2,090 matches
-
Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (3a) (continuare) Entuziasmul inițial, însă, nu a durat mai mult de două săptămâni. Adică atâta cât mi-a trebuit să învăț să mânuiesc toate instrumentele acelea și să înțeleg bine în ce constau toate activitățile pe care trebuia să le îndeplinesc. Reușisem să mă acomodez bine și cu traiul în cabana lui moș Bursuc. E drept, ziua nu aveam prea multe de făcut
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
Sparte de discul auriu căzut în uitare Lumina răspăndea un cal zglobiu Și iubit Departe Argintul din spatele Oglinzilor de piatră dezvăluie din matcă și învăluie degrabă în mister, sub ochiul atent al cititorului și sub iscusința cu care autorul versurilor mânuiește penița, cristale fine de sentimente sparte, nu din deziluzie ci din iubire. Oriunde te-ai afla pe drum Ia-mă cu tine Pe oricine ai iubi Iubește-mă pe mine Am primit această carte cu dedicația “Poetei și prietenei, Gabriela
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
grozav amator de smălțuite. Le văzuse la un târg în țara lui. Venise la Cocoșul de Hurez, târg pomenind în formă și culoare neuitarea trecutului, nădăjduind să descopere cu ochii lui cum olarii hurezeni, precum și cei veniți din întreaga țară, mânuiesc gaița și cornul pentru încrustarea în smalț a valului, a spiralei, a șarpelui și a cocoșului, motive deja recunoscute în lume. Așa ajunseseră bunicii să-i aline dorul de ei o sâmbătă și o duminică de iunie! -A! Te-ai
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
și des; îl purta retezat până-n umeri și-l flutura în bătaia vântului în străluciri albăstrii. Vorba îi era dulce ca mierea, nimeni nu s-ar fi plictisit să-l audă. Dar mai de preț îi erau mâinile. Cu ele mânuia ruda, făcea minuni din lemnul de plută, câte alea, de folos în gospodăria omului... Ehei... Și peste toate era cuminte și grozav de isteț, hotărât să reușească în ce-și punea în gând. Cât despre Agripina a rămas vorba că
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
stele. Totul era alb, totul era desprins parcă dintr-un basm de Andersen, iar pentru noi, copiii, era Raiul. Un Rai vesel, nevoie mare, în care râsetele de bucurie străpungeau aerul rece. Bucuroși, ieșeam cu toții afară, să ne bulgărim, să mânuim săniile, pregătite și nerăbdătoare ca niște cai sălbatici. Ne rostogoleam pe toboganele albe, pe bucăți de celofan, sau pe câte un lighean vechi de plastic, din capul derdelușului și până la vale, unde se auzea pe sub pojghița de gheață, gârla curgând
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
de cititori ce asteaptă cu nerăbdare poemele sale. Având deja mulți cititori, abordând tematicii diverse, dar cu precădere latura spirituală a existenței, ea scrie o poezie ce atinge de fiecare dată sufletul. Este sensibilă dar puternică. Iubitoare a versului clasic mânuiește cu pricepere metafora, fără excese însă. Toate emoțíile vieții de zi cu zi se filtrează în versul melodios, inconfundabil. Poemele transmit mesaje de viețuire în armonie, moralitate, iubire, credință. Este chipul omului frumos, ce mânuiește cuvântul spre zidire. Publicarea primului
POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN de DORINA STOICA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380573_a_381902]
-
puternică. Iubitoare a versului clasic mânuiește cu pricepere metafora, fără excese însă. Toate emoțíile vieții de zi cu zi se filtrează în versul melodios, inconfundabil. Poemele transmit mesaje de viețuire în armonie, moralitate, iubire, credință. Este chipul omului frumos, ce mânuiește cuvântul spre zidire. Publicarea primului volum i-a dat sentimentul unei împliniri dar a rămas aceiași discretă, modestă asemenea florii ce se bucură de suficiența parfumului și frumuseții primite de la Dumnezeu, dăruind tuturor, fără a cere nimic în schimb, nici
POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN de DORINA STOICA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380573_a_381902]
-
de atâta mers de-andăratelea, prind a-și aminti de câți ani îl slujesc și-ar vrea un răgaz de odihnă. Se oprește. -Adică sunteți mai șireți ca mine? le strigă moșul lupilor. Vreți să mă sleiesc, să nu mai pot mânui toporișca, să vă îmbuibați din mânzoc fără trudă, fără luptă? Că nu oasele mele le vreți voi! S-au oprit și lupii. Nu dau semne că s-ar grăbi să atace, nici că ar dori să plece, doar mârâie la
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
amintiri frumoase... Căci cine altul, dacă nu el, să fi mai fi păstrat în taină, zâmbete și lacrimi, bucurii și dureri? Doine, cântece de leagăn, cântece de voie bună... ascultase (de câte ori?) vrăjit de vocea ei frumoasă în timp ce mâinile-i dibace mânuiau suveica, ghemul, furculița... Se apropie de el și îi îmbrățișă lemnul parilor pictat dar și ros de cari, îl îmbrățișă strâns , atât de înfocat și de strâns, cu lacrimi strivite printre gene, așa cum îți îmbrățișezi omul drag ce va pleca
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
pot conduce, dar nu te pot ajuta să găsești locul în care e ascusns Castelul de Fier. Florea se bucură și cu atâta lucru. Porni deci la drum, fără alte arme decât uneltele sale de grădinărit. Poate cuă nu putea mânui o sabie ca un cavaler, dar nimeni nu-l întrecea în mânuirea sapei și poate că nu știa cum se trage cu arcul, dar la tras cu grebla era cel mai priceput. Nu făcu prea mulți pași când pe umăr
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
țara moților și de locul de obârșie al părinților mei, comuna Avram Iancu. Socrii mei erau tot de acolo și-i ajutam în fiecare an, la vremea cositului. Fânul, cădea atunci în brazde lungi, secerat de coasa pe care o mânuiam cu mare dibăcie ca pe o jucărie, dar care șuiera nimicitor, în mâinele mele. Era greu în munți să cosești pe pante abrupte și să aduni apoi fânul uscat în clăi. N-am să uit însă niciodată, momentele de liniște
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
martie 1939. Este absolvent al Liceului „George Bacovia” din localitate și al Facultății de Litere (Filologie) - cursuri de zi - din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Aceste două diplome explică, în parte, excelenta cunoaștere a limbii române, pe care o mânuiește cu strălucire. Nu e deloc întâmplător că lucrarea sa de diplomă se intitula “Reportajul literar și Geo Bogza”. A fost profesor de limba și literatura română în perioada 1963-1966 la Școala profesională din Hemeiuși - Bacău. Ca student, dar și mai
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
de cele mai multe ori, unul material. Poate că atât “prostul bun” cât și “inteligentul cel rău” ar trebui să gândească mai bine acest aspect, căci nimic pe lumea aceasta nu va rămâne nerăsplătit. Și cele bune și cele rele. Apoi, poți mânui focul să te încălzești, dar tot la fel de bine poți să te și prăjești. Și niciodată nu vei putea înțelege de ce singur te-ai prăjit. În încheiere, știu că aceia care nativ sunt oameni “buni”, vor înțelege prea bine ceea ce am
PROST... DE BUN... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374393_a_375722]
-
grozav amator de zmălțuite. Le văzuse la un târg în țara lui. Venise la Cocoșul de Hurez, târg pomenind în formă și culoare neuitarea trecutului, nădăjduind să descopere cu ochii lui cum olarii hurezeni, precum și cei veniți din întreaga țară, mânuiesc gaița și cornul pentru încrustarea în smalț a valului, a spiralei, a șarpelui și a cocoșului, motive deja recunoscute în lume. Așa ajunseseră bunicii să-i aline dorul de ei o sâmbătă și o duminică de iunie! -A! Te-ai
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
și des; îl purta retezat până-n umeri și-l flutura în bătaia vântului în străluciri albăstrii. Vorba îi era dulce ca mierea, nimeni nu s-ar fi plictisit să-l audă. Dar mai de preț îi erau mâinile. Cu ele mânuia ruda, făcea minuni din lemnul de plută, câte alea, de folos în gospodăria omului... Ehei... Și peste toate era cuminte și grozav de isteț, hotărât să reușească în ce-și punea în gând. Cât despre Agripina a rămas vorba că
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui și Marius o știe. Fiecare lucru este așezat într-o ordine desăvârșită și este mânuit cu o maximă atenție și grijă. Simt automat o senzație stranie că intru într-o lume în care hainele și spiritele celor care le-au purtat trăiesc într-o armonie nealterata de Marius. Și el o simte și o cunoaște
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
îi iubesc și într-o zi, după ce gloria lor, neveritabilă, urcată artificial pe treptele propriului ego, se va rostogoli la pământ, vor simți gustul înșelătoriei. Iubirea nu trebuie să fie aclamată și cu atât mai puțin să devină o falsitate mînuită în managementul editorial. Când scrii despre un artist trebuie să îl iubești, nu să îi vinzi pielea. Ce credeți că urmăresc unii dintre cei care scriu abundent despre artiștii noștri? Întâi faimă mai mare decât Balzac (bietul scriitor genial, mereu
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
aspectul tematicii alese ne oferă versuri cu rezonață clasică consevând un spirit autentic, cu muzicalitate și cu o tematică diversificată, și din punct de vedere stilistic în poezii întâlnim un limbaj romanțios, plin de iubire, elegant , parfumat. Procedeele stilistice le mânuiește cu rafinament, ceea ce confirmă că autorul în structura sa vizionară folosește un limbaj nostalgic. Simplitatea trăirilor se împletește cu sentimentul iubirii, unde se materializează și se transformă în energie și hrană spirituală .Descoperim cu predilecție că autorul se implică pentru
ADIERI LIRICE DE COSTACHE NĂSTASE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371301_a_372630]
-
amintiri frumoase... Căci cine altul, dacă nu el, să fi mai fi păstrat în taină, zâmbete și lacrimi, bucurii și dureri? Doine, cântece de leagăn, cântece de voie bună... ascultase (de câte ori?) vrăjit de vocea ei frumoasă în timp ce mâinile-i dibace mânuiau suveica, ghemul, furculița...” X SECȚIUNEA POEZIE: PREMIUL I: ANDREI TOADER (Slatina) Citate din poeziile premiate: „Ei cântă slugarnici oricăruia-n strună și-și schimbă stapânul doar pentru un os, n-au mamă, n-au tată, nici glie strabună și pot
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
control sumar fata se dovedi încă virgină. Deflorarea nu a avut loc deși s-au simțit de șapte ori în rai. Greu cu brunetele! Epilog Ionel putea duce acasă jucăria nestricată. Doar că nu mai era jucăria mămicii. Altcineva îi mânuia sforile. După trei săptămâni mare nuntă mare la care a participat tot satul. Iar noaptea nunții a fost cum a visat-o Anica, în colivia făcută cadou de actualul soț. Colivia nu a mai reușit să-și salveze însă păsărica
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
în coc, peste care pusese un batic grena, a aruncat spre mine o privire duioasă, ochii negrii, i s-au luminat l-a vederea mea, buzele cărnoase, senzuale, au schițat un zâmbet, mâna mare cu degetele lungi și fine care mânuia fierul de călcat , s-a oprit din lucru. -Unde ai fost? -Afară, va fi o altă zi toridă, m-am plimbat puțin, încă e plăcut. M-am gândit mult, la cele spuse de tine, ai dreptate, nu vom merge la
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte, Numai satul știe dragostea s-o poarte Dincolo de viață, dincolo de moarte. Marele Maestru mânuind penelul, A pictat pe pânză lumii, Idicelul Și i-a dat viață veșnică de zestre Raiul drept grădină de comori terestre. Referință Bibliografica: Numai satul știe / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2070, Anul VI, 31 august 2016
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
era Împăratul Negru de ce, cum și cât se construia în împărăția sa, dar cel mai mândru era de fiica lui, darul pe care i-l făcuse împărăteasa după ce reușiseră să îi izgonească pe zmei. Creștea fata împăratului vitează și neînfricată, mânuind paloșul ca un oștean adevărat și săgeata ca un vânător iscusit, de-i râdeau împăratului ochii cât era ziua de lungă. La o vânătoare, pe fata Împăratului Negru, pe numele ei Voichița, o văzură feciorii împăraților Roșu, Galben și Albastru
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
împiedicam de trecut, cât și de atitudinea lui din această săptămână. Totuși, îmi era clar ceva, avusese un comportament neadecvat și atunci și acum. Dincolo de nervi și iubire era un tărâm mocirlos în care se afundau cuvintele jignitoare și insultele mânuite cu atâta pricepere de parcă ar fi exersat într-o viață anterioară. Nu am ce să regret, îmi spuneam, l-am pierdut, dar nu-l doream așa, nu era omul de care mă îndrăgostisem: jovial, zâmbitor și cu simțul umorului; părea
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
promisiunile șoptite atât de deschis și de minunat, încât, el unul începuse să vadă culori în fața lui. Doi ochi imenși, albaștri ca întinderile galaxiei sale, îl priviră surprinși. - Ah, a venit prințul! Faceți o plecăciune în fața lui! Păpușile se înclinară mânuite de brațele firave ale puiului de om, apoi, cea mai frumoasă păpușă îl învăță cea mai minunată lecție de dans din viața lui. Se mișcă alert pe bancă susținut de puiul de om, până ce totul prinse să se învârtă cu
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]