750 matches
-
la o viteză care ar putea fi prezisă din experimente electrice simple; folosind date disponibile la acea vreme, Maxwell a obținut o viteză de ). Într-o lucrare din 1864 intitulată ", Maxwell scria: „acordul rezultatelor pare să arate că lumina și magnetismul sunt afecțiuni de aceeași substanță, și că lumina este o perturbație electromagnetică propagată prin câmp potrivit legilor electromagnetice”. Celebrele sale douăzeci de ecuații, în forma lor modernă reduse la patru ecuații cu derivate parțiale, au apărut pentru prima dată în
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
anul 2004). Între 1994 și 1996 a fost profesor asociat la Universitatea Québec din Montreal. Profesorul , prin cercetările sale, a contribuit la dezvoltarea chimiei combinațiilor complexe polinucleare, cu realizări în următoarele direcții: arhitecturi supramoleculare în chimia coordinativa și inginerie cristalina; magnetism molecular; combinații complexe heteropolinucleare 3d-4f; sisteme moleculare și supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți; materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- si heterometalice. A descris noi tipuri de
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Academiei Române și coautor al unor manuale de chimie pentru liceu. Laboratorul pe care îl conduce a făcut parte dintr-o rețea de excelență a Uniunii Europene (Proiect MAGMANet, 2005-2009), care a adunat cele mai prestigioase laboratoare din Europa în domeniul magnetismului molecular. Proiectul MAGMANet s-a finalizat cu înființarea Institutului European de Magnetism Molecular, Prof. M. Andruh fiind membru în "Board of Directors" (2008-2013). A fost invitat "Visiting Professor" la Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
care îl conduce a făcut parte dintr-o rețea de excelență a Uniunii Europene (Proiect MAGMANet, 2005-2009), care a adunat cele mai prestigioase laboratoare din Europa în domeniul magnetismului molecular. Proiectul MAGMANet s-a finalizat cu înființarea Institutului European de Magnetism Molecular, Prof. M. Andruh fiind membru în "Board of Directors" (2008-2013). A fost invitat "Visiting Professor" la Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Granada, Kazan, Strasbourg, Paris-Sud, Angers, Jenă, Toulouse, Chișinău, Manchester, Heidelberg, Freiburg, Mainz, Lyon, Karlsruhe, Keimyung (Coreea de Sud), Sendai (Japonia), Florența, Niteroi, Sao Paulo, Rio de Jeneiro, Cracovia, Braunschweig, Leipzig. Membru în Comitetele științifice ale unor conferințe internaționale : European Conference on Molecular Magnetism (Tomar, 2006, Wroclaw, 2009 ; Paris, 2011 ; Karlsruhe, 2013; Zaragoza, 2015); Internațional Conference on Molecular Magnetism (Florența, 2008) ; Winter School on Coordination Chemistry, Karpacz, Polonia (2008, 2010, 2012, 2014); European Materials Research Society - Symposium Design, characterization and modelling of molecule-based magnetic
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Coreea de Sud), Sendai (Japonia), Florența, Niteroi, Sao Paulo, Rio de Jeneiro, Cracovia, Braunschweig, Leipzig. Membru în Comitetele științifice ale unor conferințe internaționale : European Conference on Molecular Magnetism (Tomar, 2006, Wroclaw, 2009 ; Paris, 2011 ; Karlsruhe, 2013; Zaragoza, 2015); Internațional Conference on Molecular Magnetism (Florența, 2008) ; Winter School on Coordination Chemistry, Karpacz, Polonia (2008, 2010, 2012, 2014); European Materials Research Society - Symposium Design, characterization and modelling of molecule-based magnetic materials” (Strasbourg, 2006), etc. Membru "Comité Scientifique - Chimie," Agence Naționale de la Recherche", Franța (2007-2010, 2015-
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
a prelungit. Astfel, se anunța un viitor strălucit pentru Scorpions în State, cu prilejul lansării următoarelor albume. Melodii importante de pe "Lovedrive": Holiday (una din cele mai frumoase balade), Always Somewhere și monumentala piesă instrumentală Coast To Coast. Următorul album, Animal Magnetism, lansat în 1980, urmărea instalarea Scorpions ca Headlineri în Statele Unite, dar, în timpul înregistrărilor, solistul Klaus Meine "și-a peirdut vocea"; aceasta a fost cea mai neagră oră din istoria de peste 40 de ani a trupei. Cu toate acestea, cu ajutorul unui
Scorpions () [Corola-website/Science/308035_a_309364]
-
Georg Simon Ohm a descoperit existența unei constante a conductorului, ca proporție între intensitatea și rezistența acestuia. Legea lui Ohm nu este universal valabilă în fizică, ci mai degrabă descrie caracteristicile unel clase limitate de materiale solide. Primele concepte asupra magnetismlui bazate pe existența a doi poli magnetici au apărut în secolul XVII și în mare parte datorită experimentelor lui Coulomb. Prima legătură între magnetism și electricitate a fost făcuta prin intermediul experimentelor fizicianului danez Hans Christian Oersted, care în 1819 a
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
în fizică, ci mai degrabă descrie caracteristicile unel clase limitate de materiale solide. Primele concepte asupra magnetismlui bazate pe existența a doi poli magnetici au apărut în secolul XVII și în mare parte datorită experimentelor lui Coulomb. Prima legătură între magnetism și electricitate a fost făcuta prin intermediul experimentelor fizicianului danez Hans Christian Oersted, care în 1819 a descoperit că un ac magnetic poate fi deviat cu ajutorul unui conductor sub tensiune electrică. La o săptâmană de la aflarea acestei descoperiri, cercetătorul francez Andre
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
poate fi indus într-un fir și fără conectarea acestuia la o baterie, fie prin mișcarea unui magnet, fie prin plasarea altui conductor cu un curent variabil în vecinătatea conductorului în care se dorește generat curentul. Legătura dintre electricitate și magnetism poate fi cel mai bine redată în termeni asociați câmpului magnetic sau forței ce va acționa într-un anume punct asupra unei sarcini electrice. Sarcinile electrice staționare produc câmpuri electrice; curenții - sarcini electrice mobile - produc câmpuri magnetice. Aceste descoperiri au
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
gravitonii ). Interacțiunea slabă nu a fost înțeleasă bine până în 1967, când Abdus Salam de la Imperial College, Londra, și Steven Weinberg de la Harvard au propus teorii care unificau această interacțiune cu forța electromagnetică, la fel cum Maxwell a unificat electricitatea cu magnetismul, cu 100 de ani înaintea lor. Ei sugerau că în afară de foton mai există alte trei particule cu spin 1, numite colectiv bosoni, vectori masivi care purtau interacțiunea nucleară slabă. Aceștia au fost numiți W (pronunțat W plus), W (pronunțat W
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]
-
ul este unul dintre fenomenele care se manifestă prin forțe de atracție sau respingere între corpuri; forțele magnetice își au originea în mișcarea electronilor sau a altor particule cu sarcină electrică. Atunci cînd magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu în curentul electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se numește "electromagnetism". Și electronii aflați în mișcare orbitală în atom produc magnetism; acesta este mai lesne de observat
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
particule cu sarcină electrică. Atunci cînd magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu în curentul electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se numește "electromagnetism". Și electronii aflați în mișcare orbitală în atom produc magnetism; acesta este mai lesne de observat în magneții permanenți, de exemplu în mineralele naturale precum magnetitul (un oxid de fier, FeO) sau în fier și unele aliaje ale sale (inclusiv o parte din oțeluri) care pot fi magnetizate. Magneții permanenți
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
câmp magnetic extern și care au proprietatea de a rămâne magnetizate și a emite câmp magnetic chiar și după înlăturarea câmpului extern ) au câmpuri magnetice persistente cauzate de efectul numit feromagnetism. ul se manifestă și sub formă de lichide magnetice. Magnetismul se manifesta ca dipoli. Totusi unii fizicieni au prezis existenta monopolilor magnetici, un concept analog sarcinii electrice. Feromagnetism , (incluzând și ferimagnetismul) este cel mai frecvent întâlnit și cel mai puternic tip de magnetism responsabil pentru ceea ce noi numim fenomen magnetic
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
manifestă și sub formă de lichide magnetice. Magnetismul se manifesta ca dipoli. Totusi unii fizicieni au prezis existenta monopolilor magnetici, un concept analog sarcinii electrice. Feromagnetism , (incluzând și ferimagnetismul) este cel mai frecvent întâlnit și cel mai puternic tip de magnetism responsabil pentru ceea ce noi numim fenomen magnetic. Nu toate substanțele sunt feromagnetice doar anumite metale cum ar fi fierul, nickelul, cobaltul și majoritatea aliajelor lor formează magneți permanenți prin magnetizarea lor sau sunt atrași de magneți.<br> Alte substanțe răspund
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
feromagnetice doar anumite metale cum ar fi fierul, nickelul, cobaltul și majoritatea aliajelor lor formează magneți permanenți prin magnetizarea lor sau sunt atrași de magneți.<br> Alte substanțe răspund foarte slab la câmpul magnetic sub acțiunea altor două forme de magnetism și anume paramagnetismul și diamagnetismul, dar forțele sunt atât de slabe încât pot fi doar detectate de instrumente sensibile de laborator. Diamagnetismul, apare în toate materialele în care există tendința materialului de a se opune câmpului magnetic aplicat și deasemeni
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
chihlimbarul să fie magnetic, spre deosebire de minerale, cum ar fi magnetita, care nu avea nevoie de nicio frecare. Thales se înșela în credința că atracția ar fi datorată unui efect magnetic, dar mai târziu știința avea să demonstreze o legătură între magnetism și electricitate. Conform unei teorii controversate, parții ar fi avut cunoștințe de , după descoperirea în 1936 a Bateriei de la Bagdad, care seamănă cu o celulă galvanică, însă este incert dacă artefactul ar fi fost de natură electrică. a va rămâne
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
este incert dacă artefactul ar fi fost de natură electrică. a va rămâne puțin mai mult decât o curiozitate intelectuală timp de milenii, până în 1600, când omul de știință englez William Gilbert a făcut un studiu atent al electricității și magnetismului, făcând distincția între efectul magnetitei și electricitatea statică produsă prin frecarea chihlimbarului. El a inventat cuvântul "electricus" („de chihlimbar” sau „al chihlimbarului”, de la ἤλεκτρον, "elektron", cuvântul grecesc pentru „chihlimbar”) pentru a denumi proprietatea de a atrage obiecte mici, în urma frecării
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
electrice și magnetice, li se datorează lui Hans Christian Ørsted și lui André-Marie Ampère în 1819-1820; Michael Faraday a inventat motorul electric în 1821, iar Georg Ohm a analizat din punct de vedere matematic circuitul electric în 1827. Electricitatea și magnetismul (și lumină) au fost legate definitiv între ele de către James Clerk Maxwell, în special în lucrarea sa „” din 1861 și 1862. Începutul secolului al XIX-lea a adus un progres rapid în domeniul științei electrice, dar sfârșitul aceluiași secol a
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
de curent a fost făcută accidental de către Hans Christian Ørsted în 1820, când, în timp ce pregătea o prelegere, a observat cum curentul dintr-un fir perturbă acul unei busole magnetice. El a descoperit astfel electromagnetismul, o interacțiune fundamentală între electricitate și magnetism. Nivelul emisiei electromagnetice generate de este suficient de mare pentru a produce care pot fi dăunătoare pentru funcționarea echipamentelor adiacente. În inginerie sau în aplicații de uz casnic, curentul este adesea descris ca fiind fie curent continuu (CC) fie curent
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
și locul în care echipotențiale sunt cel mai aproape unele de altele. Descoperirea lui Ørsted din 1821 că un câmp magnetic există în jurul tuturor părților unui cablu prin care trece un curent electric indică o relație directă între electricitate și magnetism. Mai mult decât atât, interacțiunea părea diferită cea gravitațională și de forțele electrostatice, cele două forțe ale naturii cunoscute pe atunci. Forța pe acul busolei nu-l direcționa în sensul sau împotriva deplasării curentului prin fir, ci acționat la unghi
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
primul generator electric în 1831, în care se convertea energia mecanică a unui disc de cupru aflat în rotație în energie electrică. era ineficient și inutil ca generator practic, dar el a arătat posibilitatea de a genera energie electrică cu ajutorul magnetismului, posibilitate care i-a inspirat pe cei care au i-au continuat munca. Posibilitatea reacțiilor chimice de a produce energie electrică, și abilitatea inversă a energiei electrice de a provoca reacții chimice are o gamă largă de utilizări. Electrochimia a
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
() a fost un fizician și chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy. În fizică face cercetări importante privind cunoașterea "electromagnetismului" și dezvoltarea aplicațiilor acestuia. Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la "forțele electromagnetice", reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
sarcină de probă" ipotetică aflată oriunde în spațiu. Folosind legea lui Coulomb, se determină forța electrostatică. Astfel, câmpul electric oriunde în spațiu este definit astfel: unde formula 39 este sarcina electrică de probă. Între timp, s-a descoperit forța Lorentz din magnetism, o forță ce există între doi curenți electrici. Această forță are același caracter ca legea lui Coulomb, cu deosebirea că curenții similari se atrag, iar cei diferiți se resping. Ca și câmpul electric, câmpul magnetic poate fi utilizat pentru a
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
electric ca viteza de modificare a sarcinii electrice, se obține legea lui Lorentz, o regulă pe bază de produs vectorial ce descrie forța ce acționează asupra unei sarcini electrice ce se deplasează într-un câmp magnetic. Conexiunea între electricitate și magnetism permite descrierea unei forțe unificate "electromagnetice" ce acționează asupra unei sarcini. Această forță poate fi scrisă ca sumă a forței electrostatice (a câmpului electric) și a forței magnetice (dată de câmpul magnetic). Legea completă are enunțul: unde formula 44 este forța
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]