KorAP: Find »[drukola/base=madamă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...70 >

1,741 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

doamna contesă Cerkasova dormea neștiutoare în patul ei, cele două maestre în arta orientală convingeau sângele aristocratic al prostovanului de conte să curgă cumva mai repede decât de obicei. Lee Kok Fook și Kamala Sutra făceau o echipă perfectă. — Intrați, madame. Vocea Mediei aduse o lucire de plăcere pe fața Iocastei. Era favorita ei. Singura care o înțelegea cu adevărat. Media era cea mai apropiată de talentul Iocastei. Ca să evite să concureze cu protejata ei, Iocasta îi dăduse sarcina să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
favoritei sale. — S-ar părea că în seara asta suntem amândouă libere, spuse Media. Stătea în picioare, goală și cu spatele către fereastră, arătându-se nopții. — închide fereastra, Media. E ceață. O să te îmbolnăvești. Media o ascultă fără să comenteze. Madame știa mai bine. Dacă tot avem puțin timp liber la îndemână, sugeră ea, mă întreb dacă nu ați avea chef de un pic de exercițiu, madame. — Așa-mi place, Media, spuse madame Iocasta, lăsând cămașa de noapte să-i cadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
închide fereastra, Media. E ceață. O să te îmbolnăvești. Media o ascultă fără să comenteze. Madame știa mai bine. Dacă tot avem puțin timp liber la îndemână, sugeră ea, mă întreb dacă nu ați avea chef de un pic de exercițiu, madame. — Așa-mi place, Media, spuse madame Iocasta, lăsând cămașa de noapte să-i cadă pe podea. Devoțiune. — E o plăcere, madame, a răspuns Media, venind către ea. Stop. Domnul Norbert Page era un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
te îmbolnăvești. Media o ascultă fără să comenteze. Madame știa mai bine. Dacă tot avem puțin timp liber la îndemână, sugeră ea, mă întreb dacă nu ați avea chef de un pic de exercițiu, madame. — Așa-mi place, Media, spuse madame Iocasta, lăsând cămașa de noapte să-i cadă pe podea. Devoțiune. — E o plăcere, madame, a răspuns Media, venind către ea. Stop. Domnul Norbert Page era un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
puțin timp liber la îndemână, sugeră ea, mă întreb dacă nu ați avea chef de un pic de exercițiu, madame. — Așa-mi place, Media, spuse madame Iocasta, lăsând cămașa de noapte să-i cadă pe podea. Devoțiune. — E o plăcere, madame, a răspuns Media, venind către ea. Stop. Domnul Norbert Page era un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Ignatius Quasimodo Gribb. Elfrida Gribb, mărginită și infatuată cum era, se umplea de o ușoară greață atunci când o lua pe Drumul Pietruit și se apropia de Elbaroom. Nu mai putea tolera cârciuma și nici groapa iadului ce-i aparținea lui madame Iocasta, iar dacă avea vreo nemulțumire față de soțul ei, acum adormit, aceasta era că, în dragostea lui atotcuprinzătoare pentru orașul pe care-l transformase în casa lui, nu se ocupa și de condamnarea celor două lăcașuri de pierzanie. Astfel, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
într-o încăpere perfect aranjată. Elfrida stătea, pe un șezlong, cu ghergheful în poală. Când au intrat, s-a ridicat și a bătut din palme. — Măi, măi! a spus ea. Acum vedem cum arăți cu adevărat, domnule Vultur. — Grație dumneavoastră, madame, a răspuns el și a făcut o plecăciune. Elfrida a lăsat să i se furișeze pe obraji o umbră purpurie de plăcere. — De-acum ieșiți amândoi, a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon vechi, poate chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Dar poate că nu-i chiar un blestem să fii singur. înțelepciunea se întâlnește foarte rar la cei din gloată. Și apoi, a adăugat ea, topindu-se toată în jurul lui, există momente când nici măcar asemenea oameni nu sunt complet singuri. Madame Iocasta ridică draperia de pe un orificiu de observație. Kamala Sutra îi arăta lui Virgil un exercițiu de tantra yoga. Bărbatul stătea pe patul ei, gol și cu picioarele încrucișate. Ea îi stătea în poală, încolăcindu-l cu picioarele, iar cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
împăcat pe patul lui Florence Nightingale. Pe noptieră se afla un ulcior strălucitor din bronz, plin cu vin. Iocasta, Media, Kamala și Lee erau așezate în semicerc în jurul celor două persoane din pat. — Bine-ai venit acasă, Virgil, îi ură madame Iocasta. — Propun un toast, zise Virgil Jones. Pentru Casa Fiului Răsare și a îngerilor îndurării care locuiesc în ea. — Iar noi vom bea pentru reîntoarcerea bunei tale dispoziții, spuse Iocasta. Virgil își goli paharul. Florence i-l umplu imediat. — Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Propun un toast, zise Virgil Jones. Pentru Casa Fiului Răsare și a îngerilor îndurării care locuiesc în ea. — Iar noi vom bea pentru reîntoarcerea bunei tale dispoziții, spuse Iocasta. Virgil își goli paharul. Florence i-l umplu imediat. — Să cânt, madame Iocasta? — Da, te rog, zise Virgil. Cântă. Florence apucă lăuta și începu să cânte. Privind-o, Virgil își aminti un vers dintr-o altă poezie. O domniță și-a ei lăută Le-am văzut în vis, odată. O privi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
serioasă Iocasta. Exact așa. Virgil a căzut înapoi pe pernă. — Iată ceva ce n-o să înțelegi niciodată, a zis el. Nimic nu se compară cu călătoritul. Nimic din tot ce-a fost inventat vreodată. — Las-o baltă, Virgil, a spus madame Iocasta. Vino aici. TREIZECI ȘI OPT Irina Cerkasova veni plutind spre Elfrida și îi garnisi fiecare obraz cu câte o sărutare. — Dar, draga mea, strigă ea, cum de reușești să fii atât de bună și, totodată, atât de drăguță? E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
nevoia ei de companie îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea pe care o știau începuse să se prăbușească, insula Calf, locul unde timpul stă pe loc, păruse o alternativă îmbietoare. Iar curvele lui madame Iocasta compensau rezistența mieroasă și antipatia sexuală pe care nevolnicia lui le trezeau adeseori în Irina. O întâmpină pe Elfrida cu un sărut, pe Gribb cu un salut milităresc glumeț și pe Vultur-în-Zbor cu o strângere stângace a degetului mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
bună parte din fundul Kamalei Sutra. în poală ținea un castron cu fructe. O dâră roșie și subțire i se prelingea de pe limbă pe bărbia despicată, proaspăt bărbierită. Stătea pe un pat scund. Kamala Sutra era întinsă lângă el, iar madame Iocasta își ținea capul așezat pe genunchii lui. Virgil era beat criță. Vultur-în-Zbor se opri în pragul ușii, rămas fără cuvinte la vederea spectacolului. Virgil Jones își luă mâna stângă de pe mademoiselle Kamala, își aranjă pălăria și își puse mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Nemaipomenit de potrivită sau potrivit de nemaipomenită. Vezi, vezi, Vultur-în-Zbor? Tu ești muntele, iar ea se cațără pe munte, cerșind un sărut. Gângureli și tot tacâmul. O tehnică autentică de Kama Sutra, una plină de tâlc. — Guguguguguă făcea Kamala Sutra. Madame Iocasta se îmbufnă. Nu pare să-i placă prea tare oferta, spuse ea. Să trimitem după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în sfârșit cum arăți. Vultur-în-Zbor spuse: — Am venit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în sfârșit cum arăți. Vultur-în-Zbor spuse: — Am venit să... să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în sfârșit cum arăți. Vultur-în-Zbor spuse: — Am venit să... să-mi cer scuze... Madame Iocasta îl întrerupse: — Lui Virgil? Nemaipomenit de drăguț din partea ta! îi oferi un zâmbet uluitor, apoi îl lovi cu toată puterea peste față. — Nu te-ai prea grăbit, spuse ea, iar zâmbetul nu i se clinti de pe față când îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-și languros unealta meșteșugului său, cu care natura fusese mai mult decât generoasă. Aceasta se ridică la fel de lejer până într-un unghi rezonabil de drept, timp în care Gilles îl măsură din priviri pe Vultur-în-Zbor. — Acesta? o întrebă el pe madame Iocasta arătându-l cu degetul. Acela, zise madame Iocasta, întorcându-se pe genunchiul lui Virgil. — Aici? întrebă Gilles Priape, aruncându-i lui Vultur-în-Zbor o superbă grimasă profesionistă. — Aici, porunci madame Iocasta. — Ți-ar plăcea să te dezbrac eu? îl întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
fusese mai mult decât generoasă. Aceasta se ridică la fel de lejer până într-un unghi rezonabil de drept, timp în care Gilles îl măsură din priviri pe Vultur-în-Zbor. — Acesta? o întrebă el pe madame Iocasta arătându-l cu degetul. Acela, zise madame Iocasta, întorcându-se pe genunchiul lui Virgil. — Aici? întrebă Gilles Priape, aruncându-i lui Vultur-în-Zbor o superbă grimasă profesionistă. — Aici, porunci madame Iocasta. — Ți-ar plăcea să te dezbrac eu? îl întrebă Gilles Priape pe Vultur-în-Zbor. Din tonul lui obosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
măsură din priviri pe Vultur-în-Zbor. — Acesta? o întrebă el pe madame Iocasta arătându-l cu degetul. Acela, zise madame Iocasta, întorcându-se pe genunchiul lui Virgil. — Aici? întrebă Gilles Priape, aruncându-i lui Vultur-în-Zbor o superbă grimasă profesionistă. — Aici, porunci madame Iocasta. — Ți-ar plăcea să te dezbrac eu? îl întrebă Gilles Priape pe Vultur-în-Zbor. Din tonul lui obosit se simțea clar că voia să audă un „Nu“. — Nu fi atât de-al dracului de leneș! zise Iocasta. Fă-o. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ori de ce, dar așteptam să fii gata. Acum se pare că mi-am ratat șansa. Tu ești distrus, iar eu m-am așezat. Ești mai mult decât distrus... ești pe cale să fii îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
explicație, spuse plictisit Vultur-în-Zbor. O explicație a motivelor pentru care m-a adus aici. Dar, dragul meu, exclamă Virgil Jones, tu ai fost cel care m-a adus aici! Dar de ce? strigă disperat Vultur-în-Zbor. De ce? — Gilles, domnul Vultur pleacă, rosti madame Iocasta. Vrei să-l conduci? Dovedind o iuțeală fără precedent, Gilles Priape îl apucă de brațul drept, și i-l răsuci la spate. Nu, zise Virgil Jones cu vocea sa sobră dintotdeauna. O să-i spun. — Nicholas Deggle a fost izgonit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mai sunt de aceeași părere. Puterea Efectului se intensifică... Nu sunt sigur că Grimus îl mai poate controla. Voiam ca sursa Efectului să fie distrusă. Așa că te-ai folosit de mine, spuse Vultur-în-Zbor. Cam asta-i corectitudinea de care vorbea madame Iocasta. — Dacă vrei, da, te-am folosit, zise Virgil Jones. Eu nu mai am puterea să mă apropii de Grimus. Tu o ai, din moment ce ai stăpânit atât de bine dimensiunile interioare. în plus, credeam că ai și voința, impulsul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea în fața trecutului său, s-o zăvorască în fața oricărei vini sau umilințe, s-o zăvorască în fața oricăror adevăruri neplăcute adevăr pe care le va fi citit în privirea aspră, disprețuitoare, cu care îl ațintise madame Iocasta. Virgil avea dreptate: hotărârea lui era luată. Mai hotărî că nu-l mai plăcea pe Virgil Jones. Toate astea îl ajutară să-și facă decizia suportabilă. A depășit două persoane în drumul către ieșire. Prima era o femeie frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]