2,207 matches
-
Apoi, dispunerea rară, spațiată a dinților (augmentată de pelicula alb-negru văzută) denota o carență de rasă, iar buzele, ce-i drept, marcat senzuale, configurau o gură vulgară. Subalternii buzelor, sînii, erau de-o proeminență ieftin gonflată. Mersul de manechin, un manechin dezordonat, divulga proveniența modestă, lipsită de codul gustului și al eleganței. Mîini mici, inexpresive, fără elocvență. Ce-ar mai fi fost? A, părul. Generos, cu adevărat, dar supus unui tratament îndoielnic, de parcă ar fi ieșit permanent de sub cască. Privirea însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
una: artistul, pur și simplu. 16 septembrie Trece cu regularitate de metronom pe sub fereastră și sînt înclinat să-l așez în categoria anonimilor care-și exagerează ținuta corectă, și-o hipercorectează, pentru a face impresie, a epata. Are aerul unui manechin desuet, uitat între celelalte manechine, modernele, de ultimă oră. E, tot, numai costum. Uscat, mîinile și picioarele par să nu atingă mînecile hainei, cracii pantalonilor: de altfel, mersul personajului e atît de strict calculat, încît nici n-ar avea cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
16 septembrie Trece cu regularitate de metronom pe sub fereastră și sînt înclinat să-l așez în categoria anonimilor care-și exagerează ținuta corectă, și-o hipercorectează, pentru a face impresie, a epata. Are aerul unui manechin desuet, uitat între celelalte manechine, modernele, de ultimă oră. E, tot, numai costum. Uscat, mîinile și picioarele par să nu atingă mînecile hainei, cracii pantalonilor: de altfel, mersul personajului e atît de strict calculat, încît nici n-ar avea cum să le atingă. Cap de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mocasinii de Lăpușneanu e, parcă... Așa că nu pot rezista tentației de a intra în briantele Galerii Lafayette și a-mi cumpăra mocasini pe măsură (o să-i vedeți pe... Lăpușneanu). Cu o zi înainte, admirînd vitrinele Galeriilor (cu cele mai frumoase manechine întîlnite vreodată), mă fixasem deja pe una din elegantele perechi, ideale, mi-am zis, deambulărilor. Simplu: intru, probez, achit (pipărat!) și, încălțat cu noutatea, îmi încep... meseria. Evident, mă așteaptă și altceva: castelele de pe Loara, galeriile, vizitele, mesele, revenirea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spaimele în sufletele celor culpabili; e o arie de investigație foarte largă; o piesă deosebită. HORIA DELEANU, scriitor-teatrolog: ...prea lungă scena cu pokerul, sau dialogul Val-Alex (de la început), și ultimul tablou, în care sînt prea multe explicații; bună lovitura cu manechinele... (!?); foarte buni vecinii, Bunica și Alex; tangoul ar trebui înlocuit; o comedie frumoasă și gravă; contrapunctări foarte bune; piesa există cu adevărat; e necesară o "pieptănătură". LIANA MĂRGINEANU, actriță: ...există stilul Constantin Popa..., "Calul verde"... etc.; o piesă amplă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
roase, cadaveric, acoperit de mușchi și licheni, cu jobenul sub braț, formidabil totuși ca alură și eleganță”, pe Rolling Stones „Îmbrăcați În mătase zmeurie, cu jobene roz, cămăși din lamé argintiu, solemne și mortuare, care-ar fi putut servi drept manechine pentru Schiapparelli”, pe David Bowie, tot un sclipici, cu inconfundabilele sale platform-boots, sau pe Alain Pacadis, Înveșmântat În toate modele, dar mereu cu aerul de „tânăr șic”. Să te cheme prințesa Murat și să-i primești În saloanele tale pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
față de părul adevărat. Această maximă aduce cu sine, ca o severă consecință, următorul corolar: XXXIX Dandysmul este o erezie a vieții elegante. Într-adevăr, dandysmul este o afectare a modei. Devenind dandy, un om devine o mobilă de budoar, un manechin extrem de ingenios care se poate așeza pe un cal sau pe o canapea, care mușcă sau molfăie tot timpul măciulia bastonului, dar o ființă gânditoare... niciodată! Cel care nu vede În modă decât moda este un prost. Viața elegantă nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rituale de tineri (ca purtători ai energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului ispășitor sau alte ofrande și sacrificii sunt oficiate În locurile consacrate. Nu o dată, efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl reprezintă sau manechine) sunt arse, aruncate pe ape, sfâșiate În mod ritual. Alteori, distrugerea este Înlocuită prin gonire - zgomote asurzitoare făcute de clopote sau alte instrumente, pocniturile produse de artificii sau arme de foc anunță eliberarea spațiului și a timpului pentru marea Înnoire
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
paradisul tinereții explozive în purgatoriul răcoros al surâsului sarcastic. Maturizare, asprire a instinctului ludic, domolire a fanteziei dictatoriale. Deja critica începe să vorbească despre „responsabilizarea” autorului, iar arsenalul villonesc și rimbaudian cedează locul etalării mecanismelor dezumanizante, într-o lume de manechine pe care o trage de sfori o energie nevăzută și etern frustrantă: „și-n piața unde plâng mașinării / și avioane cu dureri de uger / vinde-le tu veninul tău de înger / și aurora la măcelării // și dovedește-le cât sunt
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
amintirile unor dezrădăcinări intense („De atunci, am văzut lumea întreagă!”, îmi spuneam eu cu o mândrie puerilă), trupurile femeilor iubite... Dar amintirile rămâneau șterse, trupurile, ciudat de inerte. Sau, uneori, răzbăteau prin penumbra memoriei cu insistența rătăcită a ochilor unui manechin. Nu, anii aceia nu erau decât o lungă călătorie căreia reușeam, din când în când, să-i găsesc un țel. Îl inventam în momentul plecării sau deja pe drum sau chiar la sosire, când trebuia să explic prezența mea în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
demonstrație cu detașamentul nostru de zeți, strigă de jos Allin Perse. Împăratul încuviință cu un gest scurt și versantul opus al văii prinse brusc viață. O sumedenie de ținte mobile și fixe, de aparate minuscule de zbor dar și de manechine de dimensiunea unui soldat echipat complet pentru luptă începură să răsară pe întreg versantul. Bella mai asistase la asemenea demonstrații, dar niciodată nu văzuse atâtea ținte. Perse era curajos. Ca și cum atât ar fi așteptat, zeții se proptiră pe picioarele lor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de pe acum apetența lui J. pentru construcția ceva mai complexă, ca și pentru situații și acțiuni din afara cotidianului. Odată cu dezghețul cultural de la începutul anilor ’60, se poate observa o schimbare în volumul de nuvele Veneam din întuneric (1962), urmat de Manechine (1970) și Cvartetul alb (1973). Accentul se mută de pe grupuri sociale și profesionale pe destine individuale, păstrându-se însă inserarea personajelor, trasată cu tușe ferme, într-o realitate socială greu de ignorat. Eroi citadini, de obicei intelectuali, descind prin regresie
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
1956; Drumul spre cer, București, 1957; Veneam din întuneric, București, 1962; O întâmplare în munți, București, 1963; Era ceață pe Tisa, București, 1965; Pământul era viu, I-II, București, 1966; Alge, București, 1967; Sfârșitul singurătății, București, 1967; Iubire, București, 1968; Manechine, București, 1970; Cvartetul alb, București, 1973; Timpul rămâne tânăr, București, 1973; Echinox, București, 1977; Mai erau câteva ceasuri, București, 1983. Traduceri: I.V. Karnauhova, Cartea prieteniei, București, 1952 (în colaborare cu Diana Heim); Len Doherty, Fiii minerului, București, 1961 (în colaborare
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
Scrisori neexpediate, București, 1978; Opinii despre durere, București, 1980; Inima ca un pumn de boxeur, București, 1982; Piața cerului, București, 1986; Cântece, București, 1989; Săpunul lui Leopold Bloom, București, 1993; Dactilografa de noapte, București, 1996; Capricii periculoase, București, 1998; Spitalul manechinelor, București, 1998; Inima ca un pumn de boxeur, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2000; Sexagenara și tânărul, București, 2000; Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, București, 2001; Autobuzul cu cocoșați, București, 2002; Lebăda cu două intrări, București, 2003. Traduceri: August Strindberg
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
reformată la Budapesta. Ca regizor și director de teatru traduce, pentru îmbogățirea repertoriului Teatrului Maghiar din Cluj, cinci piese din dramaturgia română clasică și contemporană: O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, Meșterul Manole de Octavian Goga, Prometeu de Victor Eftimiu, Manechinul sentimental de Ion Minulescu și Molima de Ion Marin Sadoveanu - toate transpuse în maghiară pentru prima oară. Traducerile vor fi publicate, în 1934, în Román drámaírók könyvtára öt kötetben. K. a mai alcătuit în 1932 un volum de traduceri din
KÁDÁR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287696_a_289025]
-
asta am devenit obsedată de ele), cînd aud pași. Pași apăsați, greoi, genul de pași ce aparțin Întotdeauna managementului superior. Jasmine ascunde repede revista Heat sub un maldăr de pulovere, iar eu mă fac că aranjez o eșarfă pe un manechin. O secundă mai tîrziu, de după colț apare Eric Wilmot, directorul de marketing, cu doi tipi În costum pe care nu i-am mai văzut În viața mea. — Iar acesta este raionul de Shopping Personalizat, le spune indivizilor cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Într-o morgă, cel puțin... SÎntem cu toții perfect conștienți care e situația, Îți mulțumesc, Jasmine, i-o tăaie Eric scurt. Ce ne trebuie nouă sînt niște soluții. Cum facem lumea să intre pe ușă? se adresează unul dintre consultanți unui manechin. Asta-i Întrebarea. Cum le păstrăm loialitatea? intervine și celălalt, gînditor. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Dacă asta Înseamnă să fii consultant, să te-mbraci În costum și să pui Întrebări retorice, atunci pot și eu să fiu, la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
regimului. În fond, ambele procedee trădează o depersonalizare programată, ce poate fi citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și ca efect al captivității eului în celula totalitară. Căci semnele reificării traversează acest ciclu, începând cu „mecanismele cu chip uman” (Hohotul manechinelor) și sfârșind cu „scălămbăiala în spatele oglinzilor putrede” (Atelierele), în timp ce, renunțând la pavăza alegorică, discursul capătă o mare limpiditate: „Împărați proletari din toate țările,/ în sfârșit uniți-vă!/ Și veți da atunci lumii/ cea mai solidă dictatură dinastică/ pentru minte, inimă
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
-le pirandellian, în ultimul capitol. Acesta este un bun mijloc de autoironie și demitizare a vocii auctoriale, devenind un discurs focalizat pe ideea de a demonstra că și din ratarea unui subiect de roman poate ieși o carte. Romanul Revolta manechinelor (2001) nu se mai înscrie în linia umoristică a celorlalte, H. folosindu-se de un erotism fără obiect, facil, caracteristic literaturii de consum. Alternanța a două planuri, sugerând prin intersectarea lor o suprapunere între real și imaginar, încarcă textul, ducând
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
intersectarea lor o suprapunere între real și imaginar, încarcă textul, ducând la o confuzie narativă rezolvată stângaci în final, prin sinuciderea unuia dintre personaje. Gravitatea pe care prozatorul încearcă să o confere textului prin introducerea unei idei insolite - oameni-manechine sau manechine care prind viață - nu face decât să întărească aerul de superficialitate. Piesa Lovește-l pe aproapele tău (1995), subintitulată „comedie tristă”, își motivează titlul prin propunerea unei așa-zise noi porunci divine, la antipodul moralei creștine, dar necesară într-o
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
așa-zisa lor creație. SCRIERI: Te urăsc, iubita mea, București, 1976; Cu tango înainte, București, 1982; Iarna când au murit cangurii, București, 1984; Să nu aștepți minuni de la luna septembrie, București, 1991; Lovește-l pe aproapele tău, București, 1995; Revolta manechinelor, București, 2001; Vinovăția mieilor, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, „Te urăsc, iubita mea”, LCF, 1977, 5; Laurențiu Ulici, „Te urăsc, iubita mea”, RL, 1977, 14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae Ciobanu, Patetism liric, LCF, 1983
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
Un gram de aur (1958), Iubește ziua de mâine (1960), Strada Lux (1962), Vreau să trăiesc! (1964), Săptămâna neterminată (1965), Singur fără cer (1966), Prea cald pentru luna mai (1967), De ce văd invers? (1970), inclusiv polițiste și de aventuri: Moartea manechinului (1970), Un biet bunic și o biată crimă (1970), Bunicul și păcatele lumii (1971), Detectiv la paisprezece ani (1971), Bunicul și porunca să nu ucizi (1972), Bunicul și doi delincvenți minori (1974), Bunicul și o lacrimă de fată (1976) ș.a.
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
fără tranșee, București, 1961; Strada Lux, București, 1962; Vreau să trăiesc!, București, 1964; Săptămâna neterminată, București, 1965; Singur fără cer, București, [1966]; Corabia cu suflete, București, 1967; Prea cald pentru luna mai, București, 1967; De ce văd invers?, București, 1970; Moartea manechinului, București, 1970; Un biet bunic și-o biată crimă, București, 1970; Bunicul și păcatele lumii, București, 1971; Detectiv la paisprezece ani, București, 1971; Bunicul și porunca să nu ucizi, București, 1972; Bunicul și doi delincvenți minori, București, 1974; Un bunic
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
Ernest Kallós, Valeriu I. Grecu, Georg Drozdowski, Iosif Nădejde, Em. Cososchi, Grigore Pallă, Alfred Klug ș.a. G. M. Zamfirescu publică eseul intitulat Probleme de regie. Sunt prezentate spectacolele cu piesele O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, Viforul de Barbu Delavrancea, Manechinul sentimental de Ion Minulescu, Vlaicu-Vodă de Al. Davila, Curcanii de Grigore Ventura, Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Ifigenia în Taurida de Goethe, Avarul de Molière, Pygmalion de G. B. Shaw, Unchiul Vania de
SPECTATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289818_a_291147]