110,184 matches
-
pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că dragostea trece prin stomac de undeva țâșnește o lumină foarte urbană și-atunci ca un robot desenat pe carton îmi iau în serios rolul de mașină de aur ziua diamant noaptea și mă apropii de tine eu ce să fac când nu am stomac când oasele mele nu trosnesc cu zgomot și liniștea este bunul meu de preț și de schimb în momente de glorie și
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
diamant noaptea și mă apropii de tine eu ce să fac când nu am stomac când oasele mele nu trosnesc cu zgomot și liniștea este bunul meu de preț și de schimb în momente de glorie și tata a fost mașină și mama undeva în anii șaizeci ani când regatul nostru familia noastră abia se întemeia și în mijlocul lui pe un covoraș vizitatorii își ștergeau picioarele de unde o lumină foarte urbană se suprapune peste dragostea mea care nu-i desigur o
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
metodă de maltratare a libertății gândirii mele dragostea mea vorbește cu dragostea altora despre vreme la un moment dat se creează un gol în stomac pe care dacă l-aș părăsi mi-aș pierde numele eu locuiesc aici între fascinația mașinii și Dumnezeu Anyela de ce ar vrea viața asta să-mi joace o festă acum când după 19 ani se răstoarnă lumina și-i văd scheletul iar carnea ei mai mult atârnă decât coboară din os direct în gura de leu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
verde, rar unde licărește vreun geam sau se zărește vreun perete, gardurile sunt înecate în vegetație și, spre marea mea surprindere, pe sub toate descopăr florile rare din ghiveciurile de acasă, adeseori capete de gâlceavă în familie, aici însă în calitate de... bălării... Mașina ce ne transportă spre hotel, firește o "Volgă", nu prea are concurență pe șosea, se poate respira ușor prin împrejurimi, iar în interiorul ei atmosferă gravă, aproape rigidă. Se tace. Mă simt brusc împins spre melancolie, mai precis mă afund iar
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
spune cuvântul... Poate că prea mi-am luat vânt cu scrisul. Trebuie să țin cont și de sora talentului. Coborâm în hol la opt. Enrique pretinde că ne așteaptă de la șapte. Fixăm pentru viitor această oră. Facem cunoștință cu șoferul mașinii ce ne va sta în permanență la dispoziție. Se numește Juan, un tip mereu zâmbăreț și destul de degajat. Coborâm toți la subsol, unde ne așteaptă masa suedeză. Mâncăm pe cinste, cu excepția lui N. care ciupește câte ceva și pleacă fără nici o
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
un tip mereu zâmbăreț și destul de degajat. Coborâm toți la subsol, unde ne așteaptă masa suedeză. Mâncăm pe cinste, cu excepția lui N. care ciupește câte ceva și pleacă fără nici o vorbă. Îl regăsim în hol. Programul de azi - vizităm Havana din mașină. Prima impresie: un oraș al milionarilor. Totul ridicat solid, chiar dacă pe alocuri fară gust. Casele-cetăți, grădinile-parcuri. Grilaje sofisticate, multe trotuare pavate cu dale de marmură, carosabilul atât de trainic, că nu-l pot sparge nici camioanele și turismele fără uși
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
alocuri fară gust. Casele-cetăți, grădinile-parcuri. Grilaje sofisticate, multe trotuare pavate cu dale de marmură, carosabilul atât de trainic, că nu-l pot sparge nici camioanele și turismele fără uși, ruginite, posibil și fără cauciucuri, prin comparație cu care "moskviciurile" par mașini adevărate. Case cu mai multe nivele doar în cartierul rezidențial: hoteluri, bănci, oficii rămase de la americani. A doua impresie: totală delăsare. Străzile curate, dar casele n-au mai vazut de mult tencuitorii și zugravii... Deși nu există clădire fără un
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
un parc mai mic sau mai impresionant în jur, e totuși o întreprindere falimentară să încerci a cunoaște o așezare din automobil. O plimbare pe jos ar permite să descoperi că nu există două case la fel, chiar dacă din fuga mașinii seamănă; în fiecare fațadă, în fiecare grilaj se simt arta, căutarea, ambiția de a veni cu ceva nou, chiar dacă descoperi și destul prost-gust. Rugămintea mea însă de a renunța pentru vreo oră-două la mișcarea motorizată se izbește de riposta categorică
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
din apă ca pinguinii pe banchiză. Nu mă las pradă panicii generale: continuu să stau calm pe nisip... N. a intrat în apă o singură dată și doar până la glezne, în schimb și-a vizitat de câteva ori sacoșa din mașina parcată în apropiere. În drum spre masa suedeză (Doamne, ce mai minune ai lăsat pe păcătosul tău pământ: papaya!) - descopăr rezolvarea a două enigme care mă tot frământau. Prima - interminabilele claxoane ale lui Juan, deși circulația în Havana n-o
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
care-l văd cu sacou. A fost publicat și la noi, ceva pentru copii, despre greutățile muncii de revoluționar. Programul e îngrozitor: vreo cinci întâlniri cu redactorii-șefi ai unor reviste, toate în capitală, și, asta mai merge, o călătorie cu mașina de-a curmezișul insulei, cu ședere de două zile în orașul Sancti Spiritus. Restul - timp liber, să-l folosim ad-libitum. Cam puțin pentru cele trei săptămâni care ne mai rămân... La rugămintea mea ni se promite și o vizită într-
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
buzunarul pantalonului și se îndreaptă spre ieșire. Cofino profită de ocazie ca să-și exprime deosebita satisfacție pentru onoarea ce-am acordat-o Cubei și lui personal cu vizita noastră și mă împinge ușurel pe urma lui N. Îl ajungem la mașină, îi tot împinge țidula lui Juan, care nu poate pricepe nimic, înteleg eu ce vrea și îl rog pe Enrique să ne ducă la una din adresele indicate în lista lui Cofino. E un bar chiar lângă hotel, N. bea
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
în }ara de Foc. Parisul și ea, Caterina Maria Luiza Onetti, fata lui Don Julio Onetti, mult iubitul și iubărețul ei tată. Toată lumea îi spune Kiki. De mică a fost așa și Kiki a rămas. I-au plăcut mai mult mașinile și tractoarele decît păpușile. Ar fi trebuit să fie băiat, dar nu a fost după felul ei de-a fi. La șase ani știa să călărescă un poney, la opt deja cînta la pian binișor. Au iubit-o cu toții și
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
direcție și-n ultima secundă pragul suprem al mângâierii o reciprocă neatingere - ce i-ai putea cere omului cu mâinile pe dinlăuntru: să te îmbrățișeze? printre mesteceni plânge o chitară rece în plin dejun pe iarbă printre costume de călărie mașini decapotabile și rochii de voal aportul unui câine loial de vânătoare: un braț de om. au desprins de pe ciozvârtă manșeta cămășii pe urmă ceasul care continua să măsoare ireversibilul i-au luat amprentele și astfel au ajuns la cel care
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
el se spăla îndelung, se ungea cu ulei de argan și mânca în picioare o porție de cus-cus, până când cerul gurii îi devenea parfumat de la mirodenii și îi rămânea astfel până în zori. Zilele cu Mehria erau intense pentru că hoinăreau cu mașina de-a lungul coastei, printre turmele de capre și pentru că se duceau la piața de pește din fiecare oraș, iar el plătea pentru ca bibanii să fie deja curățați și fripți. Mâncau în tăcere, prinzând cu degetele carnea albă și legumele
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-ară-tau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în brațe, Mehria avu din nou privirea aceea febrilă, sticloasă, de varan în pustiu. O-n--trebă în arabă dacă o
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
zâmbitor, cu o buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o apucă de umeri pe fata cu șarpe și-o izbește cu capul de zidul clădirii. Alex filmează fugitiv bulevardul care pare adormit, sub convoiul lent de mașini. Apoi se întoarce la cei doi. Acum capul fetei este mânjit de sânge, iar Alex apropie cât se poate, până când prinde smocurile de păr năclăite. Pletosul e enervat. I se vede botul nemulțumit. I se văd palmele înfipte în umerii
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și repede buzele, iar ea îl privea direct în ochi, mai întâi mirată
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
comune a unui nou început încheie reflecțiile pe temă ale Anei Blandiana: "Infinitezimala, dar conștienta oprire pe muchia dintre ani dă trecerii noastre mai departe sensul unei, chiar dacă discutabile, opțiuni și transformă ceea ce ar putea părea numai silnică trecere prin mașina fără oprire a timpului, în curajul, chiar riscant, de a o lua mereu de la capăt". La urma urmei, dacă nu putem să ne naștem bătrâni și să devenim tot mai tineri, cum visa Eugen Ionescu și nici să obținem tinerețe
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
în dreptul becurilor: ninsori mărunte care înclină tablourile în pereții gri. Zilele ating pământul odată cu geamantanele deschise de prea multe haine purtate, dar până seara toate vor fi la locul lor. Ninsoarea coboară în zăpadă ca în unele, puține meserii. Seara, mașinile încep să se atingă: ajung până la culoarea ochilor grei ca două zile de vară subțiindu-și noaptea. În bani vechi, îndoiți, degetele se învelesc să adoarmă visând ce-au învățat pe de rost, cu vocea tare a mâncărurilor în care
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
echipate gata de-a porni spre memorie. În lipsî de inspirație Schimbi scrii închei calculezi care e banda pe care se-așează mișcarea cum umbra pe umbră invizibilă branșare-a mîinii care-ți încurcă gestul după-amiaza bate încă la vechea mașină de scris spargi propoziții în dinți cum alune în răstimpuri alungi aerul cum o culoare-a rațiunii cauți resturile copilăriei în cupă cu lingurița cum o înghețată îți lipsește doar textul ( stimulul) ce te face să te simți iresponsabil precum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
Sau te duci și mai încolo, cu o săptămână în urmă, iar în dimineața tristă, în loc să-l lași pe câinele tău drag grivei să umble brambura pe străzi, îl ții în lanț, el scâncește, suferă, dar nu-l mai calcă mașina și după aceea nu mai ești pus în situația să plângi de-ți sare inima din piept. Ce mai, e o idee cum rareori mi-a fost dat să văd aceasta, să dai timpu-napoi!: te plimbi prin viața ta, încoace
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
alții la treabă: muierile proaste și puradeii ciordeau de pe unde se nimerea tot ce prindeau. Parfumeturi, adidași, telefoane, câte și mai câte. Le duceau în țară și le vindeau. Dar și alte afaceri, mai scârboase, a pus la cale: cu mașini, cu carduri, cu curve - prospături pe piața din vest. A făcut bani, de-i întorcea cu lopata. Și-a cumpărat viloi în maiorca. Și-a ridicat și palat în craiova, acasă. Nu prea stătea în palat, însă l-a făurit
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mână, printre linii, să șterg, să corectez și iar să scriu, să adaug un cuvânt pe ici pe colo sau mai multe, fraze întregi, apoi să recopiez, să recitesc și, eventual, să modific din nou. Când mi-aduc aminte de mașina de scris nici nu înțeleg cum de aveam atâta răbdare. Și nici nu băteam foarte repede, asa că pierdeam foarte mult timp. E drept că pe atunci nu tatonam, nu mă învârteam în jurul cozii, știam ce vreau să spun ori
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
acestea. Noi mestecam întruna chewing-gumm și pop-corn, Si-acasa, si pe stradă, si la cinematograf, si-alergam că bezmeticii cât e ziua de lungă de la o slujbă la alta, ca să ne plătim cât mai repede ratele la casa și la mașină și la mobilă și la aparatele electronice, dar murim și tot n-ajungem vreodată cu ele la zi, pentm că apar mereu noi Și noi oferte, si le lăsăm în piață urmașilor noștri, si uite-așa ne trece viafa, pe
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]