1,739 matches
-
asupra spicelor. Fusese observat. Femeile lucrează foarte harnic la secerat, își zise Lupu; și după aceeași observație a lui Leca, cât le umblă mâinile, nu-și contenesc vorba. Erau secerătoare din Necșeni și din alte sate. În vreme ce adunau cu securea mănunchiul de spice, urmăreau pe subt cotul stâng trecerea prințului și vorbeau într-adevăr, comunicându-și felurite observații. Totdeauna umbla el așa, pe departe și tăcut. Poate-i mut, glumeau unele. Are o boală de piept, era încredințată alta; de aceia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și o parcelă cu morcovi cu vârfuri Înflorite, albe. Pe stânga, erau câmpuri aurii de rapiță, iar lângă ele, livezi de arbori de cauciuc cu frunze portocalii, roșii și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
casa, dulcea și sfânta casă a unui Nat - poate unul care murise de o boală de intestine -, În cazul de față o pădurice cu copaci jacaranda care Încă mai aveau frunze, deși era iarnă, dar În schimb erau lipsiți de mănunchiurile impresionante de flori liliachii. La Întâlnirea dintre culturi, se făceau și greșeli, neintenționat, asta e sigur, și nu s-ar fi Întâmplat nimic dacă Rupert nu ar fi strigat: „Taaată! Taată! N-ai niște hârtie igienică?“. Înjură, Își scoase cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
arate cu degetul care erau ale lor. Toți bărbații optaseră pentru genți sport de umăr din pânză, deși una dintre gențile lui Bennie era o imitație de Gucci din mușama. Femeile preferaseră geamantane pe rotile cât mai mari, decorate cu mănunchiuri de ațe colorate care l-ar fi făcut pe un hoț mai discret să caute altundeva. Heidi Împărțea antibiotice din rezerva ei abundentă. — Două pastile pe zi, timp de trei zile, spuse ea. Dacă e vorba de o dizenterie ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Bărbații de pe marginea interioară a cercului și-au pregătit tobele, pe cea de bronz și pe cele făcute din piei de animale Întinse pe rame de lemn. Femeile aflate pe cealaltă parte și-au luat instrumentele: fluierele din bambus și mănunchiul de noduri de copac scobite și sculptate sub formă de broaște țepoase. Când au suflat din fluiere și au trecut un băț peste țepii broaștei, sunetul produs fu cel al apei susurând peste pietre, mult iubit de Domnul Pământului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
privi îndelung țâțâind din limbă, încercând să tâlcuiască felul cum se așezaseră unele față de altele obiectele; un bob de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ura sa față de acel popor să crească, întrecând orice măsură, iar Alpinianus îi spusese că nu s-ar mira deloc dacă ar vedea-o într-adevăr, în câteva săptămâni, sosind pe cal, cu părul lung în vânt, în fruntea unui mănunchi de războinici. Deodată, pe drumurile cetății răsună, ca un ecou, galopul mai multor cai, iar cele două santinele se aplecară peste creneluri și prinseră să discute cu însuflețire. Una arăta cu degetul înspre Poarta de Răsărit. Privind într-acolo, Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum să se sfătuiască fără nici o grijă cu ceilalți huni de rang, care își întorceau mereu privirile să cântărească forțele ce le aveau înainte. O fantă de lumină se deschisese în pătura de nori care, până atunci, acoperise valea; un mănunchi de raze se reflecta acum în apa nu prea adâncă a râului, iar reflexele strălucitoare însuflețeau verdele ierbii care flanca albia sa pietroasă și pe acea mai întunecat al brazilor din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, și niciodată nu va fi răutate în tine. 29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi. 30. Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit, și te va pune mai mare peste Israel, 31. atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
privi îndelung țâțâind din limbă, încercând să tâlcuiască felul cum se așezaseră unele față de altele obiectele; un bob de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să judec toate posibilitățile. (Sunt doar singur, cu mine, aici, în noaptea asta infinită...) Dacă nu-i sunt indiferent, sentimentul ei este o simplă iluzie psihică. Adela ia drept iubire sentimentele ei bune pentru mine, din care a făcut un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neliniște, fiindcă scriu despre singura persoană cunoscută de mine pe care, după criteriile mele, am socotit-o a fi foarte mare și, totodată, singura persoană de dimensiuni considerabile pe care n-am bănuit-o că ar păstra, în ascuns, un mănunchi de mici vanități supărătoare și agasante. Găsesc că-i îngrozitor - chiar sinistru -faptul că stau și mă întreb dacă nu cumva în aceste pagini încerc uneori să-i diminuez popularitatea. Scuzați-mă că spun acest lucru, dar nu toți cititorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Înghesuie pe Mașa sumețindu-i fustele În șură, dar după ce primi o scurtă scatoalcă peste ceafă se lăsă păgubaș. Ce-i drept, În zilele geroase de iarnă, când Încălzeau baia de aburi, Înainte de a-i pune ventuzele, folosindu-se de un mănunchi de pene de gâscan, Fedot nu se dădea În lături să-i ungă spatele cu ulei amestecat cu gălbenuș de ou și, chipurile-n glumă, s-o gâdile sub subsuori. Dar unde era Ioan Stâlpnicul și unde Simion Scărarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei căprioare Tristețea genei sumbre mărunt strălucitoare Colierul sfânt de lacrimi rebele și amare Lumina scânteindă în ochii tăi albaștri Mi-aduc aminte toate cum suntem numai noi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
s-a petrecut după ce m-am despărțit de el, aseară. Îmi fac și eu o mie de reproșuri. Dar nu mi-a spus nimeni că a fost cu dumneavoastră. — Iar s-a făcut răcoare și s-a Înnorat. Imediat după mănunchiul de bambuși se deschidea cimitirul, chiar În dreapta, unde se terminau treptele: În templul mic și vechi doar țiglele de pe acoperiș mai aveau oarecare strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și singura sursă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe cerul Întunecat, luminată de tunelul de. neon din spatele nostru, dar acolo unde ne aflam noi era tare Întuneric și grupurile de oameni hoinărind agale umpleau strada. Treptat, contururile lor au Început să se evapore. Mai Încolo, din nou un mănunchi de neon strălucitor ce-și arunca lumina asupra grupului de băi turcești și bordeie. În fața lor am luat-o la stînga și am intrat pe o alee liniștită, ce se afla În spatele unui cinematograf dărăpănat. — Dacă te gîndești bine, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îmi bloca priveliștea pe diagonală; numai acolo se Înseninase brusc. Mi-a fost, bineînțeles, imposibil să văd ce se află dincolo de ea dar, dacă-mi amintesc bine, erau doar trei căsuțe mici din lemn și o clădire Înconjurată de un mănunchi de copaci... probabil un han sau vreo casă cu camere de Închiriat... ca un ciorchine la jumătatea pantei. Un alt drum ducea de la poalele dîmbului În altă parte și cum pe-acolo nu prea m-au purtat pașii, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
crâșmă, în marginea satului, ș-am coborât spre apă, în apropierea liniei. Rețeaua albă a podului de fier se întindea până departe, dincolo, peste mlaștină. În bălți pline de țipirig stăteau până la piept cai, mestecând leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. Pe urmă, după bălțile acestea scăzute, se deschideau deodată marile lunci de sălcii bătrâne, incluzând ochiuri largi și adânci de apă. Mergeam cu pușca în mână, cu ochii ațintiți asupra acestor păduri umede, pline de întuneric și sălbătăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării. —Boierule, să nu te superi... Sunt așa eu, un om prost... Parcă ce învățătură am? De ce să mă supăr, neică Marine? — Apoi uite, eu nu pot așa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
facă? Seceră... Avea un glas aspru, un fel de hârâire dureroasă. Doctorul se întoarse spre el: —Ce vorbești, moșule? Cum seceră?... Bătrânul nu răspunse. Iar bătrâna, corogită, rezemându-se în coate, se târa, ca o râmă prin lanul fierbinte, prindea mănunchiuri și le tăia cu secerea sclipitoare. Când ne văzu, se opri și, așa cum era, în genunchi, aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pământiu, zbârcit, chinuit ca o mască. —Ce faci acolo, mătușă? Și abia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și dumneata! Dar boierul întoarse calul și izbi pe om spre roatele carului și spre lobdele încărcate. Dădu de două ori cu harapnicul, apoi se feri o clipă, se dădu alături și-l păli cu boamba de plumb din capătul mănunchiului. Omul căzu peste roată. — De-acu-s gata! gemu el scurt, cu spaimă. Cu mânile prinse de schițe, îngenunche în noroi, ș-o undă de sânge i se sui pe buzele palide. Chiar atunci și chihaia se repezi din tufe. - Strigă gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]