834 matches
-
colegului său, Își inseră din nou batista În gulerul larg și se reîntoarse la prânzul său. Ghidul nostru dădu din umeri. Conform celor spuse ulterior, Alf Kinkel fusese cândva copilul străzii, membru al unei bande care-și făcea veacul pe maidanele orașului. Acum lucra ca asistent al bibliotecarului. Aranjându-și manșetele, Karp Începu să ne arate Împrejurimile. Începând cu nou secolul, Cancelarul Sănătății a colecționat lucrări despre viața sexuală a omului, scrisă În toate limbile importante și În câteva mai puțin circulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că tocmai dădusem peste gâdilisul meu. Am coborât la cimitir. Noaptea porțile sunt Închise, așa că nu puteam s-o iau spre casă printre morminte, cum făceam de obicei. Nici n-am dat bine colțul, ajuns la cărarea pietruită, care traversează maidanul până la piața unde stau, când am auzit zgomote Înaintea mea. Coborâserăm patru persoane, și am presupus că era bătrânul care ducea un furtun. Inelele de cauciuc se legănau ritmic, În timp ce Înainta cu pași repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am băgat cheia În yală și am plecat. O oră mai târziu am ieșit În lumina orbitoare la sud de cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul zgomotos Își continuă drumul În lumea subterană, ferindu-se de lumină. Pe maidanul unde fusesem jefuit cu câteva seri În urmă, Chérie alerga În cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Chérie care continua să doarmă liniștit, cu coastele tremurânde ceea ce, În mod ciudat, m-a impresionat. I-am servit lui Boris varianta scurtă despre cum am fost jefuit cu două nopți În urmă În drum spre casă, pe scurtătura de peste maidan. Când am terminat, a Înjurat, răsucindu-și capetele fine ale mustăților, apoi, frecându-și palma sa de grenadier cu pumnul său de grenadier, Îmi spuse Într-o germană stricată, că s-ar putea să-i știe pe atacatori. Pe umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar putea să-i știe pe atacatori. Pe umbrele care s-au năpustit asupra mea? Boris dădu din cap cu un aer nemilos, eliberând Încă o explozie de Înjurături. Noapte trecută se Întorcea cu Heino de la Moustache Bar. Trecând pe lângă maidan, auziseră niște zgomote Înfundate și sunete de Încăierare. Când deodată se auzi un acrodeon care căzu cu geamăt tărăgănat, Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
camera de zi. Instalându-mă În fața pervazului, am scos un Moslem. Jos În scuar, o figură solitară - mai degrabă un contur, decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre adopție dacă ar fi luat legătura cu poliția. Ce n-aș da să pot răsturna aceste părți astfel Încât să am o altă imagine decât cea pe care am construit-o până acum! O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o apariție televizată. Realizatorul a început prin a aduce aminte telespectatorilor cele mai răcnite afirmații ale liderului PRM de când face umbră spectrului politic. Ce vremuri! Ce sfântă mânie proletară! Ce era la gura lui! Despre monarhie: „a transformat țara în maidan“, sau „regele Mihai a luat mită două avioane de la Stalin“. Despre problema națională: „eu sunt naționalist de la mama mea“ [...]. „Noi vrem să facem România Mare cu frații noștri de peste Prut“ [...]. „Ceaușescu a mai și greșit, dar el reprezenta națiunea.“ „Trebuie
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
e invers: doi titani loco își lipesc reciproc pe frunte etichetele cele mai derizorii. Doi eroi ai timpului nostru, amândoi cu o mână pe cruce și cu cealaltă pe găleata cu lături. Ca-ntr-un basm cu zmei scăpați pe maidan, Vadim Tudor și Gigi Becali se prind de brăcinar și se înfundă în noroi, întâi până la glezne, apoi până la mijloc și chiar până-n gât. Din această poziție se porcăiesc vitejește. Vadim Tudor: „N-am ce vorbi cu derbedeul ăsta. Să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
la Cernăuți fără multe emoții și fără procese de conștiință, așa precum locuiesc acum zecile de mii de ucraineni, sosiți aici din diverse zone ale Ucrainei, care se simt bine mersi, foarte confortabil. Au și mult curaj, chiar. Or, în timpul Maidanului kievean, mai mult veneticii decât băștinașii au asaltat fostul Palat al Justiției din Cernăuți, unde, acum, se află Administrația Regională de stat și Consiliul regional și, spărgând ușa de stejar, care avea peste 110 ani, i-au făcut pe foștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de clasă!) sunt aduse „cadre” cu „origine socială sănătoasă”, scoase din „facultăți muncitorești”, tot „la normă”, în maxim un an de studiu. Risipa de materiale, energie și forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca fiind ale nimănui! Muncitorii încartiruiți în noile blocuri de locuințe dorm cu ferestrele deschise și iarna, deoarece cazanele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de clasă!) sunt aduse „cadre” cu „origine socială sănătoasă”, scoase din „facultăți muncitorești”, tot „la normă”, în maxim un an de studiu. Risipa de materiale, energie și forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca fiind ale nimănui! Muncitorii încartiruiți în noile blocuri de locuințe dorm cu ferestrele deschise și iarna, deoarece cazanele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc un cuvânt creol fără egal, dăinuie invincibil În inima urbei, ca și alți frați ai săi; și poate că motanul mahalalei se duce să caute acolo ierburile care i-ar putea domoli necazurile de célibataire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc un cuvânt creol fără egal, dăinuie invincibil În inima urbei, ca și alți frați ai săi; și poate că motanul mahalalei se duce să caute acolo ierburile care i-ar putea domoli necazurile de célibataire morocănos al olanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am dat doctorului Shu T’ung vestea călătoriei mele. Cum era de așteptat, el i-a Împărtășit-o fără Întârziere lui Tai An. M-am dus, am lăsat cufărul pe Yellow Fish și m-am Întors acasă. Am intrat prin maidan și m-am ascuns. După un timp, a sosit Nemirovsky; vecinii vorbiseră despre plecarea mea. Apoi, și-a făcut apariția Tai An. Cei doi s-au prefăcut că mă căutau. Tai An a zis că trebuia să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
d-alea cochețele pă juma săltată, mai pă vulgărește paragina Precistei, că tu, tăticu, don Lumbeira, care când tragi la aghioase nu faci greață la mușuroiu dă furnici, n-ai fi intrat fără fular și umbreluță dă ploaie. Am transversat maidanu ochi dă bălării și, când ieram d-acu În intrare, sub Însemnele alea dă la Congresu Euharistic În stil Primo Carnera, a ieșit din pământ un ghiujuleț mezzo chelioso, instalat Într-un halat așa-ngrijițel că mi-a venit pofta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i țiu urma În breasla care, cu lăudabilă tenacitate, se deda pentru a-și umple vremea În tren! Îți zic pă bune că glagorea Îmi ie cam Întunericită și la Început n-am prea vrut să-i fiu tovărăș pă maidanele alea; da harnica mea curiozitate a fost mai forțoasă și, nainte să apară inspectoru, io chiar ieram băgat În șpaltele Instrucțiunii secundare dă Amancio Alcorta. Da să vezi că aportu care l-am putut aduce chiar În prima dimineață care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vorbea iarăși ca pe vremuri, cînd se afla în Vladia, cu o morgă și o știință a zicerii care te putea ameți, vrăji, cuceri, iar dacă nu te lăsai, dintr-o dată te simțeai mic și rău, ca un cîine de maidan. Întîlnirea lor din această seară nu merita, cel puțin pentru el, nici un resentiment. "Dar dumneavoastră, prințe, ați cunoscut pe cineva care a trecut printr-o asemenea experiență, de recluziune?" Folosise un termen foarte prețios, cam în tonul prințului, recluziune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cunoscut, un tată de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, "nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?" Nu, n-am înțeles", i-am replicat obraznic. "Cum n-ai înțeles?" s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: "Numele pe care-l porți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi trebuit să găsesc o soluție. Cum nu știam să fac altceva decât să cioplesc piatra, m-am dus și i-am oferit unui cioplitor de cruci să devin ajutorul lui. Locuia pe aceeași stradă cu mine, lângă un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fac unșpe ani peste o lună. Am geaca deschisă și helanca roșie pe mine. Îmi pune mâna pe un sân, mă apucă de parcă ar mângâia un măr. Ți-au crescut, îmi spune cu un surâs libidinos. Parcă ieri zburdai pe maidan cu gâștele. Mă întreabă dacă m-a sărutat vreun băiat până acum. Îi răspund că nu. Se preface uimit și îmi spune că o să mă învețe el, ca să nu mă fac de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dacă unul dintre ei n-o să-i bage cuțitul în burtă ori să le spună unora dintre cei ce mișunau grupuri-grupuri pe străzi, îmbrăcați în uniforme negre-verzi ori în sumane, să bage ei cuțitul ori să-l târască pe cine știe ce maidan și să-l îngroape sub bolovani. Așteptând, după război, să se liniștească altă nebunie, în clipe cînd bărbatul ei pentru prima oară n-a vrut să se amestece și să-i sprijine în nici un fel familia, care, chipurile, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vârsta când încă se mai socotea foarte mare față de mormolocul de frate-său, ajuns acum abia la șase ani, dar încă nu destul încât derbedeii numai cu o palmă mai răsăriți să-l accepte la jocurile lor cu mingea pe maidanul din apropiere. Oricum, atunci a avut dintr-odată convingerea că toate câte există trebuie să fie înconjurate de chipuri, dar că nici unul nu se aseamănă cu celălalt, nu în trăsături, ci în altceva; adică nu toate erau precum acelea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privi oarecum de sus, deși continua să stea jos. Degeaba ai fost înnobilat prin decret imperial, monsieur! Tot un mitocan de burghez ai rămas. Eu sunt o femeie cu un veritabil sânge nobiliar. Nu pot s-o fac așa, pe maidan, în dosul brutăriei, ca tine. Consulul uitase, bineînțeles, ușa deschisă. Pe culoar, Julien consideră că auzise cam tot. Se răsuci pe călcâie. Venise timpul să se ocupe și de acel animăluț de budoar. Putea să jure că Hermelinul încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
semene cu tine. Alt tată avuseși tu, Dumnezeu să-l ierte, și altă stofă are un croitor de coșciuge. Dar să fi semănat cu mine, arză-l-ar focul, că la douăzeci de ani eram caporal. Duminica o porneam înspre maidanul bâlciului. Acolo crăpam între dinți semințe de dovleac până se făcea alb pământul. Trăgeam la semn cu pușca și când cădea oblonul de fier, „mireasa” venea de-a-nvârtitelea, clătinându-se pe vârful pantofului alb. Când mi se făcea, treceam pe ulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]