1,979 matches
-
fundal, ochii erau ispitiți să caute printre ei ascunzișuri de semiobscuritate, tainele Nopții celei Sfinte. Dar după două ocoluri în jurul lui Moș Crăciun trebuiră să rămână nemișcați îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o pornească domol către marginea cealaltă a scenei, unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-a mai fost la fel de nemișcată ca înainte. Ceva dădea să iasă din ea... Pe ecran, eroul care se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul mohorât și uniform. Pe mantaua sa cenușie se puteau vedea în zona pieptului și a stomacului o puzderie de mici pete mai întunecate la culoare, încă fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chipul lui Toaibă, împotriva a tot necazul prin care trecea - și nu era pentru prima oară - s-a destins într-un zâmbet ca un nimb de glorie, luminându-i întreaga înfățișare. Uitase de apa și mocirla ce îi intraseră prin manta până la piele și de faptul că pușca mitralieră - doar era ochitorul grupei - i-a zdrobit brațele. Și să porți vreo zece chile pe brațe târându-te prin mocirlă nu-i lucru de șagă!... Chiar în această stare, Toaibă era mândru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
privirea a pornit ca o săgeată spre comandant. Colonelul a salutat și, făcând stânga-mprejur, a plecat, însoțit de suită... * Legănatul monoton al vagonului te îmbia la somn... Toaibă și-a rezemat capul de peretele vagonului, și-a tras pulpana mantalei peste ochi, încercând să ațipească. N-a fost chip, însă. Gândurile nu-i dădeau pace. Abia apuca să pornească, însoțit de un gând, că altul i se așeza în cale și îl lua pe aripile lui. Cu nici unul însă nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-o faci să tacă mâlc, că altfel poate să dea de veste camarazilor săi și te-ai dus pe copcă”. Locotenentul Făgurel ședea lângă Toaibă, iar sergentul Cicoare se afla în celălalt capăt al vagonului. Ședea acoperit cu pulpana mantalei, spre a se izola de tot ce era în jur. Avea destule motive să rămână cu sine însuși... Gândurile îl asaltau din toate părțile: „Am terminat instruirea acestui pluton, dar nu sunt toți la fel de buni. Cel puțin din ce mi-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tine. Dar, trebuie să mai ai în vedere un lucru: și inamicul gândește”... Locomotiva gâfâia amarnic urcând panta ce o avea în față. Ajunsă pe platou, a început să zburde cu chelălăit de roți și frâne. Locotenentul Făgurel a îndepărtat mantaua și a privit pe geamul vagonului. Ziua se îngâna cu noaptea. Totul în jur îi era străin. Nimic nu semăna cu locurile cunoscute de el. Și cunoștea ceva din cuprinsul țării. Aici însă era altă lume... Câmpuri întinse fără haturi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la ea până n-o început să curgă ploaia, mi-o pus Dumnezeu mâna-n cap. De nu...” Odată cu primii stropi de ploaie, a ajuns la glugă, dar abia mai putea răsufla de atâta trudă și durere. Și-a scos mantaua și stârnind șoarecii și-a făcut un fel de colibă în care a intrat cât a putut de repede... „Oare cât are de gând să țină ploaia asta? Da’ chiar dacă se oprește, cum ies eu de pe ogor pe întunericul ista
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doarmă puțin, dar foiala din jur nu-l lăsa. În cele din urmă a ațipit, doar cât ai coace un ou. Când a deschis ochii, afară mijeau zorii deja. Piciorul îi înțepenise. S-a ridicat cu greu și a scuturat mantaua și sacul de merinde de frică să nu se fi aciuat vreo lighioană prin ele... Pentru a face primii pași a depus mare efort. Bastonul nu-i era de folos, fiindcă se înfigea în pământul înmuiat de ploaie. Cu mers
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Descos mai departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce secțiunea de aur nu va mugi ca un bivol prins cu picioarele dinapoi În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua de cardinal, timpul care-mi mînuiește pedalele de sidef ale tîmplelor mele. SÎngele se scurge și el vesel În aplauzele mulțimii, mă precede Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din burtă deasupra acestor icoane
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cutremurul de pămînt. 12. Și după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blînd și subțire. 13. Cînd l-a auzit Ilie, și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la gura peșterii. Și un glas i-a vorbit, zicînd: "Ce faci tu aici, Ilie?" 14. El a răspuns: "Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oștirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
au sărutat. 19. Ilie a plecat de acolo, și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arînd. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, și el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el, și și-a aruncat mantaua pe el. 20. Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, și a zis: "Lasă-mă să sărut pe tatăl meu și pe mama mea, și te voi urma." Ilie i-a răspuns: "Du-te, și apoi întoarce-te: dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Domnul, Dumnezeu. 15. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu despre Tir: "Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniților și de măcelul din mijlocul tău. 16. Toți voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele, și își leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, și stau pe pămînt; întruna tremură de groază, și stau înmărmuriți din pricina ta. 17. Ei fac o cîntare de jale asupra ta, și-ți zic: "Vai, cum ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
tine; îți plăteau cu cele mai bune miresme, cu pietre scumpe și aur, mărfurile tale. 23. Haranul, Canehul și Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoț cu tine; 24. făceau negoț cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră și cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi, de funii sucite și bine împletite, aduse la tîrgul tău. 25. Corăbiile din Tars îți aduceau mărfurile pe mare, erai în culmea bogăției și slavei, în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
atinge peisajul ce se brodează în jur, fir cu fir... astfel îmi pare că privesc - nestingherită de nimeni - la un tablou măreț, agățat pe un perete imens de gheață. A nins mult, cu fulgi mari, ce se poticneau în propria manta pufoasă, motiv pentru care zăpada căzută a acoperit toate meleagurile, acestea ostenind a mai ține piept furiei albului. Copacii golași și triști, rămași fară nicio podoabă a straielor, par acum bucuroși să fie încărcați, acoperiți de acest cojocel ocrotitor; crenguțele
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
doi flăcăi de clasa a treia și a cincea, Coca și Petrișor, a învățătorului Alexandru Starșii, refugiat ba sarabean din 1940 am reușit să refacem clădirea. Eu nu aveam pe mine decât hainele militare cărora le-am scos epoleții iar mantaua am vopsit-o în negru. Soțul Anișoarei Trofin, fostă Brumă, verișoară, mi-a dat un surtuc de primăvară. Tot ea și soțul său, Vasile Trofin, ne-au mai ajutat cu de-ale gurii fiindcă salariul de milionari pe care îl
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
speranță, nu numai deșartă, nedemnă. Căci, într-adevăr, ce am putut spera? Acum pentr-ntîia dată ai vorbit limpede cu mine, aceasta tocmai nezicând nici un cuvânt, nescriindu-mi nici o literă, căci se vede că la mănăstire nu-ți mai trebuia o manta, cum îți trebuie la Iași, nu-ți mai trebuia un om despre care unii-alții să presupuie că-l iubești, pe când în realitate iubești pe cine știe cine. Știu multe de d-ta, eu care pîn-a veni în această țară afurisită * aveam inimă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în care te-ai suit, ci vei muri. 7. Ahazia le-a zis: "Ce înfățișare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră și v-a spus aceste cuvinte?" 8. Ei au răspuns: "Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins cu o curea la mijloc." Și Ahazia a zis: "Este Ilie, Tișbitul." 9. A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
amîndoi și-au văzut de drum. 7. Cincizeci de inși dintre fiii proorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amîndoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amîndoi pe uscat. 9. După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: "Cere ce vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
înălțat la cer într-un vîrtej de vînt. 12. Elisei se uita și strigă: "Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!" Și nu l-a mai văzut. Apucîndu-și hainele, le-a sfîșiat în două bucăți, 13. și a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors, și s-a oprit pe malul Iordanului; 14. a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, și a lovit apele cu ea, și a zis: Unde este acum Domnul Dumnezeul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
călărimea lui!" Și nu l-a mai văzut. Apucîndu-și hainele, le-a sfîșiat în două bucăți, 13. și a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors, și s-a oprit pe malul Iordanului; 14. a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, și a lovit apele cu ea, și a zis: Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta și Elisei a trecut. 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
apei, pe iarbă, Ion și iubita lui s-au trezit. Luați prin surprindere, mai întâi s-au cam speriat. Au stat liniștiți. Să vadă,întâi, despre ce este vorba. După ce au văzut, Ion i-a șoptit, Linei: bagă capul sub manta, și astupă ți urechile. A slobozit, apoi, la scurtă vreme, două focuri de armă, unul după altul. Braconierii au înlemnit. Unul dintre ei, șeful, și-a revenit repede, și a întrebat: care tragi, acolo, mă, fără să ne avertizezi? Iaca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Buimăciți, oamenii nu-l contraziceau dar nici bani mulți nu dădeau pe cele auzite. Așa începuse să cerșească căpitanul Meițanu. Câteodată se întovărășea la câte o muncă. Tovarăș cu Voicea, Meițanu ajunsese mai bine îmbrăcat : acum era în posesia unei mantale subțiri și a unei căciuli cu clape, uzată. Tovărășia asta mergea de câtva timp când, dintr-o dată, întro noapte ea se sparse. Toți patru dispărură pe neașteptate dar nimeni nu întrebă ce s-a întâmplat. Doar cei care aveau nevoie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sclipi dar nu părea să se miște. Nu existau gărzi. - Acum mă crezi? - întrebă Clane. Barbarul părea tras la față și bătrân. Dar încuviință din cap. - Am pierdut războiul - murmură el. Numai că eu recunosc. Depinde de tine să iei mantaua care a căzut de pe umerii mei. Izbucni: - Ce este bila aceea, în numele zeilor? - Conține întregul univers sideral. Czinczar se încruntă și se înclină înainte, ca și când ar fi încercat să înțeleagă. - Care univers? - întrebă în sfârșit. - Atunci când te uiți în interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Ei au răspuns: Le vom da înapoi, și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis." Atunci am chemat pe preoți înaintea cărora i-am pus să jure că-și vor ține cuvîntul. 13. Și mi-am scuturat mantaua, zicînd: "Așa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui și de averile lui pe orice om care nu-și va ține cuvîntul și așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mîinile goale!" Toată adunarea a zis: "Amin." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
le-a făcut case tuturor celor care l-au solicitat. Plată? A dat fiecare cât l-a lăsat inima. Paolina - odinioară croitoresă de lux într-un mic orășel din țara ei, i-a îmbrăcat aproape pe toți, unora transformându-le mantalele ostășești în haine de lucru, halate, sau, chiar, haine de-alea bune. Se simțeau bine aici, deși dorul de țara lor le măcina sufletele. Au venit, apoi, copiii: Angelo, Maria, Iosefina și Nico, fiecare din ei o nouă rădăcină înfiptă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]