1,516 matches
-
de hățișuri de rețele încâlcite. Dar, fără îndoială, exista o corelație între Capgras și paranoia. În cazul ăsta, faptul că rezultatele lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a persecuției și clovnerie le țineau la distanță, asta n-avea cum să reiasă din testele lui Weber. Mark se minuna de jargonul profesional al lui Weber. —Frate! Dac-aș vorbi ca tine, mi-ar pica zilnic ceva de futut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rezistență, insistând că tot nu am aflat întreaga poveste. În calitate de clinician fusese nevoit să îmbrățișeze atacul farmacologiei. Și totuși simțea o tristețe reală - tristețea sfârșitului - când asculta un subiect care se luptase ani de zile cu anxietatea, vinovăția suicidară și mania religioasă spunându-i, după administrarea cu succes a unor doze de doxepină, „Domnule doctor, nu prea mai știu de ce am fost atât de trist toți anii ăștia“. Cunoștea uzanțele: de-a lungul istoriei, creierul fusese comparat cu cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alb și să bălăngăne ceva din alamă, care scotea fum. Până și părinții lui îl considerau deranjant de spiritual. Credea că era responsabilitatea lui să îndrepte lumea spre ceea ce era vechi și reverențios. Preocuparea lui față de puritate, un fel de manie compulsivă pentru curățenia sufletului, durase, cu modificări minore, toată perioada adolescenței, cuprinzând chiar și izbucniri de rușine pentru că nu reușise să se abțină de la ceea ce el și preotul său denumiseră, cu tact și cifrat, susceptibilitate, plăcerea care știrbea orice stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca de păianjen. Părea nervoasă. Gura nemulțumită se mișca și atunci când nu spunea nimic. " O femeie care țipă ușor, își zise Cristescu privindu-i fața pământie. Țipă și plînge." Interiorul i se păru searbăd, caracteristic de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe noi nu ne mai izbeau. Gîndiți-vă puțin! Biata Valerica cu obsesiile ei... Nu atingea o clanță fără să se spele după aceea cu alcool. Apoi agenda domnului Popa... Existența soților Panaitescu și, trebuie să recunosc, chiar eu am mici... manii. ― Și totuși evoluția sculptorului mi se pare nefirească, afirmă pe gânduri maiorul. Îl vedeam altfel... Se uită la bătrână căutând parcă răspunsul în ochii albaștri, puțin decolorați. Femeia își îndreptă cutele capotului cu un gest plin de eleganță. ― Nu sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pasionați de expedițiile lunare închipuit de Jules Verne. Nebunia domnului Pump este una în acord cu epoca modernă, o epocă a eficienței și progresului. Căci domnul Pump, magnat al industriei, este un fanatic al religiei fordiste, evocând, prin implacabila sa manie a vitezei, minunata lume nouă a lui Chaplin din Modern Times. Totul trebuie să aibă loc cât mai rapid, iar cronometrul este judecătorul existenței umane. Valeții săi sunt oameni pe rotile, în vreme ce simpaticul domn Pump mănâncă, spre a economisi timp
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cea pe care o reconstituie Chesterton în The man who was Thursday. Entitate ubicuă, care se simte în largul său în miezul acestei montări elaborate, cu zeci de actori în jurul său, Sanders ocupă și amenință, succesiv, pământul, apa și văzduhul. Mania sa robotică este reflexul neîncrederii sale în loialitatea umană. Oscar, robotul miniatural de care nu se desparte niciodată, este superior oamenilor și indispensabil tocmai prin această absență a scrupulului moral. Misiunile ucigașe sunt duse la capăt cu o exactitate mecanică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lovituri cauzatoare de moarte, vătămări corporale cu grade diferite de gravitate, incendii intenționate, unele calomnii grave, unele violențe morale continue care imping victima la sinucidere. Acești faptuitori sunt caracterizați printr-o acută sărăcie afectivă, dezvoltă cu ușurință diferite tipuri de manii, și prezintă un comportament ostil și violent față de ceilalți (Oancea, I., 1998, p. 247). 2. Criminalii achizitivi comit crime contra proprietății, contra bunurilor, valorilor pecuniare: hoți (pentru furt), tâlhari (pentru tâlhărie), șarlatani (pentru înșelăciune), delapidatori (delapidare), falsificatori (pentru fals), mituitori
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
repezit: "Ești un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri". După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că-l făceam de râs, că va fi vai și-amar de mine. Avea mania discursurilor și ținea să-și exerseze și pe pielea mea darurile sale oratorice. Numai că eu nu eram ca auditoriul lui obișnuit. De cum se pornea să-mi facă morală, începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc, deoarece știam că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
va deveni muzeu"" A zâmbit, dar n-a făcut nici un comentariu. În schimb, dîndu-mi de înțeles că pornisem o avalanșă pe care nu mai puteam s-o opresc, alții vroiau să știe tot. Ce ticuri avea Bătrânul. Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau să fie îngropați acolo? Dar despre ei ce zicea? Nu cumva era nemulțumit și îi așteptau surprize neplăcute? Erau obișnuiți să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
conversațiilor părea să crească. \ Iertați-mă, spuse Grand, la colțul Pieței Armelor. Dar trebuie să iau tramvaiul. Timpul meu seara e sfânt. Cum se spune la noi: Nu lăsa niciodată treaba de azi pe ..." Rieux observase mai de mult această manie pe care o avea Grand, născut la Montelimar, să invoce locuțiuni din regiunea lui și să adauge apoi formule banale care nu mai erau de nicăieri, ca de pildă: "o vreme de vis" sau "o lumină feerică". \ A, spune Cottard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a ajuns, se luminase și se liniștise. Știa că această impresie a lui era stupidă, dar nu reușea să creadă totuși că ciuma s-ar putea într-adevăr instala într-un oraș unde puteau fi găsiți funcționari modești care cultivau manii demne de respect. Mai exact, nu vedea locul acestor manii în mijlocul ciumei și judeca prin urmare că, practic, ciuma nu avea nici un viitor printre concetățenii noștri. A doua zi, datorită unei insistențe socotită deplasată, Rieux obținea convocarea la prefectură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
impresie a lui era stupidă, dar nu reușea să creadă totuși că ciuma s-ar putea într-adevăr instala într-un oraș unde puteau fi găsiți funcționari modești care cultivau manii demne de respect. Mai exact, nu vedea locul acestor manii în mijlocul ciumei și judeca prin urmare că, practic, ciuma nu avea nici un viitor printre concetățenii noștri. A doua zi, datorită unei insistențe socotită deplasată, Rieux obținea convocarea la prefectură a unei comisii sanitare. \ E adevărat că populația se neliniștește, recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SĂ FIE SINGURATIC, EA FACE UN COMPLICE. CĂCI, ÎN MOD VIZIBIL, EL E UN COMPLICE ȘI ÎNCĂ UN COMPLICE CARE ESTE FASCINAT. E COMPLICE LA TOT CE VEDE, LA SUPERSTIȚII, LA SPAIMELE NEMOTIVATE, LA SUSCEPTIBILITĂȚILE ACESTOR SUFLETE ÎN ALARMĂ; LA MANIA LOR DE A DORI SĂ DISCUTE CÂT MAI PUȚIN POSIBIL DESPRE CIUMĂ ȘI DE A NU ÎNCETA TOTODATĂ SĂ DISCUTE; LA IEȘIREA LOR DIN MINȚI ȘI LA PALOAREA LOR LA CEA MAI MICĂ DURERE DE CAP DE CÂND ȘTIAU CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar sunt momente în care-mi vine să te bat, amenință Marta zâmbind, și uite că de acum înainte va fi și mai rău, aveți amândoi mare grijă, din câte am auzit, femeile gravide își schimbă brusc dispoziția, au capricii, manii, mofturi, atacuri de plâns, crize de nervi, pregătiți-vă așadar cu ce-o să mai fie, În ce mă privește, eu sunt resemnat, spuse Marçal, și imediat spre Cipriano Algor, Și tata, Eu sunt resemnat de mulți ani, de când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
repezit: „Ești un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri”. După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că-l făceam de râs, că va fi vai și-amar de mine. Avea mania discursurilor și ținea să-și exerseze și pe pielea mea darurile sale oratorice. Numai că eu nu eram ca auditoriul lui obișnuit. De cum se pornea să-mi facă morală, începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc, deoarece știam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deveni muzeu»”. A zâmbit, dar n-a făcut nici un comentariu. În schimb, dându-mi de înțeles că pornisem o avalanșă pe care nu mai puteam s-o opresc, alții vroiau să știe tot. Ce ticuri avea Bătrânul. Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau să fie îngropați acolo? Dar despre ei ce zicea? Nu cumva era nemulțumit și îi așteptau surprize neplăcute? Erau obișnuiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără prietenie... Această societate adoptă din regimul iezuitic supunerea oarbă, din masonerie probele și ceremoniile exterioare, de la Templieri invocațiile subpământene și Îndrăzneala incredibilă... Contele de Saint-Germain a făcut el oare altceva decât să-l imite pe Guillaume Postel, care avea mania de a face să se creadă că e mai bătrân decât era? (Marchizul de Luchet, Essai sur la secte des illuminés, Paris, 1789, V și XII) Iezuiții Înțeleseseră că, dacă vrei să-l destabilizezi pe adversar, cea mai bună tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adecvat sensul proriei sale existențe 24. Nordau ne atenționează că uneori e posibil a se produce confuzie între termenii egocentrism și grandomanie, cu toate că între aceste două concepte există o diferență caracteristică: grandomania este de asemenea ca și complementul său clinic - mania persecuției -, cauzate de procese maladive provenite din interiorul organismului. În grandomanie, ca și în cea a persecuțiilor închipuite, bolnavul se ocupă în mod constant de lume și de oameni criticându-i și analizându-le acțiunile, pe când egocentricul nu își dorește
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
discipolilor săi forma primează înaintea conținutului: ”Un poet, orice s-ar spune, nu este decât un muncitor; el nu trebuie să aibă mai multă inteligență decât un muncitor și să știe să facă altceva decât ceea ce știe. Eu cred că mania de a le ridica pe un soclu ideal este perfect absurdă: nimic nu este mai ideal decât un poet... Poetul este un clavecin și nimic mai mult. Fiecare idee care trece pune degetul pe o clapă: clapa răsună și dă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
-și eschiveze opinia”. De o parte avem, așadar, o „critică creatoare” ( G. Călinescu o va teoretiza, mai tîrziu, în termeni aproape identici); de cealaltă - magistratura didactică, descriptiv-clasificatoare, fără acces la miezul viu al operei și la valențele ei de surpriză. „Mania clasificatoare” este vituperată și în articolul „Statuia lui Jules Laforgue“: „Mizerabila nevoie a spiritului omenesc de a clasifica, de a topi ceea ce este solitar și propriu în aliajuri triviale, l-a clasat, ca pe mulți, în mișcarea simbolistă. Această grupare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hărțuit de Inchiziție. S-a hărțuit singur, din pricina bolii care i-a tulburat din ce în ce mai mult viața. ― L-ai întîlnit vreodată? Eu i-am iubit poemele. ― Nu l-am întîlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuției. Vedea numai dușmani peste tot, care voiau să-l omoare și să-i fure manuscrisele. Se temea că va fi otrăvit și nu se atingea de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lipsit de gust, ca și stăpâna casei. O toaletă cu oglinda plină de sticluțe cu parfum rânced - cumpărat la mâna a treia din talciocul de la Porta Portese, că tare-i mai place să o facă pe respectabila, Olimpia Tempesta avea mania de a părea respectabilă, căci nu era. Mostre de parfum rânced - le folosea și Valentina: ultima dată, fetița lui mirosea a babă, un parfum alterat de violete și de cedru stătut. De ce folosești porcăriile bunicii tale, șoricel? Tati Îți cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el. — Da, de la Saint-Brieuc! răspunse ea bucuroasă. Știi, mie-mi plac dansurile braziliene..., adăugă ea, probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai Brazilia. — Sophie! exclamă Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zgură și a funinginei de pe străzile orășelului Gary, cu bărcile lui venind și plecând pe apa lacului Michigan - un astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]