1,151 matches
-
de Automedon, își îndeamnă caii nemuritori, care îi spun că de data aceasta îl vor aduce înapoi, dar i se apropie moartea, apoi, scoțând strigăte mari, pornește lupta. După o înfruntare cu Enea, care e salvat de Poseidon, începe greul măcel și ajunge până la Scamandru, pe care îl umple cu cadavre de oameni și de cai. Lângă râu îi omoară pe Licaon, fiul lui Priam, și pe Asteropaios, un peonian din detașamentele aliate, până când Scamandrul, mânios, își învolburează apele, gata să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
l pe Priam, îi spune „bătrâne rege, auzeam cândva cât erai de fericit, tu și mulții tăi copii, stăpân bogat al marilor întinderi dintre Lesbos, îndepărtata Frigie și îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și măceluri“. Este aici intuiția cuprinzătoare a unui fost belșug și totodată compasiune pentru irosirea lui. Așa cum, într alt loc, vorbind de Teba Egiptului, nu doar o pomenește, ci adastă asupra avuțiilor de care îi sunt pline toate casele, asupra celor o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Îl întreabă pe Priam, admirându-l, cum de a cutezat să vină tocmai la el, omul care i-a ucis atâția fii viteji, și chiar pe Hector, tocmai la el care a adus, în preajma unei cetăți străine, doar lupte și măceluri. Și care, în loc să șadă acasă, să aibă grijă de bătrânețele părintelui său, stă aici, lângă Troia, spre paguba ei. 117 Și merge chiar mai departe. Tocmai el și numai el. Numai el, în întregul poem, contestă validitatea idealului eroic. Își
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
plângă o dată pe prietenul mort, să-și aducă aminte, să-i spună hohotind că nu l-ar durea atâta nici vestea morții tatălui său ori a fiului său. Și, cu durerea aceasta implacabilă, devenită turbare, iese în câmpie și începe măcelul, sfârșindu-l cu Hector, și acolo, cu răzbunarea împlinită, după o clipă de avânt, când vrea să pornească la atacul cetății, se întoarce cu gândul la Patrocles și le spune aheilor că nu-l va uita niciodată, atâta timp cât va sălășlui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a lumii care le cuprinde și le tăgăduiește. Unul dintre cele mai războinice și crude poeme, Iliada este, într-un fel esențial și latent, un imn adus bucuriei. Bucuria însăși a manifestării puterii și agerimii în luptă. Chiar în miezul măcelului și al cruzimii, viața pulsează cu patimă, ca un flux nestăvilit care bate în țărmul de piatră al Soartei. Până și războiul, ca prilej de desfășurare a forței, apare preferabil lâncezelii și inacțiunii. Câtă vreme nu luptă, mirmidonii lui Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
somn, pe pământ și pe ape. În schimb, unii dintre războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în pulbere și moare. Ceilalți doi cai, caii nemuritori, se cabrează și li se încâlcesc hamurile. Automedon sare fulgerător și le taie cu sabia pe cele ale lui Pedasos, eliberându-i pe ceilalți doi și, împreună cu Patrocles, reia lupta și măcelul. Patrocles moare, ucis de sulița lui Hector, care îl vrea și pe Automedon, dar acesta scapă în car, dus de cei doi cai fără moarte; până mai departe, unde se opresc să-l plângă pe Patrocles, iar Automedon îi îmbie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de Automedon, își îndeamnă caii nemuritori, care îi spun că de data aceasta îl vor aduce înapoi, dar i se apropie moartea, apoi, scoțând strigăte mari, pornește lupta. După o înfruntare cu Enea, care e salvat de Poseidon, începe greul măcel și ajunge până la Scamandru, pe care îl umple cu cadavre de oameni și de cai. Lângă râu îi omoară pe Licaon, fiul lui Priam, și pe Asteropaios, un peonian din detașamentele aliate, până când Scamandrul, mânios, își învolburează apele, gata să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
l pe Priam, îi spune „bătrâne rege, auzeam cândva cât erai de fericit, tu și mulții tăi copii, stăpân bogat al marilor întinderi dintre Lesbos, îndepărtata Frigie și îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și măceluri“. Este aici intuiția cuprinzătoare a unui fost belșug și totodată compasiune pentru irosirea lui. Așa cum, într alt loc, vorbind de Teba Egiptului, nu doar o pomenește, ci adastă asupra avuțiilor de care îi sunt pline toate casele, asupra celor o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Îl întreabă pe Priam, admirându-l, cum de a cutezat să vină tocmai la el, omul care i-a ucis atâția fii viteji, și chiar pe Hector, tocmai la el care a adus, în preajma unei cetăți străine, doar lupte și măceluri. Și care, în loc să șadă acasă, să aibă grijă de bătrânețele părintelui său, stă aici, lângă Troia, spre paguba ei. Și merge chiar mai departe. Tocmai el și numai el. Numai el, în întregul poem, contestă validitatea idealului eroic. Își dă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
plângă o dată pe prietenul mort, să-și aducă aminte, să-i spună hohotind că nu l-ar durea atâta nici vestea morții tatălui său ori a fiului său. Și, cu durerea aceasta implacabilă, devenită turbare, iese în câmpie și începe măcelul, sfârșindu-l cu Hector, și acolo, cu răzbunarea împlinită, după o clipă de avânt, când vrea să pornească la atacul cetății, se întoarce cu gândul la Patrocles și le spune aheilor că nu-l va uita niciodată, atâta timp cât va sălășlui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de natură politică între familiile celor doi, comedia lui D.D. Pătrășcanu deschide mai larg evantaiul țintelor parodice, vizând și alte mari tragedii ale "marelui Britt": Macbeth (în Prologul care începe prin a reproșa apetitul marelui dramaturg englez pentru "sânge și măceluri"), Othello (prin gelozia exagerată a lui Romeo), Hamlet (prin șarjarea apariției spectrului patern). Însă, la fel ca în scurta comedie a lui Ranetti, hipotextul caragialian se întrevede clar. Astfel, despre întâmplările prin care trec cei doi tineri până în momentul în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jacques sau Supunerea, Rinocerii), a proliferării obiectuale care anihilează ființa umană (Amedeu sau Cum să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
porniseră, mișcări populare de nemulțumire împotriva otomanilor...) Focul, care mocnea în pădurea Europei de sud-est, părea să izbucnească... zadarnic îl stingeau într-un loc, că se răspândea într-altul. Europa întreagă, încă sceptică ieri, era pradă focului... În fiecare clipă măcelul era pe punctul de a izbucni. Lumea se simțea la voia întâmplării ...aștepta. Europa prezenta aspectul unui ajun de război... Amenințările acopereau cu umbra lor toată întinderea bătrânului Continent. Cocoșii au cântat de miezul nopții... În marele Salon, întrunirea încă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe Cecil Durkin. Ea privea și striga că n-a omorât-o nici unul dintre fraierii ăia și-mi promitea c-o să mă iubească dacă-l împiedic pe Fritzie să dea în Charlie Issler. Mă opream, dornic de sex. Fritzie continua măcelul, iar Betty îi plângea de milă lui Charlie în timp ce eu o posedam. Întotdeauna mă trezeam bucuros de lumina zilei, mai ales când o găseam pe Kay lângă mine. Pe 4 aprilie, la aproape două luni și jumătate de la dispariția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cetății care fusese asediată timp de zece ani, păștea acum o turmă; se vedeau păstorii sprijiniți în bâte, câțiva cai sălbatici. — A fost ultimul război în care zeii s-au implicat, ajungând să se lupte între ei, zise Zaleucos. După măcelul acela, ne-au lăsat pradă nebuniei noastre. Au debarcat și au mers până la cetate, unde se înălța templul Athenei, zeița războinică și violentă, singura învingătoare adevărată. Din tavan, prins cu două lanțuri, atârna un scut foarte greu, strălucitor. Potrivit mitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aparținea luptătorilor abili și cinici și urmărea să-i îmbărbăteze pe supușii speriați de misterioșii zei străini. Secole de-a rândul, cuceritorii de diferite credințe aveau să declare, în momentele de risc maxim, că divinitatea lupta alături de ei și binecuvânta măcelurile, iar dușmanii susțineau același lucru. — Mi-ai spus că vrei să cunoști semnele gravate pe pietrele acestea. Mai întâi trebuie să știi că aceste semne le-au dat oamenilor puterea de a-și transmite unii altora cuvinte și numere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât colibe și păstori, eroul Pallas, fiul lui Evandrus. Augustus alesese locul pentru a construi un templu în cinstea lui Apollo, zeul care, potrivit cuvintelor sale, îi adusese victoria de la Actium împotriva lui Marcus Antonius și care acum, după atâtea măceluri, simboliza ordinea, moderația, pacea. Pentru templu comandase marmură albă de la Luni, avea un portic cu coloane din marmură galbenă și cincizeci de herme din marmură neagră veche, reprezentând mitul Danaidelor. Înăuntrul templului, în spatele ușilor grele de bronz, închisese în soclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aranjate pe culori. Speram că nu vom mânca prânzul pe aceeași masă mai târziu. Cu mare atenție, m-am cocoțat pe un scaun la barul pentru mic dejun. Mă întrebam dacă Mark trecuse vreodată pe la Tally și dăduse peste acest măcel. Asta ar explica foarte bine aversiunea lui violentă împotriva copiilor, iar eu l-aș fi înțeles perfect dacă ar fi cerut să i se facă o vasectomie imediat după asta. — Unde e fata au pair? am întrebat. În pat, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe coama muntelui cuprindeam toate văile și munții dimprejur. Cerul era senin și soarele nespus de dulce. În vale, nu departe, pornise măcelul pentru un petic de pământ, de pe care maiorul, stând pe vine și cu binoclul la ochi, împărțea ordine pentru contra atac. Era un om fioros maiorul, cu șumuiogul mustăților în furculiță și cu ochii crunți și injectați, adumbriți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu mă mai reîntorc, vai, niciodată, omul care se va naște după mine, sau care astăzi trăiește pe undeva și luptă cu nevoile, va vorbi de pe coama înaltă a munților de oseminte. Va pomeni victimele nevinovate sau inconștiente ale groaznicului măcel. Va striga: „Jos armele!” și zângânitul de oțel va fi semnalul înfrățirii omenești. Nimeni nu va mai mușca pământul, cu pântecul sfâșiat și măruntaiele scurse, ca brigadierul Steilă în ziua cea de pomină. Nimeni nu va mai duce mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bursă din secțiunea comercială a Avanpostului - mătasea de Bemberg neschimbată, comerțul de cereale cu tendință crescătoare - înainte să se lase înspăimântat pentru a nu știu câta oară de reportajele de groază în care este stors la maximum, pagină după pagină, măcelul de pe trei septembrie comis de „neoameni polonezi“, „duminica însângerată de la Bromberg“, el se urmărește pe sine, ba nu, pe băiatul care, prin intermediul volumelor scoase de Knackfuß, admiră mai întâi polivalența lui Klinger, pictorul, sculptorul, desenatorul, dar care acum, după ce într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aventurile vânătorului von Soest. Căci, așa cum modul în care relatează el bătălia de lângă Wittstock se concentrează asupra râului Dosse și a ținutului mlăștinos din jur, în care crapă oamenii împăratului - proces în cursul căruia s-a priceput să confere culoare măcelului folosind cu simț artistic cuvintele colegului său baroc într-ale scrisului, Opitz - , tot așa pot și eu să identific teritoriul acelor etape ale războiului care au legătură cu mine ca fiind regiunea Lausitz, între Cottbus și Spremberg. Bineînțeles că frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să devină mai târziu Henric IV al Franței, cel mai vârstnic dintre frații Mann - doar o societate mică, dar comunicativă, de domni cărora le plăcea să se întreacă-n citate. Am vorbit despre pietre la rinichi și la fiere, despre măcelul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, despre celălalt frate din casa hanseată, iarăși despre necazurile fără sfârșit ale hughenoților și, prin comparație, despre Bordeaux și Lübeck. În treacăt i-am bălăcărit pe juriști ca fiind un dezastru general, am comparat scaunele tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
El amintește de o vreme în care furtul de sfeclă de zahăr și întreruperile de curent făceau parte din cotidian, bonurile pentru muncă grea erau foarte căutate, o fată deșteaptă corecta greșelile mele de ortografie, libertatea putea fi încercată ca măcel de cuvinte, iar pe orizontul de transport al minei Siegfried I unui băiat de la cuple care tot prost avea să rămână i se dădeau lecții. De la Hanovra am luat trenul, de la Köln din nou autobuzul în regiunea familiară mie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]