1,021 matches
-
oară ne-am certat puțin, ca între buni prieteni, dar el crede că ar trebui să fim mai puțin îngăduitori față de spanioli. N-aș putea scrie dacă n-aș ține cont de cerințele lor, și-apoi pentru mine sunt niște mărunțișuri. Îi voi spune lui don Mario că ai dreptate. Căci cum altfel am putea avea scrierile tale dacă ei ne-ar controla? Când li se pune pata, nimeni nu le iese din cuvânt, așa că nu știu de ce se supăra don
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca înainte... Ia zi, ce-ți dau ? Aș zice niște salam din ăla... pofti Petrache. Dom’ Stănică potrivi cântarul și puse marfa, socotind în gând. — Paișpe lei. Cu bătaie. Petrache numără hârtiile în palmă. Se mai scotoci și scoase niște mărunțiș pe care îl înșiră cu degetul pe tejghea, cum alegi boabele de grâu de neghină. N-am atâta. Pune doar jumate din el, tăiat felii. — Nu-l tai. Restul rămâne și se strică. S-o mai găsi unul ca mine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jumate din el, tăiat felii. — Nu-l tai. Restul rămâne și se strică. S-o mai găsi unul ca mine... îndrăzni Petrache. — În ziua de azi, se aplecă iarăși dom’ Stănică peste tejghea, de-ăștia ca tine, care-și numără mărunțișul în palmă, sunt mulți, numai că nu prea vin la mine. Se duc la măcelăria din piață și cumpără ciozvârte cu zece lei kilu’... Tu vii, că te-ai obișnuit, de când te aducea maică-ta de mână. Ia-l, ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ales dimineața, după ce deschid porțile mari. — Păi, cine să-l cheme ? — Uite că nu știu. Că la ora aia sunt doar eu. Adică eu și statuia. Oftă, ca și cum și le știa el pe ale lui : Am plecat, zise, punând niște mărunțiș pe masă. Mama nu adoarme până nu mă întorc. — Vii și mâine ? strigă după el Fandarac. Mai schimbăm o vorbă... — Mâine mă întâlnesc cu Aurica. O duc la Moși. Poimâine e Vinerea Mare și Moșii se închid. Spusese ultimele vorbe mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cineva îl căutase și în sfârșit îl găsise. Femeia îi întinse, în chip de explicație, un mănunchi de violete. Se scutură și porni înainte. Dar îi păru rău și se întoarse. Alese câteva flori legate cu ață, în schimbul a ceva mărunțiș, apoi puse buchețelul în buzunarul de la piept. Nu mai întâlni pe nimeni până când mirosul de ulei ars și aburii îl vestiră că ajunsese în zona industrială. Era un alt fel de zid, mai înalt de un stat de om, vopsit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciuperca... Încercă de câteva ori, dar nu nimeri nicicum. Ceea ce nu-l descurajă pe Petrache, căruia zvâcnetul din viscere nu i se potolise. Până la urmă, Aurica se lăsă păgubașă, uitându-se cu jind la ursulețul de pluș. Petrache își pipăi mărunțișul din buzunare, privind când la căutătura bosumflată a Auricăi, când la rânjetul molfăit al bătrânului. — Câte ? întrebă acesta, cerându-și bănuții cu palma întinsă. — Nouă din zece, propuse Petrache. Te prinzi ? Bătrânul se ridică, abia atunci Petrache văzu că-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai aici, spuse, răscolind. Nu-i rău, pentru un începător. Poate o să lucrezi pentru mine, într-o zi. Să-i spui soru-tii să mă caute. Jucă portocala în palmă, sub ochii îngroziți ai flăcăului care nu învrednicise cu nicio privire mărunțișul îndesat în buzunare, dar privea disperat la portocală. — Bine, încheie vlăjganul, punându-i înapoi portocala. Pe asta du-i-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care îl arătă tuturor. Calu făcu un semn și Faraon îi puse țigările în palmă. Găsi apoi o batistă mototolită, Calu clătină din cap și atunci Faraon o aruncă disprețuitor pe jos. Continuă cu buzunarul stâng, unde găsi ceva mărunțiș. Calu făcu iarăși semn, primi bănuții, apoi îi întinse unul, făcând semn și spre Marchiză, care își primi partea. Fu apoi rândul lui Chisăliță. Faraon îl apucă pe pitic de brăcinari și-l săltă. — Pe bulangiii ăștia doi lasă-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când vine, deodată, bătrânețea... Își trase capul din chenarul ferestrei și se îndreptă din șale, strâmbându-se de durere. Apoi se cotrobăi prin buzunare și scoase o pungă de plastic, legată la vârf. O desfăcu, răsturnă pe policioară conținutul, adăpostind mărunțișul cu palma. — Câți zici că sunt ? întrebă, privindu-l cu șiretenie, de parcă n-ar fi știut. Jenică nu se hazardă. Începu să numere, dând, cu două degete, mărunțișul dintr-o parte în alta. — Cinșpe lei, spuse la sfârșit. — Cinșpe, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de plastic, legată la vârf. O desfăcu, răsturnă pe policioară conținutul, adăpostind mărunțișul cu palma. — Câți zici că sunt ? întrebă, privindu-l cu șiretenie, de parcă n-ar fi știut. Jenică nu se hazardă. Începu să numere, dând, cu două degete, mărunțișul dintr-o parte în alta. — Cinșpe lei, spuse la sfârșit. — Cinșpe, se bucură bătrânul, cinșpe, bătuți pe muchie. Câte pot să cumpăr cu ei ? — De-alea ieftine sau de- alea scumpe ? — Care-i diferența ? — Păi, alea ieftine sunt necâștigătoare. — Toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor. Vorbea cu un ușor accent care îl făcea să pară străin în orice limbă pe care o vorbea. Chiar și acum, când spuse : — Bine că v-a plăcut povestea asta. Acuma ziceți-mi poveștile voastre. Ceilalți mușterii își număraseră mărunțișul și plecaseră. Bătrânul nu se ridică să-și ia banii. Le prinsese privirile și nu voia să le dea drumul. Cei trei nu se clintiră, știau că ăsta e prețul. Și, în ordinea în care i-am cunoscut, cel dintâi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la piept. Ce-o fi având în ea ? șopti Jenică. — Niscaiva bilete de loterie, rânji Maca. Nu glumi cu așa ceva, se înfioră Jenică. — Nici nu trebuie să aibă cine știe ce, spuse Tili, fără să-l slăbească din ochi. Niște chei, ceva mărunțiș... Ne caută și nu ne găsește. Știe că îl căutăm... Se apără... De ce nu s-a ascuns ? De ce n-a fugit ? — Cum să se ascundă ? Nu știe unde suntem. Și unde să fugă ? Cine-l primește ? Dacă bate la vreo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
conștiința că făcuse o faptă jignitoare pentru soția sa defunctă. Seara când se culca, înveșmîntat în imensa lui cămașă oltenească, se închina smerit și, cu ochii spre locul sicriașului, șoptea: "Iartă-mă!" Când ieșea pe stradă avea totdeauna în buzunar mărunțiș și unde vedea un cerșetor dădea îndată între doi și cinci lei, după împrejurare. Aceste practici religioase îi ușurară considerabil sufletul și Hagienuș dormea acum ca un copil și arăta în reuniuni același temperament pueril, malițios și plin de fineță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chiar de la început la acei care nu-și puteau închipui altă cauză. Dan Bogdan, în mod obișnuit, nu ieșea cu bani la el, având în portmoneu sume derizorii. În momentul asasinării avea în buzunar treizeci și doi de lei în mărunțiș și cinci sute de lei în portofoliu. Nu i se sustrăsese nimic, totul fusese găsit neatins, până și batista. În buzunarul demiului i se descoperiră o cutie de penițe noi, două gume și cinci creioane Castell neascuțite. Secretarul facultății lămuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
I-am dat patruprăjituri să-și aleagă. Cât a stat a mâncat numai două. Să tot fi șezut o jumătate de ceas, pe urmă s-a ridicat repede și a cerut plata, dîndu-mi o sută de lei. Eu n-aveam mărunțiș pentru rest și am intrat înăuntru să caut la nevastă-mea. Când am intrat din nou în prăvălie, clientul plecase. Crezând c-a uitat să ia restul, am ieșit repede în stradă. Atunci am văzut că clientul mergea pe Ilarie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dea echipamentul necesar. De altminteri, având în vedere creșterea continuă și gradația fără salt, ultima soție făcea schimburi de efecte, găsind că ciorapii vechi ai băiatului mai mare se potriveau băiatului mai mic. Așadar, Gonzalv era mereu pe drumuri pentru mărunțișuri. De pildă, se constatase că jambierele unui băiat erau desperecheate, una din ele aparținând perechii mai mici a celuilalt. Atunci Gonzalv alerga la cealaltă soție, sau acasă, scotocea, ancheta, până reconstituia perechile. Era trimis pe la magazine să cumpere obiecte trebuitoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dădea nouăzeci de lei. - Păi ce-mi dai aici, domnișoară? Face o sută! - Bineînțeles, o sută, însă acum o lună ai uitat să-mi dairest cinci lei, iar acum o săptămână a trecut în plus de la mine cinci lei, neavând mărunțiș. Olteanul își deplasa căciula pe cap, uimit de așa memorie. Erminia nu proceda astfel din avariție, ci din sentimentul exactității și al justiției. Și - ce e mai ciudat - delicata, dezinteresata Erminia se căina de ciudă când, întoarsă acasă, băga de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate actele familiale: amintirile, scrisorile, fotografiile, arhiva casnică, sortă totul, legă, în fine, redactă un alt memoriu, care principial semăna mult cu Biografia familiei Pomponescu întocmită de unchiul său, cu deosebirea că nu era umoristică și nu se oprea la mărunțișuri. Era de fapt mai mult o autobiografie a fostului ministru. Ea începea astfel (dovadă că simțul critic nu lipsea autorului): " Se pare că o forță atavică ne împinge să facem ceea ce au făcut și înaintașii noștri, oricât de discutabilă ne-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un lucru bun pentru cetate, nu este împiedicat pentru că n-are vază”. În plus, “grecii antici îl numeau idiotes pe cel care nu se băga în politică; cuvăntul însemna persoana izolată, care nu are nimic de oferit celorlalți, obsedată de mărunțișurile propriei sale case și manipulată în definitive de toți”. Acest aspect este preluat de întreaga găndire care i-a urmat: “pentru a ilustra avantajul individual al respectării regulilor care se opun înclinațiilor unui individ, Kant pune în analogie acest fapt
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
ambulanți fac o serioasă concurență buticurilor europene: după sondajul nostru, ei atrag în această regiune 35% din volumul monetar. Numărul lor este imposibil de verificat; ei merg din sat în sat cu bicicleta, transportând un amestec de stofe și ceva mărunțișuri de mercerie, precum și obiecte de toaletă. De unde vine succesul lor? Prețurile? Ele sunt în general mai ridicate decât cele practicate de buticuri (într-adevăr, se practică prețul cu amănuntul de la Brazzaville, plus transportul omului și al mărfii sale). În ceea ce privește calitatea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în spatele ei o concentrare de sacru. E în lucrul acesta, ca și în Ideea lui Hegel, un fel de a te îndura de toate, de a le înnobila și mântui. Dar există aici și dezavantajul de a vedea în orice mărunțiș o revelare a sacrului, riscând în felul acesta să dezintegrezi sacrul însuși. Ai să vezi de pildă cum sfârșește volumul II din Hist. des idées... "L'autobus qui s'arrête à Éléusis". Într-un autobuz care face cursa Atena-Corint și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de ulei devine tot mai mic doar dacă e raportat la un interval de timp tot mai redus. 3. Cei aflați atunci de față se arătară foarte uimiți, Însă Demetrios spuse că (C) e ridicol să se pornească de la asemenea mărunțișuri pentru a se afla adevărul În probleme majore. După părerea lui, acești preoți nu doar că „pictează leul, Începând de la gheară”, cum zicea Alceu 1, ci, mai mult, pentru o lampă și un fitil vor să răstoarne de-a-ndoaselea bolta cerească
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
copacii se tăiau pe atunci după bunul plac al fiecăruia. Comerț intens se făcea cu băuturile alcoolice. În anul 1891, în comună existau 9 cârciumi, dintre care trei vindeau și alte produse alimentare și textile precum: manufactură, coloniale și diverse mărunțișuri. Îndeosebi se evalua în comerț pânza de cânepă și mai puțin cea de in. La fel se evalua, la un preț bun, uleiul de semințe de bostan și de cânepă. Negustorii vremii erau Gheorghe Tătărășanu, Ghiță Chirilă și V. Tabarcea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bombonerie, iaurt, lapte bătut sau covăsit, urdă, brânză de vaci, până la găini, pește, miel gras etc. Toți negustorii ambulanți se luau la întrecere și, de multe ori, bâlciul dura 2-3 zile. În categoria vânzătorilor ambulanți erau și aceia care vindeau mărunțișuri de tot felul (articole de mercerie), găzarii și alții. Un evreu bătrân și bolnav - moș Avram -, umbla cu o căruță trasă de un cal cu un butoi cu petrol și o putină cu păcură. Mai existau lustragii și țigăncușe care
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ia act că la Coroana Regală din strada Principală se găsește un bogat sortiment de mărfuri din „lânuri”; că Nicolai Roiu, licențiat în farmacie, „și-a asortat drogheria cu mărfurile de specialități farmaceutice și ape minerale”; că „domnii comercianți de mărunțișuri au deschis la Bârlad o fabrică de nasturi”; că „la frizeria Ilie Popa se lucrează păr de dame”, că „Ion Longhin Neculau Vaslui are de vânzare, la prețul de 3 lei, „Lumea modernă” - epigrame și schițe rimate”; că „la Tipografia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]