1,130 matches
-
din Bizighești a câștigat un loc de veci pentru 25 de ani. Era să moară de bucurie. Din nefericire pentru rudele cu care era certată, și-a revenit. Și? Și-a revenit, domnule! Și nu te mai gândi la chestii macabre. O asigurare pe viață e un plus de optimism, de bucurie, de speranță mai ales pentru rudele de gradu unu. FALIMENTUL, TALPA ȘI DIASPORA Aprobată sau nu, se pare că primele victime ale Legii Falimentului au devenit ghicitorii în bobi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
căreia Între iezechil și purpura flamandă nu ar exista decît o deosebire de transparență, care, acum, pe timpul carnavalului, dă dreptul oricărei mîini libere de a demagnetiza iluzia de orice influență de tip pendul ce sălășluiește Între demență și formula chimică macabră: „Cunoaște-te pe tine Însuți!”. Mă voi prevesti Înaintea vostră ― ziceam ― cu o lungă bătaie din aripi. Si asta e sigur!... Dar deocamdată mi-e bine...! Postfață hidraulică sau, altfel spus, scrisoare de-a dreptul deschisă către Poetul Necunoscut Celebru
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
n-a fost... și câte altele. Să mă tot îmbolnăvesc de frumuseți perverse! Și de cruda, sadica nebunie a realității care face ca occidentala „lume bună“ să fie interesată de România numai când etalează (estetic) orori, grotesc de circ, deriziune macabră, cerșetorie țigănească, vampirism suicidar. Domnule, am „strigat“ la Corina, dar de ce nu vine nimeni, in this very moment, cu o carte, fie de exegeze, fie de interviuri cu toți corifeii Momentului?!? Dar mai ales cu ambele, așa cum ar fi ideal
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ceva amenințător. Niciodată nu m-am gândit până acum că, pe uscat, ne rămâne să avem, cel puțin, un mormânt. Pe când, dacă te prăbușești în mare, nu mai rămâne nici un semn în urma ta. Dispari de parcă n-ai existat. Gata! Devin macabre. Și nu e cazul Pe vasul nostru e ca în "Șeherezada". Adevărata viață e, se pare, viața de noapte. Dan Cristea, Justin Panța ard de nerăbdare să-i dea lui Ulici posibilitatea de a le lua banii la poker. Perseverare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
conjunctură, și pe tărâmul unor premise oculte, românilor li s-a impus, după rușinosul act de la 23 august 1944, un asemenea regim totalitar care beneficia de tot arsenalul militar de milenii, privind subjugarea omului, a unui popor sau, în visul macabru sovietic, al popoarelor. Venind în numele unei pături sociale ridicate la rang de clasă și repede erijându-se în voința și în numele întregului popor, un dictator, străin de cultură și etică, n-a mai ținut seama nici de clasa în numele
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mele, dar pun totul pe seama unei oboseli trecătoare. Cu multă precauție mi se transmite oarecum ocolit știrea șocantă, de necrezut, privind decesul fulgerător al bunului și neuitatului meu prieten, Gil Crăescu... Am rămas perplex și speram să fie o glumă macabră, deși nu se glumește pe această temă. Stau tăcut, posomorât și mă gândesc la muntele de om, la stejarul falnic în deplinătatea forței creatoare... Cum, Doamne, e posibil să dispară un asemenea brad voinic? Dar, orice aș zice și orice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mă obseda gândul sinuciderii. Viața devenise pentru mine o bătălie pierdută. Începusem să mă urăsc pentru că nu produsesem nimic, orbecăiam doar în vid, eram sortit neantului, iar singurul lucru pe care-l puteam face era să mor, o victorie macabră. Dar nu aveam tăria de caracter să mă sinucid. Eram un laș și nu puteam face nici măcar atât. Verdele crud al primăverii, albastrul limpede ca un vitraliu al cerului, strălucirea galbenă a soarelui mă împiedicaseră de multe ori s-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mea n-am mai auzit o asemenea istorie, zise Kent, pe un ton acru. Posibilități, probabilități, fantezii! Dacă acesta e nexialismul, nu mă interesează decât dacă-mi va fi prezentat într-un mod mai convingător. Smith spuse, pe un ton macabru: - Nu văd cum am putea accepta o asemenea explicație fără a examina mai întâi corpul monstrului. Șeful secției de fizică, von Grossen, ceru și el cuvântul: - Mă îndoiesc că un examen ar putea dovedi clar că monstrul a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și spațiu de un accident tehnologic, Salvo este unul dintre rarii supraviețuitori ai hecatombei de zăpadă și de sânge. Eternaut, el este condamnat să cutreiere o zonă întunecată, vidată de speranță. Întoarcerea pe Pământ a eternautului este încărcată de paradoxul macabru ce domină istoria sa de la început. Argentina în care Juan Salvo revine este Argentina ce trăiește cu doi ani înainte ca invazia sfârșitului lumii să aibă loc, 1971. Pământul pe care ajunge eternautul este încă intact. Partida de belotă este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
M. Mincoff P.S. Scrie de asemenea dacă accepți să joci rolul proprietarului. — Am să-i arăt eu gaiței ăsteia, mormăi Ignatius, arzând programul mototolit la focul de sub tocăniță. Patru Levy Pants ocupa două corpuri de clădire contopite într-o unitate macabră. Partea din față a fabricii era o clădire comercială din cărămidă, construită în secolul nouăsprezece, cu acoperiș mansardat care ieșea în afară prin mai multe ferestre verticale, ale căror geamuri erau aproape toate crăpate. În această construcție, biroul se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să facă un „tur de inspecție“ al sudului, oprindu-se până la urmă la New Orleans ca să mă hărțuiască și să încerce să mă seducă cu tot felul de cântece macabre pe care le zdrăngănea la chitară. Myrna era foarte sinceră; din păcate era și agresivă. Când am văzut-o, după ultimul ei „tur de inspecție“, era destul de plouată. Se oprise prin satele din sud ca să-i învețe pe negri cântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la fel de Îngrozitoare la pusul Întrebărilor, nu a Îndrăznit să pună nici una; Petite -Ma s-a oprit din ronțăitul feliei de sucuk din farfurie; mătușa Feride a Încercat să se gândească la alte accidente despre care citise, Însă, În locul altor vești macabre, și-a amintit de sombrero-ul de un albastru strălucitor pe care nevasta americancă a lui Mustafa Îl purta Într-una din poze - dacă ar fi putut găsi măcar ceva care să semene cu acesta În Istanbul, cu siguranță i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să ne spună. Spun fiindcă sunt „pe interes“, primesc darurile comandate. Culegerea senzaționalului de către noi a devenit un soi de experiment al lor. Când noi vrem să vedem ce mai fac odioșii, ei ne administrează, ca adevărați specialiști, senzaționalul, îngrozitorul, macabrul. Ei sunt nu numai autorii crimelor, ci și ai ceea ce citim despre ei. Cer drepturi de autor: țigări, nes, pensule, bani. Sperăm: noi avem protocol și legi care să ne apere de adevărata noastră imagine. Ei, nu. Ca și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cum spuneam ceva mai sus, tot Dragomirescu va fi cel care va coordona prima teză de doctorat din România dedicată avangardismului poetic. Paradoxalul, donquijotescul Alexandru Macedonski a fost - împotriva naturii sale solare - un susținător al simbolismului decadent francofon, pozele sale „macabre” expunîndu-l adesea ridicolului. Simbolismul și decadentismul autohtone sînt defazate cu 15 pînă la 20 de ani față de apariția în Le Figaro a manifestelor lui Jean Moréas și, respectiv, Anatole Baju. Primul nostru manifest simbolist, „Aprindeți torțele!“, al lui Ion Minulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
El Jem etc., dar nicăieri nu am întâlnit un astfel de terci aruncat în inima istoriei. Interiorul cetății mi-a creat senzația aceea de teamă, greață și disconfort. Zidurile, liniștea lor misterioasă, trecutul acestui edificiu fac din el un loc macabru. Nu era nevoie să se intre cu picioarele în liniștea de piatră a vremilor trecute. Nimic din ce s-a introdus artificial în acele camere sinistre, proiecția continuă cu o pasăre zbătându-se în colivie, un montaj cu butoaie și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
controleze vocea. Cea născută la Lands’en Înțelegea adînca supărare a fiecăruia. Descendenta familiei Kermeur plîngea moartea fratelui ei. OPJ voia să știe cine Îl ucisese. Și cine făcuse să curgă sînge pe menhir, trezind Într-un mod atît de macabru durerosul trecut al insulei. Îmi imaginasem totul, dar nu și Înduioșarea care m-a cuprins În fața acelui chip Încordat din cauza durerii stăpînite. Știam că și ea se va chinui, dar nu știam că lucrul ăsta va avea un ecou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
insulei lui, să apere ce mai rămînea din natura de la Începuturi. Marie Își impuse să-l privească drept În față. - Cum explicați faptul că această Înțelegere Încheiată cu Pérec este dezvăluită la primărie și Înfățișată Într-un mod atît de macabru? Bătrînul făcu o strîmbătură de plictiseală. - Habar n-am. Pérec și cu mine eram singurii la curent. Doar dacă n-a făcut cumva prostia să-i vorbească nevesti-sii. Și știi mai bine ca mine cît de ușuratică este. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îndeajuns de bine pasul Molène, căci trecuse pe acolo de mai multe ori și știa deja că locul acela Îi costase viața pe destui marinari experimentați. Voia s-o ferească pe Marie, deja cumplit de Încercată, de o eventuală descoperire macabră. - Băieții s-au scufundat pînă la epavă, nu era nimeni la bord, explică el. Anexa a dispărut și ăsta e mai curînd semn bun, adăugă el ca s-o liniștească. Cred că Nico a luat-o ca să ajungă pe continent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se afla În centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd vederea i se tulbură și se simți năpădită de o bruscă amorțeală, care o Împiedică să mai aibă măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îndemnîndu-i să-l solicite dacă era nevoie. Pe ecran Începură să defileze cu viteză titluri de articole. Apoi imaginea se stabiliză asupra unuia dintre ele. Un articol În chenar, cam de vreo douăzeci de rînduri, intitulat: NECUNOSCUTA DIN MOLÈNE. „Descoperire macabră a corpului pe jumătate descompus al unei femei trasă de plasele de pescuit ale unui trauler pînă În apropiere de Molène”, citi Marie cu glas scăzut. „În pofida unui apel lansat unui posibil martor, ea n-a putut fi identificată. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
milă de mine? ARTUR: Da. CĂLĂUL: Atunci... atunci ați putea face ceva pentru mine? ARTUR: Ce? CĂLĂUL: Ceva... ceva mic și neînsemnat... ceva prevăzut și în regulament... ARTUR: Altă mârșăvie, nu? CĂLĂUL: Nu, nu... Vă gândiți numai la lucruri rele, macabre... Nu e bine... Osânditul e stăpân pe viața sa, și regulamentul spune asta... până în clipa morții osânditul e stăpânul unic și indivizibil al vieții sale... și toată lumea o să fie mulțumită... ARTUR: Spune, Grubi! CĂLĂUL: Spun, spun... dacă-mi dați cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule! Se sărută pe sine de câteva ori, zgomotos, în oglindă.) Brrr... (Se privește extatic.) Bzzz... (Își rotește buzele, cu alint, pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește pupila, și-a lipește de fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe mine, se schimbă treaba... (Iluminare pe ultimul cuvânt.) MACABEUS: Nu se schimbă nimic... PARASCHIV: Se schimbă... Nu mai aduc apă, nu mai curăț cartofi, nu mă mai trântești în ceafă... (Scâncește, își înfundă capul în pieptul lui MACABEUS.) MACABEUS (Macabru, excitat.): Stai așa, stai așa... PARASCHIV (Naiv, dulce.): Ș-apoi... tu ești așa o brută... așa o brută... MACABEUS (Eroic.): Sunt o brută... PARASCHIV: Ești atât de rău, atât de scârbos... MACABEUS (Chinuit.): Ce să fac? PARASCHIV: Ai suferit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe pat, într-un neglijeu din șifon foarte decoltat, cu inima străpunsă de un pumnal cu un model ciudat, oriental... a fost cineva la ea acasă? A, da, impresarul ei. S-a dus o dată, spuse Sally, tăind aripile imaginației mele macabre. Credo 3 că are o cheie. Sau poate a apelat la un vecin. Dar nu e nessuno 4 în baie. Și acum ce se întâmplă? întrebai curioasă. — Dacă nu dă nici un semn de viață în curând, MM o să ofere rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
veni lângă el: — Ne-au invadat teritoriul, se scuză el. Și când i-au descoperit pe războinicii noștri, au început să tragă cu armele lor. Dădu din cap în tăcere. Se sprijini de un copac cu un gest către rămășițele macabre: — Era necesar...? — Este un vechi obicei de război. Și acum suntem în război. Sau nu-i adevărat? — Nu știu. Sunteți în război? — Albii îl vor... De cincizeci de ani, yubani-i n-au mai micșorat capete. Ritualul este aproape uitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]