1,754 matches
-
spargă piața o dată Înainte să se strice iar vremea. Ruby și Sam se plimbau de-a lungul străzii, ferindu-se de pietonii amețiți, de cicliști și de rollerii În maieu. Din când În când se opreau să vadă câte un magician sau un artist ambulant sau să caște gura prin vreun magazin New Age, unde se vindeau cristale și reproduceri kitsch cu Buddha și În care vânzători erau niște tineri mai-catolici-ca-Papa, cu urechile ciuruite de cercei și cu codițe rasta groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Își mințiseră părinții că Își cruțau bănuții pentru circ. Trecuse, În urmă cu două zile, circarul și lipise câteva afișe care anunțau mari reprezentații de magie și dresură de șerpi la Căminul cultural. Băieții văzuseră spectacolul de mai multe ori. Magicianul, Îmbrăcat În țoale de boier - dar al dracului de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe cap, făcea să apară și să dispară tot felul de lucruri și mici vietăți. Îi Învățaseră trucurile pe dinafară. Trecuse vremea când, cu muci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu o sumă uriașă de la niște soldați aduși la munci agricole. Băiatul mai avea puțin și Împlinea treisprezece ani, iar tatăl său, ca un bun părinte, Începuse să se Îngrijoreze. Salvarea Îi venise de la cei doi artiști de circ: marele magician și nevasta lipeau afișe prin sat ca să aducă la cunoștința poporenilor că un spectacol nemaivăzut se va desfășura peste două zile la Căminul cultural. Șoferul făcu ce făcu și-i pofti la el la masă pe onorații artiști ce cutreieraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al comunicării didactice: trăirea afectiv-emoțională a conținutului transmis și utilizarea gesticulației și mimicii ca forme ale comunicării gestuale cu scopul de a sensibiliza sufletele copiilor și a le face să vibreze. Pentru copilul Sadoveanu, Domnu’ Trandafir era un fel de magician, care își fascina elevii cu glasul, cu vorbele și cu gesturile sale. Prin astfel de mijloace învățătorul reușește să pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe Dumnezeu drept ființa infinită care păstrează față de ființele finite același raport ca între ființa nedeterminată și ființele determinate 143. Schopenhauer se alătură lui Kant, dar este mai categoric și mai ironic, comparând filosofii care construiesc argumente ontologice cu niște magicieni: la fel cum magicianul pune iepurele în pălărie în timp ce atenția publicului este distrasă, la fel apărătorul argumentului ontologic introduce enunțul "Dumnezeu există" undeva în premise, ascunzând acest lucru cât mai bine cu putință 144. Observăm că respingerea de către Kant a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
infinită care păstrează față de ființele finite același raport ca între ființa nedeterminată și ființele determinate 143. Schopenhauer se alătură lui Kant, dar este mai categoric și mai ironic, comparând filosofii care construiesc argumente ontologice cu niște magicieni: la fel cum magicianul pune iepurele în pălărie în timp ce atenția publicului este distrasă, la fel apărătorul argumentului ontologic introduce enunțul "Dumnezeu există" undeva în premise, ascunzând acest lucru cât mai bine cu putință 144. Observăm că respingerea de către Kant a argumentului ontologic se bazează
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
parțială, ce să mai vorbim de opere complete! Creștinii îi atacă violent pe gnostici oriunde îi întâlnesc. Propovăduitorii sectelor gnostice și creștină evanghelizează aceleași mulțimi, urmează aceleași itinerarii, vizitează aceleași orașe, ocupă aceleași piețe publice, își dispută aceiași credincioși. Simon Magicianul și Pavel din Tarsus oferă marfa lor conceptuală ca rivali: succesul unuia corespunde eșecului celuilalt. Actele Apostolilor îVIII, 9-24) stau mărturie că predicatorii se cunosc între ei și nu ignoră tezele lor respective. Confruntarea comportă aceleași șanse pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Gnosticismul trece din Orient în Occident prin Armenia, Cappadocia, Grecia, Bulgaria, Bosnia; Țările de Jos îl primesc discret, dar cu bunăvoință... Firește, în contextul unei temporalități îndelungate și al unei geografii întinse, unitatea gnosticismului pare greu de imaginat. De la Simon Magicianul, oaia neagră a lui Pavel din Tarsus, poate la unii neînsemnați anonimi contemporani ai lui Carol cel Mare, spectrul nu acoperă o gândire omogenă, niște discursuri identice, o teorie comună. Pot fi semnalate unele variațiuni, eventual contradicții și afirmații care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
inclusiv asupra sexului, a libidoului, a dorințelor, pasiunilor și pulsiunilor. Pavel propovăduiește o gnoză ascetică, declarat ascetică. Pe același teren însă, gnosticii licențioși afirmă contrariul: trupul vă este mistuit de dorință? Potoliți-o, cere propovăduitorul din Tarsus; ardeți, supralicitează Simon Magicianul și încă în bucurie... - 4 - Bucuria pneumaticului. Teoria gnostică vizează o practică în consecință. Nu ne-a rămas nimic, sau aproape nimic, despre aceste comportamente comunitare. Epoca funcționează pe principiul oralității. Cartea există doar ca mijloc mnemotehnic destinat conservării unui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ei sunt parte efectivă a adevărului inteligibil. Ei sunt persecutați cu adevărat odată cu preluarea puterii de către Constantin și cu convertirea Imperiului său, simultană cu cea a neînsemnatei sale persoane. Dar încă înainte de aceste date funeste, gnosticii aveau deja reputația unor magicieni, a unor taumaturgi care nu profesează aceleași credințe ca și preoții cultului păgân. Oficialilor cultului sacru, ierarhiilor puterii religioase nu le plac acești bărbați și aceste femei care propovăduiesc pe terenul lor și ademenesc mult mai lesne ca ei recurgând
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întreaga demonstrație a lucrării sale Philosophumena sau Respingerea tuturor ereziilor pe ideea că toți gnosticii greșesc și își propagă ereziile pentru că-i copiază întocmai pe filosofii Antichității vinovați de păgânism și de a nu fi fost creștini înainte de creștinism. Simon Magicianul? Un adept al lui Empedocle. Vasilide? O clonă a lui Aristotel. Valentin? Un amestec de Pitagora și de Platon. Irineu din Lyon îi vede pe toți ca pe niște mixturi de Epicur și Cinici. Numai că toți se înșeală - mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
comune. S-ar putea spune că doctrina creștină e o gnoză care a reușit, ipoteza stă în picioare. Cu atât mai mult cu cât Isus urcat la ceruri și înviat a treia zi după răstignire rivalizează în minuni cu Simon Magicianul care survolează cerul Romei, Marcu care farmecă femeile transformând conținutul cupelor în sânge virtual sau Vasilide susținând că Isus recurge la farmece pentru a face ca Simon din Cirene să fie răstignit în locul său. Acestea sunt și apele în care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
copulează, se masturbează, își gătesc pateuri de avorton pentru împărtășaniile lor. Dovadă că platonismul poate să nu fie ascetic, ba chiar poate fi de-a dreptul hedonist, cu simpla condiție a abandonării din Platon a esențialului doctrinei sale! I SIMON MAGICIANUL și „grația divină” 1. Filosoful zburător. Simon din Samaria - mai exact din Gitton - propovăduiește adepților săi din secolul I al erei noastre. în agorele în care Pavel își îngrijește isteria sa, el încearcă să-și amplaseze propria-i tarabă filosofică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
închipuire. în acele vremi de efervescență intelectuală, spiritele, demonii, iraționalul, miturile coexistă nestânjenit cu Logosul. Ca, de altfel, și astăzi... Astfel, Simon îl interpelează pe apostolul Pavel pentru a afla, contra unor sume de bani, câteva din secretele lui. Evident, magicianul creștin nu-i dezvăluie niciun alt truc decât credința și încrederea lui într-un Dumnezeu care face posibile aceste minuni. în fața refuzului, Simon trage concluzia inexistenței acestei divinități! Și începând din acel moment, el va crede nu atât în taumaturgia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru că reputația sa e considerabilă. Se spune că însuși împăratul Claudiu, sub a cărui domnie trăiește, ar fi ordonat înălțarea unei statui care să-l cinstească. Pentru un om al puterii este întotdeauna recomandabil să fie în relații bune cu magicienii, cu făcătorii de minuni, cu cei care mânuiesc iraționalul și, mai ales, cu discipolii lor, tot atâția supuși deveniți docili când, chiar și din demagogie, cineva se închină idolilor lor. La Tyr, Simon cumpără o prostituată. Nu se știe dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
doxograful lasă alegerea între ingestia unei caracatițe crude și mușcătura unui câine; în ambele cazuri, el moare în conformitate cu preceptele profesate: natura crudă este de preferat culturii gătitului, iar animalele indică întotdeauna calea cea bună - inclusiv câinii turbați... Prima versiune: Simon Magicianul - trebuie să fii într-adevăr vrăjitor pentru a reuși această performanță unică - zboară vreme îndelungată deasupra Romei. Planează fără a se grăbi deasupra locurilor pe care se va înălța în curând biserica Sfântul Petru. Petru tocmai trece pe acolo, îl
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vrăjitoriei lui Simon să i se pună capăt. Efect garantat: Simon cade, se zdrobește de pământ și moare. O versiune a iubirii de aproape - și a eficacității creștinismului, ba chiar a superiorității sale asupra gnozei. Cea de-a doua versiune: Magicianul excelează atât pe pământ cât și în ceruri. Prin urmare, își provoacă auditoriul: să fie îngropat adânc, cere el, căci chiar și așa el va învia din morți trei zile mai târziu. Aluzia e clară: răgazul de trei zile sună
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avantaj de netăgăduit. 2 Iubește-ți aproapele, dar în pat. Când nu-și înșeală publicul prin scamatorii și nu recurge la povești incredibile pentru a atrage atenția asupra lui și a-și credita astfel mesajul cu o valoare incontestabilă, Simon Magicianul gândește. El teoretizează, avansează idei. Dimpreună cu trăsnăile - asemănătoare celor ale tuturor actorilor Antichității, s-o spunem încă o dată, și lucrul este valabil nu numai pentru marile figuri ale creștinătății - unei vieți cotidiene, frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sine, în mod absolut, ci numai în funcție de niște decizii arbitrare. Ce e drept și ce e nedrept se stabilește numai prin convenție. Cine a hotărât care-s valorile și virtuțile prin care-și clădesc existența oamenii de rând?, întreabă Simon Magicianul. îngerii... Or, aceste creaturi sunt ele însele rele. Pentru că intenția lor, atunci când au promulgat virtuțile, era pur si simplu de a-i aduce pe oameni în sclavie. Inversând valorile, practicând o transmutație, regăsim calea cea bună: lumea e rea, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din deșerturile orientale. Stilul său îl împinge către registrul intelectual. I se datorează crearea și dezvoltarea unui număr considerabil de noțiuni care constituie corpusul gnozei sale. în Școala creată de el la Alexandria, el se sprijină pe învățăturile lui Simon Magicianul și ale lui Menandru, unul din discipolii săi. Evident, tezele filosofului zburător pe cerul Romei și cele ale lui Vasilide sunt aceleași. Ceea ce se poate pune pe seama unuia poate fi regăsit și la celălalt. Cantitativ, variațiunile nu-s suficiente pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Cirene este cel care i-o poartă, ceea ce pare ciudat: cum adică să poarte crucea unui Mântuitor? Filosoful gnostic pune toată lumea de acord și acționează precum cel care pleda cauza neghiobilor din povestea știută. Isus dispunea de puterile unui magician, este un fapt admis. Vindecările miraculoase o atestă. Ei bine, în ziua aceea care ar fi putut să-i fie funestă, el a făcut o scamatorie și a luat chipul lui Simon, apoi i-a dat omului din Cirene propria
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al farsei jucate lui Simon din Cirene - datorită confidențelor evanghelistului Matei în persoană. Cum să te îndoiești de o sursă atât de sigură? De vreme ce este vorba de adevăruri din evanghelie... Pe terenul moralei, Vasilide trage aceleași concluzii ca și Simon Magicianul: el adaugă o critică a Bisericii pe cale de a se naște, a puterii creștinilor, secțiunea pauliniană, ironizează credința, critica legea, își bate joc de interdicții și îndeamnă la o contramorală, singura în stare să restaureze ordinea lucrurilor: împotriva răului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un lucru e el sau contrariul său, contează numai purificarea gnostică, cea care conduce la dematerializarea sinelui și la perfecțiunea esențializate a sufletului tău disociat de impuritățile materiale. în materie de sexualitate, Vasilide ajunge la aceeași concluzie ca și Simon Magicianul: fără culpabilitate, departe de orice interdicție, fără griji în privința moralei tradiționale, contra encratismului și a lăudătorilor lui, dincolo de bine și de rău, credincios principiului că buna etică gnostică este inversul celei promulgate de îngerii trișori - ei înșiși trădați prin ratarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în îndemnul de orgii, la sărbători sexuale generalizate, femeile contează mai puțin ca singularități, ca subiectivități distincte decât ca niște chintesențe: ele incarnează Femininul, Feminitatea căreia i se consacră un adevărat cult. Iată cum se explică faptul că pe Marcu Magicianul îl găsim alături de femeile cele mai frumoase - mărturisește Irineu. Primatul Galiilor precizează că Marcu a făcut victime până și în ținutul Ronului pe care-l păstorea. Fermecătoare, elegante, bogate, el le inițiază în practicile sale minunate - sau magice - cu ajutorul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dușmanul comun rămâne Platon, Comandorul cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică pentru Platon. Cum îl întâlnesc, îl
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]