8,976 matches
-
primele mele îndatoriri fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă la pământ de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de gumă, aveam senzația că împărțea pe ascuns poze obscene prin saloane, foi de radiografii pornografice și analize de urină trecute pe lista neagră. Un medalion de alamă i se legăna pe pieptul gol la capătul unui șnur negru de mătase, însă ceea ce-l scotea în evidență erau cicatricele din jurul frunții și gurii, rămășițele unui îngrozitor act de violență. Bănuiam că era unul dintre medicii aceia tineri și ambițioși care umplu din ce în ce mai mult branșa, oportuniști cu o imagine modernă de huligani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de film care locuiau în bloc. Spațiul rezervat pentru mașina mea era încă gol, desenul familiar al petelor de ulei marcând cimentul. M-am uitat cu ochii mijiți prin lumina difuză la tablourile acelea de bord costisitoare. O eșarfă de mătase stătea pe marginea unui geam din spate. Mi-am amintit cum descrisese Catherine propriile mele obiecte personale împrăștiate pe podeaua și pe scaunele mașinii după accident - un itinerar de vacanță, o sticlă goală de ojă, o revistă de afaceri. Identificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noastre spectrale rămaseră silențioase în fundal, mâini și fețe nemișcate cât timp această coliziune era proiectată cu încetinitorul. Inversarea fantastică de roluri ne făcea să părem mai puțin reali decât manechinele din mașină. Am coborât privirea spre soția îmbrăcată în mătase a unui oficial din minister care stătea lângă mine. Ochii ei urmăream filmul cu o privire sedusă, de parcă s-ar fi văzut pe ea însăși și pe fiicele ei dezmembrate în accident. Vizitatorii se duseră cu pași nesiguri spre cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i ating coapsa, să-mi apăs încheieturile degetelor de la mâna stângă peste gura lui. Trebuie să-i spui Verei. - Cui? întreba, cu ochii limpezi pentru o clipă. Vera - ea știe deja. Scoase din buzunar un pătrat soios de eșarfă din mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sângera, se pișa pe el, vomita, făcea ca toți dracii. Ajuns în casă, l-am spălat, l-am reparat, i-am dat de mâncare, i-am pus o coroană de aur pe cap, l-am așezat pe o pernă de mătase și m-am dus la magazinul de la colț să cumpăr câteva lucruri de care aveam nevoie. Apoi m-am îndreptat spre apartamentul primului Popescu, situat într-un bloc la fel de urât ca ăla în care locuiesc eu. Am străbătut holul blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mângâiat-o pe cap și am întors pagina. Ajunsesem la capitolul 13. Se numea The Emperor’s Gift. Am pus un semn de carte și am stins lumina. Pisoiul dormea torcând într-un colț al camerei, pe o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unei familii de îmbogățiți de război, confiscată la revoluție. Parte din mobilier, de un lux țipător, a rămas, amestecat cu mobilierul birocratic mizer; în biroul lui Valeriano sunt îngrămădite chinezării de budoar: vase cu dragoni, scrinuri lăcuite, un paravan de mătase. — Pe cine vrei să prinzi în capcană în pagoda asta? O regină orientală? Din spatele paravanului iese o femeie: părul scurt, rochie de mătase cenușie, ciorapi de culoarea laptelui. Visurile bărbaților nu se schimbă cu revoluția - spune ea, și din sarcasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în biroul lui Valeriano sunt îngrămădite chinezării de budoar: vase cu dragoni, scrinuri lăcuite, un paravan de mătase. — Pe cine vrei să prinzi în capcană în pagoda asta? O regină orientală? Din spatele paravanului iese o femeie: părul scurt, rochie de mătase cenușie, ciorapi de culoarea laptelui. Visurile bărbaților nu se schimbă cu revoluția - spune ea, și din sarcasmul agresiv al vocii o recunosc pe trecătoarea întâlnită pe Podul de Fier. — Vezi? Există urechi care ascultă fiecare cuvânt al nostru..., făcu Valeriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi putut fugi de acolo, abandonând o mașină ce putea fi recunoscută ca aparținându-mi mie. În fine, nu ne mai rămânea decât să turnăm în rezervor bidonul de benzină destinată să îmbibe costumul albastru al lui Jojo, cămașa de mătase cu inițialele lui, și să ne întoarcem în oraș cât mai repede, încercând să găsim o altă soluție ca să scăpăm de el. Degeaba îmi spuneam că scăpasem întotdeauna din toate buclucurile în care mă înfundasem, din încurcături, ca și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Arabia. „...o bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită, printre portocali, păsări-liră și fântâni, mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în liliachiu, pe obraz o mică mască de mătase cu stropi de aur alb, un lanț de acvamarine pe frunte...“ Ai vrea să afli mai multe despre sultana asta; ochii tăi parcurg cu neliniște foile de hârtie subțiri, așteptându-te parcă s-o vezi apărând dintr-o clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
venea să vadă ce obstacol mă reținuse. Și-a dat seama imediat și a dispărut, dar nu destul de repede încât să nu observ că era ceva schimbat în îmbrăcămintea ei: își înlocuise tricoul lipit pe trup cu un halat de mătase, ce părea făcut anume ca să nu se închidă, să se desfacă sub presiunea ce înflorea înăuntrul ei, să alunece pe pielea ei netedă la primul asalt al dorinței de contact, pe care tocmai pielea ei netedă nu se putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de unde să încep) că poziția în care mă surprinsese cu mama ei se datora numai unui concurs de împrejurări care mă abătuse pe căi contrare dorinței mele, dorință îndreptată fără echivoc spre ea, Makiko. Dorință agravată acum de haina de mătase desfăcută sau așteptând să fie desfăcută, ca o ofrandă explicită; așa încât, apariția lui Makiko în fața mea și atingerea doamnei Miyagi pe piele m-au făcut să fiu aproape copleșit de voluptate. Doamna Miyagi trebuie că-și dăduse seama, căci agățându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
are, cade bine stofa, de marcă. Învață, mă, să te-mbraci, că nici a hipiot bătrân nu arăți... Scotea la vedere și cutia cu trabuce. - Marfă adevărată, nu din alea de pe vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-arate că-s dotat de mic, a pus mesele cap la cap, a cinstit pe toată lumea, au cântat și m-a uitat acolo, de m-au găsit bucătăresele orăcăind pe-un scaun... Acu’ l-au regulat pe directorul de la Mătase, nomenclaturist țeapăn, nu? Iar el e-atât de tont, încât nu s-a băgat la nici un partid, a ținut-o pe-a lui... „Bă, comunizmu’ n-a fost așa de rău...” Ăilalți s-au aranjat, îs bine-mersi în Parlament, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în gât, să ajungă mai repede la creier. Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de lângă sobă, e bună de gât și de față. Așez căciula și-i leg sforile. Acum putem vorbi amândoi pe prag. Acum ne putem așeza amândoi picior peste picior, mi-am făcut și eu o țigară din ziar și din mătase de porumb, am răsucit-o, am dat cu limba s-o lipesc. Cerneala n-are gust bun. Am aprins țigara de mătase, o țin cu două degete, o apropii numai până la gură, dar nu trag din ea, suflu aerul, pufff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ne putem așeza amândoi picior peste picior, mi-am făcut și eu o țigară din ziar și din mătase de porumb, am răsucit-o, am dat cu limba s-o lipesc. Cerneala n-are gust bun. Am aprins țigara de mătase, o țin cu două degete, o apropii numai până la gură, dar nu trag din ea, suflu aerul, pufff, și scutur scrumul într-o ulcică. - Dacă o să-i scoată plămânii, ce-o să-i pună-n loc? - Au ei o cutie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mare pentru el, desigur, decît micul cufăr plin ochi de perle și dubloni grei de aur pe care Îl descoperi Încastrat Într-un perete despărțitor, aflat Îndărătul unei hărți a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
intra În apă. În tot acel timp rămăsese În pielea goală, iar partea de jos a rochiei, corsetul, juponul și lenjeria intimă o trimiseră la realitatea unei lumi din care Își dorise să fie cu totul absentă. Acea rochie de mătase gri pal cu dantelă neagră la gît și la manșete i-o dăruise Germán de Arriaga În urma unei fabuloase nopți de dragoste și o Îmbrăcase pentru prima oară cînd călătoriseră la Aranjuez, căutînd capela unde urmau să se căsătorească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
totul despre lookul lui Evie Cottrell dintr-o reclamă la un șampon organic, numai că acum rochia ei de nuntă e arsă până la firele metalice care-i orbitează în jurul șoldurilor și până la micile schelete de sârmă ale tuturor florilor de mătase pe care le avea în păr. Iar părul blond, tapat, ridicat și pieptănat pe spate, curcubeu al tuturor nuanțelor posibile de blond, umflat cu fixativ, ei bine, e ars și ăsta. Singurul personaj care se mai găsește aici e Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul nu e pin băițuit să semene cu mahonul. Nici urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul nu e pin băițuit să semene cu mahonul. Nici urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai invizibile pentru lume, nu trebuie să folosească mult machiaj. Nici să meargă în locuri vesele și la modă. Nici să se zbânțuie la o petrecere. Respirația mea are un miros încins și acru înăuntrul vălurilor, înăuntrul straturilor umede de mătase și tul și crep georgette pe care le ridic pentru prima oară pe ziua asta; și-n oglinzi privesc reflexia roz a ceea ce-a mai rămas din fața mea. Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară? Regina cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încerc să spun ceva. Nici o vorbă, zice Brandy. Ești încă prea puternic legată de trecutul tău. N-are sens să spui nimic. Din coșul ei de cusut, Brandy scoate o serpentină de alb și auriu, o magie, un strat de mătase de-un alb imaculat decorată în aur cu motivul unei litere grecești, pe care-o aruncă peste capul meu. În spatele unui alt văl, lumea reală e și mai îndepărtată. — Ghici cum fac modelul aurit, zice Brandy. Pânza e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]