2,058 matches
-
joacă. De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din talpă. Te-aș săruta pe mâini,te-aș mângâia.Mai știi cum era altă dată? Aș vrea să fiu izvor, ca setea să-ți astâmpăr ; Mărgele de-apă vie să-ți mai atârn în păr. Aș vrea să fiu măgar, să-ți duc rucsacu-n spate ; Destul ai dus poveri, de greu avut-ai parte. Dar, nu-s decât un biet bătrân, de vremuri ruginit, Ce pierde
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
mers al calului sau al altor animale, în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. (DEX)] la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
parte. (DEX)] la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
pământ, cu mult fum în coadă. Unul la activ! Al doilea « ciolovec » reînnoiește furios atacul venind spre mine, probabil pentru a răzbuna doborârea « tovarășului ». Giurgea și mitraliorii mei sunt însă la posturi și din nou începe sarabanda îndrăcită a mitralierelor ; « mărgelele» trasoarelor noastre se încrucișează cu cele ale rusului câteva secunde, apoi aud strigătul lui Giurgea în cască : «Gata l-am terminat și pe acesta!». Într-adevăr, după câteva clipe văd IAK-ul trecând prin stânga mea, învăluit într-un fuior
DOI “CIOLOVECI”, UN FLEAC! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374408_a_375737]
-
Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > DACĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului DACĂ Dacă pui două mărgele De sticlă ori porțelan Și mai pui opt firicele Scămoșate din tulpan, Toate negre ca de smoală, Iar pe capul trist și mic Îi faci ochii de cerneală, Ai făcut mai din nimic Fără nici o cheltuială O făptură mititică, Uite
DACĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374640_a_375969]
-
lumină deasupra mării. Soarele apăruse printre norii întunecați și îi zâmbea șegalnic, ca și când făcuse o glumă. Valurile se linișteau simțitor iar barca se întorcea cu prova spre mal. Începeau să se vadă copacii și hotelurile înșirate pe malul mării precum mărgelele la gâtul unei copile. Pe fâșia de uscat serpuia un tren. Putea fi tot cel ce o adusese și pe ea la mare. De la el se auzise suieratul perceput printre mugetele mării involburate. Se mișca ca un șarpe pe fâșia
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
pe piept, până spre poale. În sclipitoarele unde aurii de borangic se odihneau și trandafirii iilor, galbeni sau roșii, încadrați cu alte cusături: flori de câmp, triunghiuri, romburi, cerculețe și cruciulițe, toate din fir de ibrișin și paiete lucitoare ori mărgele mărunțele. În jos, pe talie și spre poale, apa borangicului, sclipitoare, întâlnea betele roșii, brodate cu mărgele și boscelele din material negru, cu motive florale și geometrice, gri-argintii, strălucind și ele în țesătura materialului, alături de alți trandafiri brodați din fire
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
sau roșii, încadrați cu alte cusături: flori de câmp, triunghiuri, romburi, cerculețe și cruciulițe, toate din fir de ibrișin și paiete lucitoare ori mărgele mărunțele. În jos, pe talie și spre poale, apa borangicului, sclipitoare, întâlnea betele roșii, brodate cu mărgele și boscelele din material negru, cu motive florale și geometrice, gri-argintii, strălucind și ele în țesătura materialului, alături de alți trandafiri brodați din fire lucitoare. Păreau apariții diafane din grădini fermecate, de unde zânele poienelor cu flori au trimis albinele sau gâzele
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
cred că mi-ar fi răspuns. Nu-mi rămân decât presupunerile. Să fi fost prudența căprioarei care scrutează depărtările și presimte existența lupilor lacomi ascunși? La hore, fetele veneau îmbrăcate în stambe ieftine și poplinuri țipătoare, iar la gât purtau mărgele sclipitoare, divers colorate, dar fără noblețea eternului metal. Deci, prințesele care au fost, strălucind în demnitate și distincție, acum își înveșmântau prospețimea în materiale ieftine, uneori de prost gust, țipătoare. Oricâtă grație și fericire ar fi degajat frăgezimea trupurilor zvelte
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
fără noblețea eternului metal. Deci, prințesele care au fost, strălucind în demnitate și distincție, acum își înveșmântau prospețimea în materiale ieftine, uneori de prost gust, țipătoare. Oricâtă grație și fericire ar fi degajat frăgezimea trupurilor zvelte, împodobirea cu poplinuri și mărgele era umilitoare, o coborâre din rang și demnitate. Și totuși...prudența căprioarei față de lupul din depărtări a fost încălcată de fetele și femeile din satul nostru într-o singură zi.din an. Era ziua de Înălțare...În acea zi era
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
îl cheamă pe prietenul tău? -Nu mi-e prieten, mi-e vecin! De ce întrebi? -Nu știu de unde-l cunosc! -N-ai de unde, acum câtva timp a venit acasă din război! -Zăuuuu? - făcu ea ochii mari. Și ochii îi jucară ca două mărgele legate pe o ață și rămaseră cu luminile albastre întoarse spre mine ca doi tâlhari prinși asupra faptei. -Pe tine cum te cheamă? - o întrebai eu emoționat de atâta îndrăzneală. - Frida! - zice și tace. Tac și eu și ne privim
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
jucau umbrele înserării, de undeva o cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici? - o întreb eu. -Păzesc bostănăria! - repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și mărgelele albe ale dinților. În acel semiîntuneric, fața ei căpătase străluciri de opal. -Și unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură? -Cum, zice, nu știi? -Ce să știu? -Că nu sunt ai mei! Și se uită la mine curioasă
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
sărut mistuitor. După ce ne dezlipirăm din acel sărut, urmară câteva clipe de tăceri. Apoi îi șoptii tot la ureche: - Închide ochii! - De ce? -Ai să vezi! Îi închise. Scosei bijuteriile din buzunar și începui s-o împodobesc cu ele. Șiruri-șiruri de mărgele i le prindeam de după gât, strălucind peste pielea ei roză, pe mâini îi puneam brățări și inele de aur și de argint, în piept i-am prins un colan mare de aur, i-am atârnat în urechi cercei de safire
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
e altul, frate! -La fel cred și eu frate Mâțan, răspunse celălat. -Ce vom mai caută așadar? -Păi..niște greci. Fiindcă nu mai avem nici o pistă. -Acum devine clar că grecul care i-a ieșit în cale lui Baraba cu mărgelele și brățările alea ieftine i-a spus acestuia ceva foarte important fiindcă chiar atunci din clipă aceea a disparut tâlharul. Nu e o coincedență. -Am impresia că ne scăpa ceva frate Maydan. Să mergem la Caiafa și să mai punem
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
Niciodată în poezia noastră, sentimentul religios n-a făcut să răsune asemena accente de slavă: „Doamne, izvorul meu și cântecele mele! Nădejdea mea și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
și-adapă ne-ntinarea! Destinul, strămutat acum în vis, L-ai năruit cu tot ce mi-a fost scris; Prăpastia, din anii de-nceput, În tine, visul meu, l-a încăput... Doar năzuințe și neliniști grele, Azi, înstelând pe boltă ca mărgele, Mai stăruie în ochii larg deschiși, Nestrămutați și palid indeciși, Spre care anotimpuri să mai spere, În care cer cu margini de durere... Referință Bibliografică: Fâșii de nemărginire / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02
FÂŞII DE NEMĂRGINIRE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374047_a_375376]
-
apoi, pe aripi de zefir, el se pierdea în zare. Însă , o albinuță a aflat, și-n zbor, în graba mare a venit Și fluturașului nepăsător, Din cărțile moralei, i-a citit. Dar el privea mirat, cu ochișori ca de mărgele, Ne-țelegând nimic, din ceea ce albina îi grăiește, -Da...ce vrei tu urâto? Ia Uită-te la aripile mele! Îs fine și strălucitoare, cum nimeni nu găndește, Mai colorate-s ca un câmp cu floricele, Chiar soarele-auriu, în ele se-oglindește
FLUTURAȘUL SI ALBINA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374110_a_375439]
-
și-adapă ne-ntinarea! Destinul, strămutat acum în vis, L-ai năruit cu tot ce mi-a fost scris; Prăpastia, din anii de-nceput, În tine, visul meu, l-a încăput... Doar năzuințe și neliniști grele, Azi, înstelând pe boltă ca mărgele, Mai stăruie în ochii larg deschiși, Nestrămutați și palid indeciși, Spre care anotimpuri să mai spere, În care cer cu margini de durere... Citește mai mult Fâșii de nemărginireAi smuls din mine o nemărginire... ! Zadarnic gând te mântuie-n neștire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
și-adapă ne-ntinarea!Destinul, strămutat acum în vis,L-ai năruit cu tot ce mi-a fost scris;Prăpastia, din anii de-nceput,În tine, visul meu, l-a încăput...Doar năzuințe și neliniști grele,Azi, înstelând pe boltă ca mărgele,Mai stăruie în ochii larg deschiși,Nestrămutați și palid indeciși,Spre care anotimpuri să mai spere,În care cer cu margini de durere...... VII. INOCENȚA SECERIȘULUI, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Inocența secerișului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
să o poarte duminica la biserică, pe sub batic. Fetele poartă părul în coadă în care este împletită o fundă de culoare bleu, numită lenta și pe care sunt obligate să o poarte duminica la biserică. La gât femeile au manist (mărgele) și în mână flutură casinca, o batistă de culoare albă, brodată. Costumul bărbătesc este alcătuit din cămașă (rubașcă) albastră, legată la brâu cu pois (cordon), pantaloni. Interpretează cântece de dragoste, de război, despre lumea apelor și cea vegetală, : „Katiușa”, „Katerina
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
a zbughit-o din casă, după colindători. Să-i vadă acolo, în tainița misterioasă a nopții, luminați doar de un fir de rază ce răzbătea prin perdeaua de la fereastră. Cum mai luceau clopoțeii din mâinile lor ! Sau, cum mai străluceau mărgelele de hârtie lucioasă de la stea, ori iconița ei din mijloc ! Atunci o pătrundea acel fior magic al colindei și misterul sacru al colindătorilor. -Intră imediat în casă, Floricico! striga speriată bunica. Doamne! dacă ai să răcești? -Ba, nu răcesc! Nu
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
Se ghemui mai bine. „Nu, nu se poate!” Cineva i se urca pe cap. Ba, uite că unul îl trăgea de coadă! Altul îi rodea o unghie. „Aoleu!” Șușurel sări ca ars. Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și cozile ca niște șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
pe leațul din poiată două-trei ore. Când, în sfârșit, adormea și se cufunda în somnul odihnitor, cocoșul începea din nou să cânte, anunțând zorile. - Bă, tu nu ești sănătos la cap! Te omor! Îți pocesc mutra! striga curcanul, înroșindu-și mărgelele. Numai că era atât de întuneric în poiată, încât nu se vedea nimic, iar cocoșul știa lucrul acesta. Și povestea s-ar fi repetat la nesfârșit. Numai că, într-o seară, curcanului îi veni ideea să se culce lângă ferestruica
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
lotului, va aduna snopii în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]