1,078 matches
-
de oameni ce continuă să se reverse pe ușă. — Trebuie să-i primesc pe toți, suspină nefericit. Distinge în îngrămădeală câțiva senatori și proconsuli. — Unii chiar mi-s prieteni și egali... — ăștia și-au salutat în zorii zilei propriii clienți, mârâie cu o strâmbătură Agrippa. Prudent, preferă să nu-și continue ideea cu voce tare. Din stăpâni s-au transformat acum în sclavi și vin să felicite un prezumptiv moștenitor la domnie, fără să le pese că se nghesuie cot la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vine spre el: — Am nevoie de un timp de gândire, să chibzuiesc pe îndelete. Fără nici un alt cuvânt, iese din încăpere. Seianus îl urmează cu pași grăbiți. Nu este deloc edificat asupra intențiilor lui Nero. — Am să te rog... — Ce? mârâie Tiberius posac. Aelius Seianus coboară tonul până la limita umilinței: Nu asculta de bănuieli tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glumească mai departe, suspină. Tocmai ea să-i facă un asemenea pocinog și să se îndrăgostească de feciorul unui libert! Ce-o fi văzut la băiatul ăla? Că doar nu l-a născut mă-sa cu stea în frunte! Își mârâie durerea printre fălcile încleștate: — Au ajuns copiii să se considere mai înțelepți decât părinții și pretind că știu totul! Nu mai respectă și nu mai ascultă pe nimeni... Ca să-și alunge mâhnirea, începe să urmărească din priviri reverberația multicoloră a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe tot cuprinsul imperiului. Herodes Agrippa se uită repede în lături, evitând să-l privească. Romanul începe să-și piardă răbdarea. Ridică tonul: — Ce te nemulțumește? Nu vi s-a garantat dreptul de a vă aduna în sinagogi pentru rugăciuni? Mârâie printre dinți: Și ce-oți mai face pe acolo... De data aceasta, evreul îi aruncă o uitătură piezișă. Germanicus nu-l ia în seamă. E prea pornit: — Până și furtul cărților pe care le considerați sfinte este con siderat sacrilegiu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altuia glume și Înțepături, nu intrau la momentul potrivit. «Genisul» Îmi spuse don Tico, «e osatura fanfarei, e conștiința ei ritmică, sufletul ei. Fanfara e ca o turmă, instrumentele sunt oile, maestrul e păstorul, iar genisul e câinele credincios care mârâie și ține oițele la pas. Maestrul se uită mai Întâi de toate la genis, iar dacă genisul Îl urmează, și oile Îl vor urma. Dragul meu Jacopo, trebuie să-ți cer un mare sacrificiu, dar tu trebuie să te Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să Îți ceară voie ție. Ah, minunat. Adică, te-a Întrebat deja? Da, iar eu i-am spus că nu depinde de mine, că e corpul tău și nașterea ta, așa că va trebui să te Întrebe pe tine. — Hmm, am mîrÎit eu, aprobîndu-i sprijinul. Două zile mai tîrziu - timp În care Îi evitasem telefoanele, lăsînd robotul să răspundă și sunînd doar cînd Dan spunea că nu e acasă - i-am telefonat și am vorbit cu ea, explicîndu-i că nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
altceva, iar ea ar avea tot dreptul să refuze. — Da, spune ea Într-un tîrziu. Cred că e o idee excelentă. 29 — Nu știu cum să procedez În legătură lu Lisa, recunoaște Trish În vreme ce Împingem cărucioarele prin parc. — Ce-i cu ea? mîrÎi eu. Nu putem pur și simplu să o Îndepărtăm, spune Trish. Tu nu poți să faci asta. Și eu sînt Îngrozită de purtarea ei, dar ne e prietenă bună și nu poți să o judeci doar pentru că a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îl cercetează cu atenție, încercând să identifice trăsăturile de englez și indicându-și unul altuia semnele aparte care dintr-odată li se par atât de evidente. — Vă rog! îi imploră el. Vă rog, lăsați-mă înăuntru! De partea cealaltă, paznicul mârâie la el să dispară. — Vă rog! Deschideți! Nici un răspuns. Unchiul meu, strigă cu glas tremurat, o să vină și o să vă biciuiască. Atunci o să vă pară rău. Spre încântarea lui, se aude cum este tras zăvorul și poarta albastră se întredeschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un mormăit care înseamnă ceva mai mult sau mai puțin favorabil. Nu e rău. Ar fi bine să intri. Pran îl urmează, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost foarte nepotrivită. La fel și încercarea de a achiziționa acel zepelin. Și, of, fir-ar să fie, vânzătorul susținea că este elvețian! Oricum, existau destule posibilități de a-și asigura un venit corespunzător. Se pare că-i plac băieții, mârâie Firoz către Birch. Mi-a spus Ned Flowers. Și atunci, mi-a venit o idee genială! Jean Loup? Ești aici? Jean Loup este aproape, stă în rândul din spate, încolăcit, suplu, ca un arc galez. Este Jean Loup, scos dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cred că merge dacă vrei să se oprească. Dar dacă vrei de fapt să-i prinzi pe ticăloșii ăștia, scuză-mi limbajul, trebuie să folosești o tactică diferită. — A, vreau să fie prins, nu-ți face griji, spune Bunty aproape mârâind. Vreau să sufere. Simt cum mi se Întărește pula din cauza modului În care curva asta babană accentuează cuvântul „sufere“. Uau! — Ei bine Bunty, zic eu și sună ca o adiere blândă, ăăăă, scuză-mă, am ceva În gât, tușesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sau măcar uită-te la mine te rog poliția te rog te rog uită-te la mine Iar eu simt mâna pe brațul meu și cineva mă Întreabă vă simțiți bine domnule iar eu mă smucesc Îmi scot legitimația și mârâi: — Poliția! oferă-mi plăcere așa cum Îți ofer și eu... și apoi mă Îndepărtez prin casa domnului acest templu magnific În care-l slăvim pe Zeul nostru al Cumpărăturilor generozitate risipă consumator cheltuieli competiție În afaceri cumpără și fentează moartea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
placă de ea! arăt eu Înspre Claire care s-a Îmbrăcat la loc cu haina ei de blană. Tresă se poată face ceva... să punem ceva pe ea... ceva gen mâncare de câini. Nici să nu-ți treacă prin cap, mârâie Claire, n-am de gând să mă mănânce ăsta de vie! — Era o idee, spun eu. Încerc să mă șterg pe pantaloni cu batista, dai mânjesc și mai tare cu muci și cocaină. Asta-i o zi de rahat. Încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe când intru În convulsii, iar ea țipă și mârâie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gâfâind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În spatele găștii. Ești un puțoi căcănar. Eu și cu tine atunci... Îl privesc fix În ochii lui teribil de reci. Te fac. Ne uităm la cei din jurul nostru. Fac poricine dintre voi Într-o luptă cinstită! Puțoi căcănari de rahat! mârâi eu la ei. Ne putem da seama că am nimerit-o la fix În psihologia lor de bulangii. Sunt șocați. Râzând neîncrezători, dar surprinși. Știu că o să aibă de muncit pentru ce credeau a fi floare la ureche. O să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spun, nu pot, cum să te eliberez, dar el îmi răspunde, știu că poți, polițistul ți-a dat cheile, iar eu jur că nu, Doamne păzește, jur pe viața mea că nu mi le-a dat. Atunci ce cauți aici, mârâie el, iar eu îi explic, soțul meu zace aici, și întreb apoi repede, plină de interes, dar tu ce ai pățit, și spre stupefacția mea, el ridică vocea, ce te interesează pe tine, urlă el, până la urmă, de ce vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
loc într-un sentiment de vinovăție, iar ea spune, medicii vă vor explica, eu nu știu exact, apoi întoarce brusc capul în altă direcție și dispare, iar eu mă așez în fața ușii, cu picioarele orientate spre intrare, amenințătoare, gata să mârâi la traficul aglomerat al coridorului. De ce un psihiatru, ce i-au descoperit, între degete zdrobeam rămășițele ultimelor certitudini pe care le mai aveam, Udi nu fusese de acord niciodată să urmeze nici un fel de terapie, nici împreună cu mine, nici singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe el, nu pe mine, dar seara el iese din cameră ținându-se de pereți, înfometat și tremurând, iar nu mai văd nimic, spune el, unde ești? Eu șoptesc, nu mă simt bine, Udi, nu te pot ajuta, iar el mârâie printre dinți pe un ton gâjâit, ești atât de sensibilă, sunt femei care își îngrijesc soții ani în șir, iar tu ai obosit după numai o lună, dintr-odată nici tu nu te mai simți bine, încerci să rivalizezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult prea greu, păcat de efortul depus, până am reușit să îl conving pe Udi să o primească, ore în șir i-am vorbit, de ce nu vrei să încerci, nu ai nimic de pierdut. Nu am nici de câștigat, a mârâit el, practicile acestea păgâne nu sunt pentru mine, dar eu insist, de ce te deranjează, este medicină antică și naturistă, încearcă, iar acum îi va intra în cameră tânăra aceasta măslinie, pe care o va alunga chiar și prin somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de vânt nu vine să ia cu sine mirosul greu de aici, care plutește deasupra mea în timp ce adorm, acoperindu-mă asemenea unei pături de gânduri rele, sub care încă mă răsucesc în clipa în care aud ceasul, cinci dimineața, și mârâi la el plină de ură, dar mă ridic imediat din pat, ca o școlăriță silitoare care are ore foarte devreme. Casa este cufundată încă în întuneric, dar pe terasă mă întâmpină mângâierea răcoroasă a unei lumini albăstrui, umede, mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vă pot ajuta pe amândoi, dar dragul tău este mult mai capabil să se ajute pe sine decât ai crede, pe când tu nici măcar nu încerci să ai grijă de tine. De ce, ai citit în bătăile inimii lui că voi muri, mârâi eu încordată, dar ea mă întrerupe fără urmă de zâmbet, Naama, ascultă-mă, însă eu nu mă grăbesc, dintotdeauna am crezut că medicina naturistă presupune tot felul de leacuri antice din Himalaya, ierburi tămăduitoare și ace, protestez eu, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu o săptămână, mașina mea micuță se transformase într-o ambulanță improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu viteza cu care aș merge pe jos, dar înaintez, îi spun, imediat ajungem, Yael, totul va fi bine, te voi ajuta, ea scâncește, îmi este frig, sunt udă toată. În ciuda fierbințelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mașinii, transformându-se într-un bâzâit regulat. Își vârî mâinile și picioarele în mănușile și încălțările care transmiteau mișcările membrelor ei încărcătoarei. Precum un dinozaur înghețat care se trezea la viață, monstrul de oțel se ridică pe picioarele de titan, mârâi și înaintă cu un mers greoi spre marfă. Clești enormi se întinseră și intrară în cavitățile inferioare ale containerului cel mai apropiat. Ripley vorbi, tare pentru a acoperi bâzâitul motorului: ― Unde-l pun? Hicks aruncă o privire sergentului și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ale aparatului reușiră să absoarbă o parte a impactului, cînd tonele de metal intrară în contact cu solul. După câteva secunde, blindatul ieșea tunând din buncăr și se îndepărta de mica navă. Abia rula la suprafața Acheronului, că propulsoarele navetei mârâiră și aparatul urcă lent în cerul crepuscular. Nu se materializă nimic din umbră pentru a sfida sau ataca VTT-ului care se îndrepta spre clădirile coloniei tăcute, provocând jerbe de apă și nămol. Apoi aparatul se răsuci brusc la stânga pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se întoarce spre Frost. ― O fi vrând să zburăm? Așa o să aibă imaginea mai stabilă. ― Și dacă te-aș lua în brațe? îi strigă Hudson. ― Și dacă te-aș împinge peste balustradă? Claritatea ar fi asigurată, până te spargi. ― Gura, mârâi Apone. Ajunseră la o cotitură a rampei. Hudson și ceilalți se conformară. În postul de operații, Ripley se uită peste umărul drept al lui Gorman. Burke o imită, de cealaltă parte, iar Newt încercă să se fofileze printre adulți. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]