4,245 matches
-
de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu. Ofițeri, cazarme, afișe rasiste. Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu. Ofițeri, cazarme, afișe rasiste. Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vino, să-ți arăt epopeea. Homer, ai să vezi, Homer. Extraordinara termicitate a glasului te năucea, pur și simplu. Detectivul avansase, prudent, prin vestibul, până în fund. Tereza deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Rafturile până la tavan, pline cu mape groase, de toate culorile. — Intră, intră, domnule Vancea. Să pierzi câteva ore cu amprentele acestui înlocuitor. Vârcolacul! Vei vedea memoria și surprizele adevărului. Adâncul adânc, asta ai să vezi! Homer, fără cuvinte. Intră, intră, merită, crede-mă! Rămăsese singur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca, oricând. Am terminat, de fapt, am terminat. — Nu-ți fă griji, pot dormi și aici. Stai liniștit. Văd că te interesează mapele, te interesează. Un zâmbet protector, parșiv. Privi tava cu tartine, ceașca cu ceai de care musafirul nu se atinsese și se retrase. Tolea ieșise târziu din cameră. Se înclinase, fără măcar să-și privească gazda și se trezi în fața scării. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știai? E nevoie de răbdare, de pricepere. Ca și la copii, de altfel, ca la copii. N-ai văzut... cuplurile fără copii nasc câte o potaie. Înfiază, vreau să zic. Bâlbâitul a făcut, deci, și asta, câștiga bine, potaia. Șapte mape galbene cu superbe fotografii de câini. Toate rasele, toate convingerile politice, toate clasele sociale, toate opțiunile erotice. Pentru ce se fotografiază câini, asta vrei să știi? Păi, suvenir, pusi-pusi. Dar și pentru stabilirea rasei. Atâtea cazuri disputabile, oho! Rasismul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la Panther Corporation. Îi dau print, mă duc repede la printer și iau foaia Înainte să apuce cineva să vadă ce scrie pe ea. Nu că ar interesa vreun gram pe cineva. — Așa, arunc În treacăt, băgând-o Într-o mapă cartonată. Păi, atunci mă duc să duc dosarul... Artemis nici măcar nu ridică capul. Pornesc pe hol cu inima cât un purice, extrem de demnă și de conștientă de fiecare mișcare pe care o fac, de parcă toată lumea din clădire trebuie să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** Când mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că mi-a zis că e cel mai vechi prieten al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lemn masiv. Când ridică privirea, ochii Îi sunt calzi și prietenoși, și parcă-parcă mă mai decrispez un pic. — Bună, zice. — Bună, răspund, după care se lasă un scurt moment de tăcere. — Deci, Îhm, uite dosarul Leopold, spun și-i dau mapa de carton. — Dosarul Leopold. Râde. Foarte frumos. Apoi deschide dosarul și privește mirat foaia de hârtie dinăuntru. Ce-i asta ? — E o... scrisoare de la domnul Leopold, de la Leopold and Company. — Ai redactat o scrisoare de la domnul Leopold ? Pare de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în buzunarele pantalonului de vară, în formă de notițe pe care vor trece încă niște luni până să le asamblez, probabil abia la iarnă, când ideile se vor lega mai bine, ajutate de doza de alcool tare. Acasă mă aștepta mapa de la Delegația Comisiei Europene, care într-un an s-a crăcănat ca o țărancă ținând o casă de copii, înghițind totul (chiar gândeam că pot să scap, plecând undeva departe, de criza de europenism în care intrasem, adunând demonstrativ, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aidoma pădurii care mă face să nu mai văd copacii. Nu intrăm totuși la o cafea, aici în Pasaj? încerc o abordare normală. Ea consimte prin tăcere și coborâm scările tot tăcuți, ea stânjenită și fizic de un braț de mape și de teul pe care-l ține drept în sus ca pe o armă. A devenit volubilă abia cu cafeaua în față, un lichid care compensa prin fierbințeală alte neajunsuri. Klava dăduse la Arhitectură pe când încă era colega noastră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pare mie? Sună-mă seara, după șapte, șopti scurt din vârful buzelor deja ridate. Nedându-mi timp să răspund, și-a sorbit ultima gură de cafea din paharul de plastic care încă scotea aburi, s-a înarmat cu teul, cu mapele, și-a vârât mâna ei nervoasă într-un buzunar al canadienei și a ieșit. Klava moștenise un apartament în blocul ALMO, deasupra magazinului Bucur, undeva la etajul treisprezece. Dacă nu știai cum să iei liftul, îl luai pe primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
previn! Sunt cu degetul pe butonul nuclear! Declanșez era rèzboiului atomic mateian! Și apoi voi fugi în America! Ce sè scriu, domnule plutonier major? îl întreb pe bèrbatul cu chip aspru, care, la celèlalt birou din încèpere, a scos din mapă să de polițist un chitanțier și a început sè-și verifice toate chitanțele cu amenzi pe ziua de astèzi, Din când în când, atunci când foile chitanțierului nu se lasè ușor manevrate, plutonierul major scuipè zgomotos între degete, Stiti dumneavoastrè, spune, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de urmărirea informativă a lui Manu Traian. Vreți să Îmi enumerați concluziile investigației și elementele pe care vă bazați? Trebuie să redactez raportul pentru tovarășul colonel... — Ce să e-nu-meri, javră? Să enumeri munca mea, da? Doi cu sapa, cinci cu mapa! Se duce de râpă instituția asta dacă eu, decorat de cinci ori, de la Teohari Georgescu la Tovarășul, În persoană, am ajuns să raportez la un spălat pe creieri ca tine! De ce nu te-ai dus tu pe teren, jigodie?! Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
punct de vedere politic, Înainte de 23 august 1944 nu rezultă că ar fi făcut parte din vreun partid istoric, În prezent este neîncadrată politic. — E scris cu picioarele, dar ar fi ceva elemente, fă-l și pune-un exemplar În mapa mea și pe ăsta! Capitolul 16 Telemac În regatul lui Hades Am tras perdeaua ajurată peste vederea cu plopi, antene de televizor, balcoane pline cu rufe jerpelite, butoaie de varză și murături, tot ce se vede de la etajul șapte al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat, mapele roase, Înțelepciunea maturității. Și, odată bancul sfârșit, aceeași privire Îngrijorată În jur, cine i-a putut auzi, cine i-a văzut, ăla de la poartă, secretarul de partid, aia de la contabilitate, securistul nostru? Ai fi putut să Îi iei pachet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar peisajul alb din spatele ferestrei și trase câteva fumuri, strângând tare capătul fierbinte al ciubucului în căușul palmei. Tocmai aflase că „distrugătorul de lume”, autoîncoronatul împărat Napoleon, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
preferat, cel din fața ferestrei spre grădină. Nu era prea târziu, dar întunericul se instalase deja. Auzea glasurile copiilor mari și tropăituri mărunte, înfundate, undeva în camerele celor mici. Se pregăteau de culcare. Apăsă pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului și luă mapa din micul sertar. Omul din Istanbul îi scria că sultanul se agăța de cele două principate acum mai mult decât oricând. Ajunsese să vadă în țările Române nu numai „proprietatea lui moștenită”, dar și prima linie de apărare a Imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lor în stăpânirea împăratului Francisc. „S-ar părea că Napoleon nu-l poate ierta pe Alexandru pentru gestul de a nu-i fi acordat mâna surorii sale, marea ducesă Ana. Aceasta este părerea mea și nu numai a mea.” În mapă mai era și scrisoarea unei persoane din anturajul lui Ahmed Pașa. Marele vizir era sătul până peste cap de acest război ruinător pentru ambele părți, un război din care avea de câștigat doar dușmanul lor comun, dușmanul seminției umane, teribilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o mare plăcere pentru mine să vă fac portretul, reluă Dante Negro, înclinându-se din nou. Cred că acum putem începe lucrul. Atelierul era destul de spațios. Cuprindea o adunătură veselă de obiecte. Tablouri și rame rezemate de pereți, stive de mape cu desene, fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de odihnă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Acesta e scrisul mamei. Ia să vedem. Oh, ce binecuvântare! Dante Negro se îndepărtă, lăsându-l să savureze scrisoarea Letiziei. Scoase dintr-o lădiță de voiaj mai multe peruci. Alese una cu păr cărunt, scurt și cârlionțat. Deschise apoi o mapă cu șiruri de sprâncene și mustăți. Desprinse o pereche de sprâncene stufoase, tot cărunte. Scotoci în aceeași lădiță după o pereche de ochelari și o perniță. La urmă, desfăcu un pachet și așeză hainele la îndemână. Între timp, Napoleon trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fiind meseria care-i ținea toată ziua pe drumuri, constrângându-i să ia masa-n oraș. Meseria lor era un bun prilej, altminteri, ca să schimbe decorul și gustul mâncării de acasă. Farfuriile, sticlele de bere și vodcile se îngrămădeau pe lângă mapa din vinilin albastru jegoșit, în care Codruț își ținea materialul pentru numărul următor al revistei, umflată și legată cu un șiret de gheată; după ce Codruț o dezlega, manuscrisele articolelor treceau din mână-n mână peste bucate, în timp ce se comentau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Spuneți-mi dacă vedeți ceva normal În toată povestea asta pe care o trăim, Într-adevăr, nimic, Apropo, știți să faceți copii xerox, Nu sunt specialist, dar am făcut-o uneori, Excelent. Prim-ministrul puse scrisoarea și plicul Într-o mapă plină de documente și ceru să fie chemat șeful de cabinet, căruia Îi ordonă, Să fie eliberată imediat sala unde se află copiatorul xerox, E unde lucrează funcționarii, domnule prim-ministru, acolo e locul lui, Funcționarii să se ducă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și fără să fie nevoie să v-o spun eu. Desigur, domnule prim-ministru, niciodată nu mi-aș permite să mă Îndoiesc de bunătatea motivelor dumneavoastră, Ei, așa se vorbește, dragul meu. Când șeful de cabinet ieși, prim-ministrul luă mapa și spuse, Hai să mergem. Sala era goală. În mai puțin de un minut copia era gata, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, dar era altceva, Îi lipsa tenta neliniștitoare a culorii violete a hârtiei, acum era o misivă obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spuse el, și adăugă că va intra În studio exact la ora douăzeci și cincizeci și cinci de minute, moment În care va Înmâna crainicului comunicatul guvernului, crainic care trebuia să fie deja riguros instruit În sensul de a deschide mapa În care se va afla comunicatul numai când va fi momentul să Înceapă să citească. Responsabilul cu telejurnalul se gândi că, acum da, exista motiv ca să dovedească un anumit interes pentru chestiunea respectivă, E chiar atât de important, Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
umbre pe față, n-aș vrea să fiu văzut pe ecran cu un aspect de cadavru dezgropat, azi mai puțin ca oricând. La ora douăzeci și cincizeci și cinci de minute directorul general intră În studio, Înmână crainicului de serviciu mapa cu comunicatul guvernului și se așeză la locul care Îi era destinat. Atrase de insolitul situației, vestea, așa cum era de așteptat, circulase, erau mult mai multe persoane În studio decât În mod obișnuit. Realizatorul ordonă liniște. Exact la ora douăzeci și unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]