pași înceți. Veteranul ne-a condus mormăind în clădirea soldaților și a poruncit să ne fie adus un lighean cu apă. A mai rămas să se uite la noi mânios cum îi mâncam porția de dimineață. L-am întrebat unde putem să ne facem nevoile, și el, plictisit, m-a condus în curte, arătându-mi un loc adăpostit de un paravan de scânduri cenușii. Deasupra unei gropi puturoase pline ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe seară ajunși la Auxia, un sat mic unde nu cunoșteam decât o familie de rotari despre care îmi vorbise tatăl meu. N-a fost greu să găsim atelierul, deoarece se cocoța deasupra unei vechi mori, învecinate cu un pârâiaș mânios. Am urmat întocmai instrucțiunile primite și, după ce am depus pe bancul de lucru o monedă, am fost primiți în casă ca niște rude. Toți membrii familiei de rotari miroseau a lemn proaspăt prelucrat și toți, fără deosebire, bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am întors la colibă, unde ne-aștepta Gundo. Tăcut, în mijlocul tinerilor longobarzi, supărat din pricina indiferenței lui Rotari. Când acesta a venit lângă el și i-a trecut un braț pe după gât, a surâs mânzește. A ascultat povestea, devenind tot mai mânios, dar, în cele din urmă, mâhnirea i-a trecut. Spre surprinderea noastră, în dimineața stabilită, ne-a fost dat să-l revedem pe Marcello și să ne treacă peste fluviul Pad, prin ținuturile bizantine. S-a apropiat de mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe umăr și m-a liniștit: - Să nu te temi pentru viața ta, aici e mai de temut batjocura decât sabia. Mâine la teatru nu e exclus să pățești ceva, dar ascultă de sfatul meu: nu te arăta jenat sau mânios, prefă-te că te amuzi și basta. L-am întrebat de ce tocmai a doua zi, și el mi-a pus în față un papirus cu însemnele împăratului. - Curtea te-a poftit la hipodrom și la teatru. În spatele acestei invitații se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trimit o lectică după Amos. Purtarea lui a amintit de cea a lui Iisus față de neguțătorii de la templu; a pus pe fugă toți preoții, bizuindu-se pe protecția mea. Regele n-a mai îndrăznit să intervină, văzându-l atât de mânios, în ciuda bătrâneții. Bătrânele și slăbitele lui mădulare au izbutit chiar să-l dea jos din pat, furios nevoie mare. Rotari nu era nici prost și nici superstițios, și, când Amos i-a explicat cu lux de amănunte simptomele bolii, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați unul lângă altul pe o laviță. De fapt, își spuneau niște banalități oarecare, dar de la distanța aceea Eribert a văzut ceea ce mintea lui voia să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal în inimă. La proces au fost prezentați martori falși, cumpărați de Gundeperga, care au afirmat că regele o hărțuia de multă vreme pe Zubeta. Femeia a întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul său, astfel ca toți care intră să-i calce în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina sărăciei Paviei și mânioși pe preoții care îi deposedau de putere și de bani, au fost de-a dreptul scandalizați. Unii dintre ei, deja bătrâni și presimțindu-și moartea, au cutezat să-l pună la punct: - Nu-ți ajunge că ai dat peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
irascibile a fratelui ei, știa că era mai bine să nu-l contrazică, ci să-l ia cu binișorul. Coborînd spre bar, Încercă să afle ce avea să se Întîmple În viitorul apropiat cu nepotul ei, dar Loïc era tot mînios și Își revărsă agresivitatea asupra Mariei. - Ai făcut destul rău pînă acum! De cînd te-ai Întors pe insulă, totul a devenit un dezastru! Nu Înțelegi că ne aduci ghinion? - Oprește-te, nu am nici o vină În toate cîte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă decît atunci cînd era neliniștită. Cedă și făcu o Încercare de scuză. - În legătură cu telefonul mobil al fratelui dumitale, n-am avut cînd să te avertizez că laboratorul a... - Îți cer eu cumva socoteală? Foarte frumoasă, dar totuși prea bretonă. Încasînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
port, văzu bacul, Încă la chei, și mașina Méhari parcată În apropierea locului de Îmbarcare spre Brest. Se destinse văzînd-o pe Marie, care tocmai Își deschidea portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi, ci zilele trecute trebuia să iei bacul! Marie Încasă reproșul fără să se clintească și Încercă s-o liniștească pe cea care o apostrofa. - Fratele tău e cel mai bun skipper din lume, Anne, o să scape! - Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cocoțat pe cavoul familiei Kersaint să-și ia zborul. Armelle Îi aruncă o privire Îngrijată socrului ei, căruia pălăria neagră Îi accentua și mai mult paloarea. - Ar fi fost bine să rămîi la castel Împreună cu PM, tată. Întoarse o privire mînioasă spre cei doi polițiști care asistau la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era cald, cu toate astea Marie se Înfioră contemplînd sicriul așezat pe două suporturi. Stejarul de culoare deschisă rezistase destul de bine trecerii anilor, dar mînerele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cărțile de bucate, față de bucătari, față de mâncare... Și, mai presus de toate, față de cel sau cea care a scris că bezelele sunt „foarte ușor de făcut”. — Ba nu sunt ! mă trezesc spunând. Nu sunt deloc ușor de făcut ! Arunc cartea mânioasă, iar aceasta se izbește de ușa bucătăriei. Ce naiba... aud o voce mirată de bărbat. O clipă mai târziu, ușa se deschide larg și în pragul ei se află Nathaniel, în jeanși, cu picioarele solide ca niște trunchiuri de copac, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e cuprinsă de o nouă idee. Cât vrei ? Spune o cifră ! Conversația asta a luat-o complet razna. — Păi... sinceră să fiu, nu am discutat niciodată efectiv chestiunea salariului... Cobor ochii în pământ, ușor jenată. — Eddie ! Trish tabără pe el mânioasă. E vina ta ! Samantha vrea să plece fiindcă nu o plătești destul ! N-am zis că... încep neajutorată. — Și are nevoie de cratițe și de tigăi noi. De la firmele cele mai bune. Îl împunge pe Eddie în coaste cu cotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și, spre groaza mea, o văd pe Trish aplecată la o fereastră de la etaj, cu o țigară în mână și uitându-se fix la noi. Nu sunt o mironosiță, zice. Aveți voie să vă pupați ! O săgetez cu o privire mânioasă. Oare femeia asta n-a auzit în viața ei de cuvântul „intimitate” ? — Continuați ! Își flutură spre noi țigara, și jarul strălucește. Nu mă băgați în seamă ! Să n-o băgăm în seamă ? Îmi pare rău, dar eu n-am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele capului. În pragul ușii, cu un teanc de reviste vechi În mînă, se află Jack Harper. Ochii lui ne cîntăresc fără grabă, Întîi expresia mînioasă a lui Connor, mîna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bîlbîie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ai văzut Împreună, eram destul de furați de valul pasiunii, nu ? — A, chestia aia. Jack ridică din umeri. Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația voastră amoroasă. Îl fixez mînioasă. — Ba n-a fost deloc o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipîndu-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu fac decît să mă las În voia petrecerii. — Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă cu el ! Crede-mă, Connor, nu mă Întîlnesc cu Paul. — Crezi că sînt un prost, nu ? spune Connor, cu un licăr mînios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ridicînd ochii din ecran, cu interes. — Nu ! zic defensiv. Vreau să spun, da, poate... cîteodată... — Are 58 de kile, dar pretinde că are 52, rostește glasul lui Jack. Poftim ? Poftim ? Din cauza șocului, mi se contractă tot corpul. — Ba nu ! strig mînioasă spre ecran. N-am În nici un caz 58 de kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai sinceră expresie posibilă pe față. — Ei, bine, eu nu vreau să vorbesc cu tine. Îmi cer scuze că vă Întrerup. Se uită spre mama și spre tata. Dacă ne-ați lăsa doar o secundă singuri... Nu plec nicăieri ! zic mînioasă. După cum vezi, beau o cafea cu părinții mei. — Te rog. Se așază la masa de alături. Vreau să-ți explic. Să-mi cer scuze. Nu ai ce să-mi explici. Mă uit furioasă spre mama și tata. Faceți-vă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine mai tîrziu, să discutăm despre ea... — Sigur ! spune Nick cu un zîmbet de Încîntare pe față. Pe la ce oră ? Nu ! Cum poate să fie chiar În halul ăsta ? Doamne, ce nenorocit. — Stați ! Nici nu știu cînd, sar În picioare mînioasă. Stați o clipă ! A mea a fost ideea ! — Poftim ? Paul mă privește Încruntat. — Ideea cu reclama din Bowling Monthly. A fost ideea mea. Nu-i așa, Nick ? Îl privesc drept În ochi. Poate că am discutat-o Împreună, da, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]