1,766 matches
-
Buruieni lungi, ofilite zac, cafenii și galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când Su Shun și prințul Kung sosesc cu treburi urgente. Ei stau lângă patul din lemn negru, ornamentat al Majestății Sale și îi raportează că britanicii și francezii au cerut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din fîntînă. Pentru măruntaiele mele, ca să funcționeze, și pentru cugetul meu, ca să judece, a fost exact ce trebuia. Cine știe cît vifor de generații s-or fi hrănit cu brînză, cu ceapă și cu hrișcă. Îmi place primăvara să mă las cu coasta pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spusese nouă cineva (după ce văzuserăm Într-unul dintre filmele lui Ghiță cum căzuse cineva de la etaj și se făcuse zob, ne tot Întrebam, Înfiorați și cu pielea de găină, cum o fi clipita aia când ți se zobesc toate oasele, măruntaiele, creierii) să stăm liniștiți, că nimeni care cade de la Înălțime nu ajunge viu jos: În aer, de frică, Îi crapă inima și nu mai știe ce se Întâmplă cu el. Îmi amintesc că-l privisem cu mare respect pe acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
piele de bivol. I-au dat În grija zeităților și au plecat și ei, cu pașii grei de tristețe. N-au apucat să se Îndepărteze de locul acela tăcut, că intrarea În grotă s-a prăbușit și a Închis În măruntaiele negre ale dealului cele două trupuri și povestea lor. După legile de atunci, Păgubitul trebuia să ceară de la Urmaș oarece gloabă. În caz de refuz, se lăsa cu intervenție armată. Dar Păgubitul, mișcat, nu a cerut nimic. Totuși, pentru că fapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu neputință să te cațeri În pom, cu o găleată atârnată de gât, fără să-ți proptești mâna În omizi - și cu măruntaiele lor mucioase. Ce-l supăra cel mai tare erau țepii otrăvitori din spinările lor, care se Înfigeau În piele și o bășicau. Ectoraș avea o urticarie dureroasă și care-l mânca mai ales În palme și pe dosul lor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
El era din numărul nostru, și era părtaș al aceleiași slujbe. 18. Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui; a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, și i s-au vărsat toate măruntaiele. 19. Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: "Acheldama", adică: "Ogorul sîngelui." 20. În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: "Locuința lui să rămînă pustie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Și cu mîna dreaptă a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute. 10. Amasa n-a luat seama la sabia care era în mîna lui Ioab, și Ioab l-a lovit cu ea în pîntece, și i-a vărsat măruntaiele pe pămînt, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Și Amasa a murit. Ioab și fratele său Abișai au urmărit pe Șeba, fiul lui Bicri. 11. Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lîngă Amasa, și zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
leneș ce e! Și câștiga probabil o avere! Din banii mei! Am aruncat o privire prin cămăruță. Ce dărăpănătură! Disperată, m-am trântit pe pat, uitând de sticla de Valium din chiloți care era cât pe ce să-mi spintece măruntaiele! Când durerea s-a mai potolit, am pescuit sticla și am decis s-o ascund în comoda de lângă pat. Dar când am încercat să mă ridic, cuvertura roz s-a lipit de mine. Cum încercam s-o desprind, alt colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lent. Și trebuie să le dea niște chiloți impermeabili. Wilt se holbă la ea, dezgustat. — Ce să fie impermeabil? întrebă el reflex. — Chiloți impermeabili, repetă fata cea masivă. — Doamne Dumnezeule! zise Wilt. — Vedeți, când ajung la capătul funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios și plecă din clasă, poticnindu-se în drum. — Ce-i cu el? se miră fata. Ai crede că i-am zis cine știe ce blestemăție! Ajuns pe coridor, Wilt se rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vă anunț că evenimentul va ține capul de afiș... Ăăă, capul... Auziți, ce-a făcut cu capetele? Asta să-mi spuneți! — Ce faceți dumneavoastră cu capetele, domnule Rinky? îl întrebă inspectorul. — Ei, depinde oarecum... Unele dintre ele se aruncă împreună cu măruntaiele în lăzile cu hrana pentru animale... — Exact! Asta ne-a spus și Wilt că a făcut cu ele. Iar pe astea le țineți în camera frigorifică numărul 2. Am sau n-am dreptate? Domnul Rinky dădu din cap, distrus. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
timp, îi zice: Buddha îmi îndeplinește întotdeauna opusul a ceea ce-i cer în rugăciunile mele. Ea zâmbește. O să-ți îndeplinesc lucrul pentru care te rogi în seara asta. El face o pauză și zice: Dar am ajuns un bărbat cu măruntaiele goale. În ochii mei, vei fi întotdeauna înflăcăratul Dan. Povestește-mi ce ți s-a mai întâmplat după Nora. Ce mai face Lucy? Am avut un șir de ghinioane, oftează el. Am fost închis de Chiang Kai-shek, ca suspect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
era neatinsă. Va putea împărți toate bunătățile alea împreună cu libovnica lui. A dat răsfățul peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la picioare, în timp ce ghilotina rece a lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea înlocuirii lui. Da, era cu mult mai bine așa. Era perfect. El aici și dușmanul dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-o fi fost o garofiță de pădure) - ori mi s-a părut așa, acolo, În poiană, fiindcă pe-a Dudei n-o știam cu ochii? Stau În calidor și mă văd jos, În curte cu, În ochi și În măruntaie, trenul intrând În tunelul domnișoarei; taman așa cum ni-l arăta, la tablă (cu mâinile, nu cu gura): trenul, negru și dând strașnic din roate, tunelul și el, afumat primprejur, de la fumul lulelei lui Moș Severin. Nu lipsește nici puf! puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
grijă ca vântul să nu-i ducă mirosul până la animalele ce pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se desena în fața lor, frântă și lipsită de armonie. Masivul Sidi-el-Madia se înălța brusc în mijlocul pustiului, roșu și ocru, rod al unui imens cataclism anterior probabil apariției omului pe pământ, ca și cum o mână monstruoasă l-ar fi împins chiar din măruntaiele pământului, așezându-l acolo printr-o vrăjitorie. Eternul vânt al deșertului îi măturase culmile timp de milioane de ani, lipsindu-le de orice urmă de pământ, nisip sau vegetație, și aspectul lui era cel al unei imense stânci goale, lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și turbanul, și se îmbrăcă. Când termină, se simți sfârșit. Bău din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi temut să nu audă cineva de afară lamentările lui Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților de sfârșit de septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine dracu’ să-i fie frică? Poate cel mult de animalul din el, care-i roade măruntaiele, schimonosindu-l și înveninându-l. — Nu înțeleg ce-ți trebuie, prietene. Unde vrei să merg cu tine? În loc de răspuns, tipul îl strigă pe nea Matei, poate pentru că acolo ar fi vrut să-l ducă pe Rafael, și uite pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu ochiul la câinele tăvălindu-se peste pragul ușii. Căzuse ca din pod, pe burtă sau pe spate, iar la greutatea și la gabaritul lui, n-ar fi de mirare să-și fi rupt ceva. Trebuie că s-au zdruncinat măruntaiele în el de Doamne ferește după cum se vaită, de ți se rupe inima. L-a pedepsit... I-a administrat o corecție aspră doamna Sabina. Îl educă și se și distrează totodată. Ce distracție idioată. Să întărâți ditamai animalul în spațiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui vecin care trebuie onorat. Nizam mănâncă puțin. În seara aceea, suferă mai mult ca de obicei, pieptul Îi e În flăcări, măruntaiele parcă i-ar fi strânse de mâna unui căpcăun invizibil. Se străduiește să se țină drept. Malik Șah stă alături, Înghițind cu lăcomie tot ce-i aleg vecinii. Uneori strecoară o privire piezișă către vizirul său, pesemne crede că acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar gândi să-i egaleze reușita. Drumul i-a stârnit foame, se manifestă cu un potop de sudălmi. Sclavii se pun pe treabă. Sunt mai bine de o duzină care să taie În bucăți, să pună la frigare, să scoată măruntaiele animalelor sălbatice care se perpelesc În curând Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e pentru suveran, care o Înșfacă, o taie cu poftă În bucăți și se delectează, bând, În același timp, o licoare fermentată. Din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram garda lui de corp, eram umbra lui. Mă cheamă Vartan Armeanul. Omar Își aduce aminte acum, ceea ce nu-l liniștește deloc. Simte cum nodurile unei frânghii se strâng de la grumaz spre măruntaie. Dar, chiar dacă-i e teamă, nu vrea să lase să se vadă nimic. — Garda lui de corp și umbra lui, zici? Tu s-ar fi cuvenit, așadar, să-l apei de asasin? — Mi-a poruncit să mă țin deoparte. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acest oraș Îngropat sub pământ. De-a lungul veacurilor, câți copii au căzut În crăpături și n-au mai apărut, ce de zgomote ciudate s-au auzit sau s-a crezut că sunt auzite, venite, după câte se pare, din măruntaiele pământului! Așa s-a născut cea mai cunoscută legendă din Samarkand, cea care contribuie, În bună măsură, la misterul care Învăluie numele cetății. L-am lăsat să povestească. — Se spune că un rege din Samarkand a vrut să Împlinească visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pântecele abia în formare, stilul lui de împins ne asigura totdeauna o poziție printre cei dintâi. Roțile din față se împotmoleau regulat în nisip. Adulții goleau mașinile și le lăsau să stea acolo, despuiate și părăsite, ca scheletele unor balene. Măruntaiele mașinilor noastre erau niște coșuri umplute până la refuz, umbrele de soare, pături, aparate de radio și genți cu conținutul necunoscut, pe care femeile și le agățau de umăr. Aceste genți făceau adevărate minuni. Din ele femeile scoteau ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]