2,098 matches
-
trandafir înmiresmat țineam în palme simțeam cum ofrandă își lăsa frumusețea lui în mâna mea odată cu parfumul ultim ce mi l-a încredințat în ultima lui clipă de viață efemeră să ți-l ofer frumoasă zână-a mării aici sub mantia de stele ce scăpărau ca lacrimile mele lăsate odată cu privirea mea peste chipul tău angelic emoții albe mă cuprindeau nu mai aveam scăpare simțeam toată dragostea ta cum mă învăluia nu-mi mai luam ochii de la privirea ta doar briza
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
sub ploaia lacrimilor noastre s-au contopit trupurile acum unite într-o îmbrățișare vie luna răsărea cu razele ei șoptite ne răsfăța în depărtare se auzea un vals doar noi mai eram pe punte și luna ce ne privea cu mantia ei de lumină ne acoperea dragostea ce devenea lumina ce ne unea mai mult și tot mai mult nu ne mai puteam opri din acel sărut un alt sărut tot venea și altul în urma lui ne sorbea pasiunea dragostea se
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Gorunii din Deleorman! Codrul verde și frumos, Dătător de sănătate, E distrus azi, nemilos, Fără urmă de dreptate. Cad buștenii morți spre vale, Munții-și plâng mantia verde, Tot văzduhu-i plin de jale, Frumusețea-n vânt se pierde. Codrul nostru e doar ban, Nu mai e plămânul lumii? Unde sunt în Deleorman, Toți salcâmii și gorunii? Atitudinea lipsește, Noi revendicăm doar banul, Viața nu mai prețuiește, Omu
GORUNII DIN DELEORMAN! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359696_a_361025]
-
-nfloresc În primăvara sufletelor noastre, câte doi. E totuși un vis Se simte-adierea prin merii-nfloriti Miresme se-nălța spre stele la tine, În juru-mi se plimbă străini fericiți Purtând în privire nuanță de bine. Mă doare când plânge în mantii de foc Apusul prin care te-ai dus fără vină, În iarbă sub meri când umbre-și fac loc Eu dorul ți-l port cu lacrimi la cină. E totuși un vis, sau doar o-ntamplare Ca noaptea-n livadă
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
ro/colecție/ioana-voicila-dobre/dobre-ioana-athenaisradio-prezentare-poet-si-poezie Plutesc, plutesc în derivă, nu mai știu ce mă ține pe val! Nu sunt regina nici diva și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos. Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr și mă topesc
PLUTESC, PLUTESC, INERŢIE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359229_a_360558]
-
principii, familie, chestii d-astea, de coînțelegere prestabilită, fraze dogmatice referitoare la legea morală, iar Thomas, pentru că era lovit cu măreția și trufia oamenilor, care, zbiera el, îl neantizează pe Dumnezeu cu principii fecaliste, încerca să-și pună pe umeri mantia milosteniei desăvîrșite, dar Licurișca îl acuza de ipocrizie ... ipochimen lugrubru, tu, generator de paradoxuri, tocmai tu strivești șarpele cunoașterii?!, tocmai tu, care pronunți cuvîntul căcat, citîndu-l pe Dumnezeul neamurilor, care s-a cutremurat cînd a văzut ce-a ieșit din
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Toate Articolele Autorului În poezia lumii locuim eminescian Cu toate că nu credeam să fiu vreo dată Eminescu Iată-mă-s poporul ro mân Plin de poezie din cap până-n picioare Aripile versurilor mă poar tă dincolo de veacuri Pururi tânăr înfășurat în mantia melancoliei Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile
EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340263_a_341592]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (183): GENERALUL IARNĂ Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Avertisment! Tableta poate crea un disconfort accentuat! Avem o iarnă ca în povești. Mantia albă a zăpezilor de altădată a acoperit țara. Până și zgomotul politichiei ieftine de pe malurile dâmbovițene a fost estompat de știrile transmise valuri, valuri, unele susținute cu imagini de anul trecut (!), de la cotul Buzăului. Acolo generalul Iarnă face prăpăd în
TABLETA DE WEEKEND (183): GENERALUL IARNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340372_a_341701]
-
sa morală, aidoma multora dintre sufletele care o compun. Realitatea din jur îți scârțâie din ce în ce mai mult în auz, deși încerci să-i privești cu obiectivitate lipsa de conținut și drama (aceasta din urmă acoperită, în lipsa căilor concrete de eliminare, de mantia unui uriaș arsenal piaristico-imagologic azi). În sinea ta, detești cu putere acest tip inestetic de ordine generală impusă - ochi negru de diavol asmuțit peste un pământ din care curge la nesfârșit sânge... Ești obligat a-i respecta cu strictețe regulile
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
ieșea în fiecare noapte cu un armăsar negru ca pana corbului, ager și puternic. Dar după un timp prințesa Ecaterina intră la bănuială. - Dragul meu, am urmărit în câteva seri de la ferestrele de sus ale conacului cum bătrânica, într-o mantie neagră, dispare călare pe armăsarul său ca o săgeată spre pădure. - Și mie mi se pare ciudat că ziua se vaită de dureri, iar noaptea cutreieră pădurile și câmpurile fără odihnă, iar în zori se întoarce cu calul spume la
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
întredeschise poarta, cal și călăreț se pierdură în noapte. Pe dată în urma sa se strecură un alt călăreț. Acesta o urmă la o distanță suficient de mare ca să nu fie zărit. În mijlocul pădurii, la un iaz, baba descălecă, își aruncă mantia neagră și straiele de pe dânsa rămânând în pielea goală, apoi își despleti părul după un ritual aparte. Urmăritorul crezu că vrea să facă baie, dar se înspăimântă de chiotele sale ciudate. Deodată femeia fu înconjurată de arătări hidoase cu cornițe
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
specii literare precum schițe umoristice nuvele romane Doi vulpoi Schițe vesele Un scos din pepene Alte schițe vesele A fost remarcat de Lovinescu pentru spațiile iscodite în operă cazonul sătescul mahalagescul eliberându-se de un sărac iz sămănătorism,iar de sub mantia scriitoricească reies pasiuni absurde și false principii.Producțiile literare care îl consacră sunt satirele , schițele cu umor . Referință Bibliografică: GHEORGHE BRĂESCU-DE LA SĂMĂNĂTORISM LA SBURĂTORUL LOVINESCIAN / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2266, Anul VII, 15 martie
GHEORGHE BRĂESCU-DE LA SĂMĂNĂTORISM LA SBURĂTORUL LOVINESCIAN de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340574_a_341903]
-
domni scandinavi ori niște ciocolatieri elvețieni, cu arctica lor prestanță, cu civilizația lor fără cusur, cu enigmaticul lor pas ferm, dar cuminte. Eh, dar noi totuși suntem români, eu unul nu am dubii în această direcție și știu că sub mantia acestei condiții stau și flori, dar stau și uscăciuni. Iar parte din aceste uscăciuni, cel puțin în situația mea, s-au conturat în ultimii ani din cauza unor neajunsuri și dificultăți pe care le-am tot întâmpinat trăind în propria mea
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența () [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]
-
Băncii Naționale. Abundente sunt însă erorile de judecată. Tocmai acest punct de vedere, subiectiv desigur, cu privire la abundența unor erori de interpretare ori de redare a faptelor, m-a determinat să analizez, în acest context, logica unor comunicatori care au îmbrăcat mantia de judecători ai Băncii Naționale. Nu mă voi referi, firește, la acele foarte multe adnotări care ar putea să facă obiectul unor dispute de specialitate. Chiar al unor polemici nesfârșite. De genul: „Politica valutară a băncii centrale a ales să
Capra vecinului de la Drăgăşani. Din Dealul Viilor.... () [Corola-blog/BlogPost/338894_a_340223]
-
și fascinante imagini pe care le văzusem vreodată. Un grup de vreo cincizeci de tineri ocupase șoseaua și înainta către piață, intonând un fel de imn și făcând o gălăgie de nedescris. Cam jumătate dintre ei purtau, pe deasupra uniformelor negre, mantii până în pământ de aceeași culoare, cu același blazon brodat în piept. Pentru o secundă am avut senzația că m-am teleportat la Hogwarts. Îți recomandăm Biserica de la geam. Doamne ferește! Catedrala și picturile ei, oricât de interesante, păleau în fața acelui spectacol
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
în fața acelui spectacol al vieții. Așa că am traversat către Praça Luís de Camões, acolo unde procesiunea se oprise. M-am așezat cuminte pe treptele din fața fântânii și i-am observat, vreme de o jumătate de oră. Cei care nu purtau mantii s-au așezat pe jos acolo, în piață, iar unul dintre tinerii Harry Potter a început să țină un soi de discurs. Evident, nu înțelegeam nimic din ceea ce spuneau, dar îmi puteam da seama că discursul era important pentru cei
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
Evident, nu înțelegeam nimic din ceea ce spuneau, dar îmi puteam da seama că discursul era important pentru cei așezați, deoarece cu toții îi sorbeau fiecare cuvânt. La finalul discursului s-au auzit aplauze și chiote de bucurie, iar ceilalți tineri cu mantii au umplu niște bidoane cu apă din fântână și, trecând pe deasupra capetelor celor care stăteau jos, au răsturnat bidoanele cântând și râzând. La final, s-au mai spus câteva cuvinte iar după aceea băieții și fetele au fost împărțiți în
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
care stăteau jos, au răsturnat bidoanele cântând și râzând. La final, s-au mai spus câteva cuvinte iar după aceea băieții și fetele au fost împărțiți în două grupuri. S-au format două cercuri în care tinerii și-au folosit mantiile drept paravane pentru ca, în interiorul cercurilor, cei care nu purtau uniformă, să se poată dezbrăca de hainele pe care le aveau pentru a îmbrăca și ei ținutele cu mantie neagră. A urmat un imn, intonat de către toți cei prezenți iar apoi
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
grupuri. S-au format două cercuri în care tinerii și-au folosit mantiile drept paravane pentru ca, în interiorul cercurilor, cei care nu purtau uniformă, să se poată dezbrăca de hainele pe care le aveau pentru a îmbrăca și ei ținutele cu mantie neagră. A urmat un imn, intonat de către toți cei prezenți iar apoi grupul a plecat. Prietena mea portugheză, Susana, care era cu mine atunci, râdea văzându-mi expresia descrisă cel mai bine de sintagma autohtonă „ca vițelul la poarta nouă
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
mai bine de sintagma autohtonă „ca vițelul la poarta nouă”. Apoi mi-a explicat ce înseamnă Praxe. Pentru portughezi, astfel de evenimente spontane sunt la ordinea zilei. Praxe este un ritual de inițiere specific universităților din Portugalia. Uniforma aceea cu mantie este aceeași pentru toți studenții, diferența făcând-o blazonul universității brodat. Odată intrat în mediul universitar, ca student în Portugalia, ai opțiunea de a face parte din Praxe. Evident, poți refuza această tradiție, dar majoritatea studenților portughezi o urmează deoarece
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
și mândrie, să fie mai mult decât niște cuvinte. Arătați-le respect fiind asemenea lor, rezistând până la capăt ! Nu veți primi mare lucru înapoi, dar copiii, nepoții și strănepoții voștri, dacă nu veți ceda, vă vor mulțumi. Sunt momente când mantia Ordinului „Mihai Viteazul” ar putea încăpea pe umerii unui întreg popor.
Ultimii Cavaleri ai României încă mai există. Şi se încăpăţânează să reziste () [Corola-blog/BlogPost/338602_a_339931]
-
pictorului gălățean (realizate printr-o tehnică specială “pictografie” pentru care a primit brevet de invenție la O.S.I.M.) fantasme misterioase cuceresc privitorul smulgându-l din realitatea prozaică stresantă și apăsătoare; și-l poartă printre vinete giulgiuri eminesciene ori cosmic albastre mantii (cel puțin aceasta a fost impresia pe care mi-au făcut-o mie) spre o planetă misterioasă “Zeta“. De altfel maestrul Manole este un pasionat (declarat) al science-fictionului cunoscându-l îndeaproape Ion Hobana unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de
Vernisaj – Universul Imaginației () [Corola-blog/BlogPost/339976_a_341305]
-
Ochii mamei. Ce se ară/ Cu lacrima?/ Chipul mamei. Ce e nemărginit/ Și nu calcă iarbă străină?/ Sufletul mamei.“ (Ghicitoare fără sfârșit) Mama, ca motiv fundamental al poeziei lui Vieru, cunoaște numeroase întrupări stilistice, de la confesiunea directă, abia ascunsă în mantia versului și studiul diverselor motive până la un anumit hermetism folcloric. „Ușoară maică, ușoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ./ În priviri c-un fel de teamă/ Fericită totuși ești/ Iarba știe cum
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
sau oboseală. - Aysha, Safiye își întoarse puțin privirea de la fereastră, blana mea ! Dar Aysha, cea de-a patra și cea mai nouă dintre slujnice, îi anticipase deja porunca și, chiar în timp ce vorbea, țâșnise spre ea ca să-i aranjeze pe umeri mantia, un șal brodat, tivit cu zibelină. „Aysha se descurcă bine“, își spuse Safiye, concentrându-se din nou rapid asupra prezentului și aruncându-i un zâmbet fetei. Avea instincte rapide și capacitatea de a se gândi mereu cu puțin înainte la
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
ș.a.m.d. Ca și cum l-aș fi putut confunda pe Renul ăsta în Kiloți cu Lord Vader. Cât de neted să fii la creier ca să nu înțelegi că e vorba de pattern-ul, de personajul simbolic Darth Vader, sabia roșie, mantia neagră, coiful cap-de-mort, nava cu aripi, care se inserează automat într-un scenariu copiat aproape integral după „A New Hope”... O deosebire fundamentală între vechile S.W. și „Force Awakens” este ritmul narativ. Old SW are interesante „pauze” de liniște
Forța Întunericită () [Corola-blog/BlogPost/339001_a_340330]