870 matches
-
niște catedrale străjuiau drumul. La jumătatea traseului, șoferul Întoarse și trecură de grilajul uneia dintre acestea. Pe dată, o armată de servitori se puse În mișcare pentru a-l Întîmpina pe domnul. Tot ce putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni În carne și oase ar fi putut locui Într-un astfel de loc. Se lăsă tîrÎt prin vestibul, traversă o Încăpere boltită, unde o scară din marmură urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vizibil pe tot trupul, părea căpetenia bandiților. Înfățișarea și atitudinea lui, În lumina acelui terariu de priveliști cumplite, mă făcu să mă gîndesc la un Nero fericit, ciupindu-și harpa În timp ce Roma se mistuia la picioarele lui. Cu o atitudine maiestuosă, Împăratul Nero Îmi zîmbi, jucăuș. I-am Întors gestul, plin de speranță. Personajul În cauză Îmi făcu semn să mă apropii, ca și cînd ar fi vrut să-mi șoptească ceva la ureche. Am șovăit, Însă m-am supus condițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
O, ajutați-i, ajutați-i, Dumnezeu o să vă răsplătească însutit pentru asta, făceți-o, pentru numele lui Dumnezeu, întru Hristos!... Ia spune, în sfârșit, Ivan Feodorovici, ce-i de făcut acum? strigă iritată Lizaveta Prokofievna. Fii bun și pune capăt maiestuoasei dumitale tăceri! Dacă nu hotărăști ceva, poți să știi că rămân aici peste noapte; destul m-ai tiranizat cu despotismul dumitale! Lizaveta Prokofievna întreba cu entuziasm și mânie, așteptând un răspuns imediat. Dar în asemenea cazuri, cei prezenți, chiar dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce către femeile din suita ei. — Așteptațimă aici! le poruncește scurt. Îndepărtează cu un gest maiestuos cele două gărzi care în cearcă prin semne disperate să o oprească. Sunt germani după costum și nu prea știu latinește, dar o cunosc pe augustă și au aflat că are mâna lungă și că e iute la mânie. Anunțat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le îndeamnă să se mai servească din minunățiile în formă de gălușcă învelite în prapur de miel. Înghite în sec. Numai gândindu-se la ele, îi lasă gura apă. Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își îndreaptă maiestuoasă bustul. Mâncarea nu e totul în viață. Mai e și pute rea. Asta o face să-și aducă aminte de scopul vizitei ei. Rămâne însă tăcută, absentă în aparență, dar așteptând un moment prielnic. Îl blestemă în gând pe doctor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
219 rușinoase, părăsit de bunicul său în pădure, unde îl alăptează o capră. Nu așa i-ar fi plăcut să-și împodobească locuința. Dar Gallus, cu gustul lui îndoielnic, n-a vrut în ruptul capului să-i contemple pe Nemuritori maiestuoși ca în temple. A preferat să-i vadă în mijlocul aventurilor lor galante, să îi micșoreze la o scară aproape umană. Probabil că așa îi înțelege și-i simte mai aproape. Cum totuși scopul lui nemărturisit este să-și impresioneze vizitatorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se îngrașă felurite specii de pești. Pe nesimțite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mic de groază. Pusio întoarce mirat ochii că tre Rufus. — I-a ucis a doua zi fratele în luptă, murmură acesta. Călărețul se schimbă la față, dar nu zice nimic. Între timp, mânia lui Ganymedes dispare. Reia cu o figură maiestuoasă: — Chiar principele a numărat tare, pe degete, împreună cu spectatorii, galbenii care-mi erau azvârliți pe un platou de argint. — Și ce-ai făcut cu ei, mă, prostule? îl suduie Rufus. I-ai băut și i-ai cheltuit pe curve, în loc să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii și o agită în fața tigroaicei. Animalul deschide leneș ochii, apoi îi închide la loc. Pusio privește fascinat, incapabil să vorbească. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
figură uluită. Nu-l impresionează faptul că se găsește doar la câțiva metri de împărat și de conducătorii marilor colegii preoțești. Frumusețea locului îl tulbură. A admirat în Grecia destule frize dorice în cel mai pur stil clasic. Și temple maiestuoase în Egipt. În comparație cu cele din Răsărit, altarele înălțate zeilor la Roma par mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frapat. Nimic din simbo listica monarhică a Orientului, care-l plasează pe rege deasupra supușilor, nu se regăsește în frizele comemorative din interiorul incintei. Mai degrabă sculptorii au încercat să reliefeze o concep ție aproape umană a imperiului, nicidecum una maiestuoasă. Augustus, în continuare figura centrală a ceremoniei dăltuite în partea superioară a zidului, rămâne, ca și înainte, strâns legat de acțiune, dar și de ceilalți participanți. Artistului nu i s-a cerut să-l scoată în evidență plasându-l într
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l poartă pe braț. — Ia-l să te ștergi pe mâini! rostește plină de o importanță copilărească. Toți râd. Fără să se supere, principele îi face discret un semn complice cu mâna să mai aștepte un pic. Își trage apoi maiestuos toga peste cap. Urmează să oficieze cu creștetul acoperit, după ritul roman. Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă loc unui grup de șase femei. După veșmânt, nu par diferite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsim din cauza unei îmbulzeli nemaipomenite. Reușim să ne luăm rămas bun la telefon, la ieșirea din oraș. La plecare vedem de aproape și bogatele resurse de care dispune țara. În afară de calea ferată și șoselele ce le are, este ajutată de maiestuosul Mississippi, care aici are deja 650 metri lățime, traversat de 22 poduri, între care unul cu o deschidere de 275 metri. O pădure întreagă de elevatoare și silozuri dau reala înfățișare a acestui oraș, care la 1860 nu avea decât
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
în frunte cu aceea a lui Clark și Lewis pornit-au de aici, din St. Louis, în susul lui Missouri, care de aci până la izvoarele lui are o lungime de 4.720 km. De aici în jos, Mississippi devine pe cât de maiestuos, pe atât de furios, brăzdat de numeroase vapoare și alte ambarcațiuni până la New- Orleans. Statul Missouri are o suprafață de 17.979 km2 și o populație de 4 milioane locuitori. St. Louis e mare centru industrial și comercial, cu o
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
dar foarte mult pentru sertare vizibile și invizibile. „Aici deasupra n-aș reuși să-l pun pe Abufalia”, zise el. „Dar de puținele ori când vin aici, Îmi place să scriu de mână, cum făceam altădată”. Ne arătă un dulap maiestuos: „Uite, după ce-oi muri, amintiți-vă, acolo-i toată producția mea literară de tinerețe, poeziile pe care le scriam la șaisprezece ani, ciornele de la o saga În șase volume pe care o scriam la optsprezece... și tot așa, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o barcă. Dar am pierdut-o la divorț. Capitolul XV Academia de Călărie era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară. Alții erau împrăștiați prin parc, sub comanda directă a lui Lon Sellitto, în căutarea prăzii imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se înfioare și mii de păsări să se îndrepte spre marea înflăcărată a asfințitului. Se duc cu toate în stoluri, de parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Stau pe mal, gândindu-mă câte viețuitoare văzute sau nevăzute trăiesc în maiestuoasa baltă. Boarea serii coboară încet peste satul adormit. Razele lunii îmi bat drept în față, luminând cărările de trestii. Din baltă ies aburi albi și parfumul amețitor al florilor de tamarix de adoarme. În poeticele lunci cu flori liliachii, se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de gheață; veșmânt alb; fulgi mari și pufoși; coroniță de steluțe argintii; copaci cercelați cu flori de gheață; cojocel de nea; gerul aspru și sălbatic; ghirlande de cristal; zăpadă cristalină; lan de diamante; văzduh scânteios; coloane înalte ale unui templu maiestuos; dansul fulgilor de nea; fulgii se joacă; un roi de fluturi albi umple văzduhul; împărăția mută a zăpezii; satele s-au împodobit cu lână rece, scânteietoare; peste noi cad stele, cad fluturii botezului de gheață; gerul culege flori și le
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
peste pământ; soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nopțile sun lungi și geroase, în păduri stejarii trosnesc, iar pe cer stelele par înghețate. Zăpada cristalină pare un lan de diamante și scârțâie agasant sub picioare. În văzduhul scânteietor se ridică fumuri ca niște coloane înalte a unui templu maiestuos. Pe aceste imense coloane se sprijină bolta senină a cerului. În acest templu se odihnește luna, farul tainic de lumină. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. Crivățul urlă prin codru scoțând zgomote asurzitoare, dar cu toate acestea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cald. Parfumul lacului nu se pierduse odată cu înserarea și chiar crescuse în intensitate. Oare poate ști cineva câte vieți s-au cuibări în aceste desișuri, fiecare contribuind la frumusețea aceasta divină? Cerul întunecat ningea steluțe albe. Peisajul se întregi prin maiestuoasa apariție a mândrei Lune. Totodată natura adormise pentru câteva secunde cu totul. Se crea o liniște mormântală, întreruptă doar de sunetul vâslelor în apă. Un stol de păsări călătoare treceau ca niște aeriene trenuri accelerate pe deasupra noastră, vâslind spre marea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fiecare concurent primea câte o petală. Computerele și boxele stereo imense ale sălii vuiau. Sportivii, pe al căror corp zvelt își puseseră amprenta mulți ani de gimnastică, evoluau pe rând. În sală dictonul latin: Mens sana in corpore sano trona maiestuos. Mă pregăteam pentru o ultimă probă; covorul, care se anunța extrem de dificilă. Sportivele de atunci se descurcaseră foarte bine. Starea emotivă în care mă găseam și care mă copleșea era stinsă parcă de vorbele calde ale antrenorului. În interiorul meu răsunau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna frumuseții, parfumul lăcrămioarelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
petrecut Cazul, după cum a fost numită la noi întreaga poveste, subliniind majuscula cu suspine și gesturi, era trecut de șaizeci de ani și se pensionase cu un an înainte. Era un bărbat înalt și uscățiv, semăna cu o pasăre înghețată, maiestuoasă și îndepărtată. Avea doi ochi spălăciți ce păreau imobili și buze subțiri, fără mustață, o frunte înaltă și păr grizonat. V. se afla la douăzeci de kilometri de noi. Douăzeci de kilometri în 1917 era o distanță cât o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea nu avea habar de prezența lor. Doamna de Flers a dat la o parte unul din cearșafuri și am văzut-o. Se odihnea, cu chipul tras, cu ochii închiși și cu mâinile așezate pe piept. Respira cu o lentoare maiestuoasă care-i făcea pieptul să se miște, dar îi lăsa trăsăturile nemișcate. Era un scaun aproape de patul ei. Mai mult am căzut decât m-am așezat pe acel scaun. Cu un gest blând, doamna de Flers a pus mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]