1,030 matches
-
de bere și mi-a spus să i-o dau, c-a mai rămas ceva pe fundul ei, ceea ce-i mare noroc, ar fi păcat să se risipească. Am apucat gâtul sticlei cu mare grijă, că nu voiam să mă mânjesc cu sângele lui Lupu. Csákány a dat pe gât restul de bere, a aruncat cât colo sticla, și-a șters mânile de pantaloni, apoi mi-a spus să mergem, eu i-am răspuns că-i mulțumesc pentru ajutor, dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui Lucas Fersen. Șiroia de apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc. Loïc zăcea Încă pe jos. - Nemernicule, m-ai lovit, n-am să ți-o iert niciodată. Nicolas, tremurînd de mînie, Îngăimă că puțin Îi păsa, că nu va lăsa niciodată pe nimeni să mînjească reputația lui Chantal, era singura persoană care-l iubise vreodată! Loïc se ridică greoi. Își privi fiul cu dezgust. - Nu vreau să te mai văd niciodată În casa asta! Nici pe insula asta! De mîine te Închid Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mult cu cît nu mai sînt la fel de sigur că el l-a ucis. Fir-ar să fie! Descumpănită, Îi urmări privirea ochilor ieșiți din orbite și Încremeni la rîndul ei. Pe geamul exterior, două mîini ca niște lopeți alunecau mînjind sticla mată cu dîre sîngerii. Un chip care se strîmba se lipi de geam. Pierric. Mașina 4x4 a jandarmeriei era parcată În fața fabricii de faianță. Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
barca lui mare cu motor, erau ocupați să care cadavrele. Erau trei... Doi tineri, nu aveau mai mult de treizeci de ani, și apoi o fată, mai tînără, mi se pare. Era plină de sînge, hainele, pieptul, pîntecele, totul era mînjit de sînge... Avu o strîmbătură de dezgust care se transformă Într-un rictus amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fugă, stătea acolo fixînd-o cu privirea pe femeia care Încerca să se tîrască afară din groapa aceea deschisă, plîngînd și chemînd În ajutor... Atunci micuțul Își lăsă jos pachetul de cîrpe și se tîrÎ spre ea. Părul ei lung era mînjit de apă, de pămînt și de sînge; femeia se agăță de el, Pierric se Încordă Încercînd s-o tragă de sub dolmen, dar nu avea destulă putere. Își dădu seama că nu va izbuti și Începu să plîngă. Zguduindu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mânerul ușii în timp ce țin tava în echilibru lipind-o de ușă. Împing ușa și intru în cameră. Trish mă privește din pat, răsfirată pe perne, singură. Poartă o cămașă de noapte de mătase, are părul ciufulit și în jurul ochilor e mânjită de la machiaj. Un moment, pare uluită să mă vadă. — Samantha, spune tăios. Ce dorești ? S-a întâmplat ceva ? Am un sentiment instantaneu și oribil că am făcut o nefăcută. Continui să mă uit la ea, dar vederea periferică începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
treabă neterminată la altă treabă neterminată, ca un pui fără cap. În clipa asta stau în picioare pe un scaun și șterg oglinda din salon. Dar e ca într-un vis urât. Cu cât frec mai mult, cu atât se mânjește mai tare. Mă privesc din când în când în oglindă. În viața mea n-am arătat mai neîngrijită Am un păr ca de nebună, cu o șuviță grotescă de blond-verzui unde mi-a sărit clorul. Am fața roșie și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorbe din minte că ar fi putut să mă lase și pe mine fără păr, dacă voiam. M-am holbat la el și am depărtat mâinile, clătinând grăbit din cap. - Cum faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se grăbească sau să lâncezească de-a lungul Întregului joc, În timp ce alții Închipuiau niște oameni prinși Într-o poveste. Oamenii aceștia din urmă erau acoperiți cu colb de piatră albă, din cap până În picioare. Jocul Începea așa: unul dintre oamenii mânjiți În alb Își lua rămas bun de la un altul asemenea lui și pleca departe-departe. Cât timp au s-au jucat ei de-a plecarea asta, cei ce Îngânau trilul erau triști și mai-mai că plângeau. Apoi, cel care plecase departe-departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
primului o grăsană, mânjită tot În alb, iar omul și femeia făcură așa, În joacă, ceea ce face un om cu o femeie. Apoi, omul plecat la drum lăsă femeia și porni mai departe. Un altul se apropie de el, la fel de mânjit În alb. Se prefăcură că se pun pe un bulumac și că trec o apă care curge, apoi Întâlniră numai femei date cu alb, iar noul venit se Împreună cu una dintre ele. - Tată din Cer, izbucni Enkim, cu ochii holbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva. Iar eu: - Jocul vostru nu merge și mai departe? Izbucniră cu toții În râs și se plesniră cu palmele pe coapse, privind de la unii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
palmele pe coapse, privind de la unii la alții, iar N’jamo nu se mai abținu și mă luă În brațe, pupându-mă fericit, după care Îi Îndemnă pe cei ce jucau să-i dea drumul mai departe. Cei trei bărbați mânjiți cu alb, femeia și copilul, porniră din nou la drum. Merseră ce merseră, și tot merseră, ținând mâna streașină la ochi, de parcă ar fi căutat ceva În depărtări. Începură să se zgribulească, din ce În ce mai tare, ca scuturați de friguri, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din spatele luntrei Înclină puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la cap până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul kelib se Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
către RECRUȚI.): Sunteți pe de lături. ORBUL (Pătrunde în spațiul publicului.): Ei? Am? Sau n-am? Am sau n-am dreptate? Am sau nu? Domnilor, priviți-mă bine! Ani de zile am înghițit acest rod. Nu mai vreau! M-am mânjit pe mâini ani de zile cu acest rol. Nu mai vreau! Sunt murdar din cap până-n picioare. Nuuu. Să nu v-atingeți de mine. Sunt plin de buboaie, sunt plin de viermi rozalii care-mi mănâncă pielea în locurile unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
doriți să fărâmați ceva prețios tocmai pentru că e prețios. S-ar putea ca însuși faptul că noi presimțim valoarea unor lucruri să ne facă să vrem să le distrugem. Ba nu, nu să le distrugem, nu asta, ci să le mânjim, să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țesând cu fire nevăzute prin aerul tot mai îmbâcsit al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe ruginite într-un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
speriați în toate părțile. Salcia de dincolo de drum fremăta în bătaia vântului și arătarea asta îmbucătățită plutind deasupra Soniei îmi zbârlea părul. - Încă puțin, încă puțin... bâiguiam în neștire mângâindu-i un picior. Pe urmă m-am oprit fiindcă o mânjeam cu sânge. Hai că se poate... mai dă-i un pic... Cel mai mult mă temeam că o să se oprească din zbierat. Atunci știam sigur că s-ar fi terminat. Nici Sonia, nici eu și, de altfel, nimeni din câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să plec. Dar nu ți-ai mâncat hamburgerul, i-a atras atenția Hugo în stare de disperare. Nu mai am timp. Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase chifla mânjită cu ketchup și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Gândurile lui Hugo au fugit, o fracțiune de secundă, la Alice, despre care își închipuia că nu miroase niciodată a altceva decât a săpun. Pe cine îți vine să omori? Pe Fergus? Laura l-a privit cu niște ochi îndurerați, mânjiți cu mascara. Nu, a gâfâit ea. Pe Django. Hugo s-a cutremurat. Voia să-și omoare propriul copil? În ciuda șocului, a simțit un val de simpatie. Era clar că vorbele Laurei veneau din disperare. Femeia era, așa cum ea însăși recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
incapabili de fericire... nedemni de fericire. ” Să nu ucizi... și, să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți! ”. Iată principii care stau la baza credinței creștine. Dar, cine este aproapele tău... cine?!... Oamenii cu a căror sânge te-ai mânjit pe mâini?!... Și, atunci?! Contrariat și întristat mult, căută cu privirea prin întuneric ceasul. Îl aude, dar nu-l vede. - Parcă, era pe perete!... se miră el. Ca o ceață se interpune între el și lume. Noaptea e fără sfârșit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Văleni, Miclești, Codăești, Muntenii de Jos), care dispune de acumularea Solești, nume preluat de la localitatea din preajmă. Urmează Crasna și Lohanul care curg în apropierea localităților Bunești, Botești, Tătărani și Tanacu (ultima pe malul Lohanului), la care se adaugă acumularea Mânjești. De dimensiuni mai mici sunt pârâiașele Idrici, nume provenit de la satul Gura Idrici, pe care se mai găsesc Roșiești, Albești, precum și acumularea de la Roșiești, Zorleni care străbate localitatea cu același nume și Jarovăț, care trece prin Grivița și pe lângă Vinderei
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ori construirea de bazine de acumulare, precum cele de la Căzănești (180 ha; vol.-5,9 mil. m3) pe râul Durduc, Solești (420 ha; vol.-15 mil. m3) pe râul Vaslui, Pușcași (269 ha; vol.-8,5 mil. m3) pe Racova, Mânjești (310 ha; vol.-8,65 mil. m3) pe Crasna, la care se adaugă unele mai mici de la Crăiești, Găureanca, Țibana, Negrești, Trohan și Pungești. Cea mai mare parte din culoarul Bârladului se desfășoară între Colinele Tutovei și Dealurile Fălciului (cca.
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]