49,948 matches
-
luai ajungeai tot la Dunăre, ne-a stârnit tuturor dorința arzătoare de a călători , mai ales când am Început să ne pierdem prietenii de joacă ce părăseau corabia iluzorie a visurilor noastre, pentru una reală care se Îndrepta către alte mări și țări și cel mai mai mult când regimul comunist ne ținea sechestrați În cușca de fier a securității. Ne-am mai regăsit cu unii dintre ei prin Canada, America, Australia, Israel, Italia, Germania , Olanda, Danemarca, Suedia sau Franța. Ne-
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Gheorghe Grigurcu Desigur cuvîntul Desigur cuvîntul doare cum trupul dar cum doare trupul? îndărătul ochiului se-așterne doar luciul său o linie rafinată te exersează la nesfîrșit briza mării pornește din aceste draperii cum ne vei găsi poemele cum ne vei așeza alături de ele? poate că acest gol e doar o tranzacție cu îngerul încet se-ndepărtează cîmpia aidoma unui tren apa e plină de strigăte geamul e spart
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
ceea ce este și Înseamnă văzduhul românesc, cu Îmbrățișare. Bartolomeu Anania, 25 mai 1999”. Da, pe cât Îmi va fi cu putință, nu voi renunța la drumurile mele sub cerurile Oltului și ale Olte?ului, avându-l În memoria inimii pe acest mare inspirat al duhului locurilor și locașurilor. ÎNTÂLNIRI CU BARTOLOMEU ANANIA München, 7 februarie, 2011 Mulțumim scriitorului Nicolae Stroescu Stânișoară și redacției revistei Convorbiri Literare, pentru permisiunea de a publica acest articol În Destine Literare.
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
cu toate câte le aveau de tăcut împreună berea ei era fără alcool cafeaua fără cofeină țigările fără nicotină diminețile fără el ea își amintea totul numai chipul lui chipul lui nu așa cum simți apa sarea scoicile dar nicidecum capătul mării mușchiul copacilor frunzișul dar nicidecum pădurea întreagă dar nicidecum nordul n x x x el era aproape atât de aproape totuși nu se vedeau deși se auzeau el era aproape sfâșietor de aproape cum lama de cuțit cum cuțitul de
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
pierdut Alegría? Rînile Mai știu doar că-l chema Iani. E una din primele amintiri. Amintiri care, la această distanță în timp și în spațiu, revin cu o acuitate înfricoșătoare. Aveam șapte sau opt ani și mă jucam pe malul mării, în umbra clădirii în care locuiam. O potecă îngustă și abruptă cobora șerpuind până la stâncile în care se opreau valurile. Jos, printre stânci, Iani rămăsese să privească, într-un ochi de apă, încăierarea dintre doi crabi. Am început s-arunc
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
abdominali și dorsali, plus elongații ale fibrei musculare. De unde? Inexplicabil. Încă un miracol. ...Are ochi albaștri cu irizări metalice de gri, ochi deosebiți, ochi rari. Extraordinarul - orice copil este extraordinar la vârsta asta (ieri a împlinit 4 luni) - rezidă în marea lui sete de viață, în imensa lui curiozitate: acumulare de semne, asimilare de cunoștințe, absorbire a lumii. Îl privesc, vorbesc cu el, râd cu el și-mi dau seama că inteligența lui nu e cu nimic mai prejos decât a
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
XX (D. Magomedova); Visul lui Oblomov și Visul unui om ridicol - Veacul de aur (A.Molnár), Dublul lui F. Dostoievski: un dialog creator cu E.T.A.Hoffmann (G.Schennikov), Nemții și cultura germană în publicistica lui F. Dostoievski (M. Swiderska); Marele păcătos și Fiul rătăcitor. Dostoievski și János Pilinszky (K.Szitár); Omul timpului nou în opera lui S. Natzume și F. Dostoievski ( G.Kobayashi). Începînd cu cel de-al doilea simpozion, cel din 1973, de la Sankt-Wolfgang (Austria), în centrul lucrărilor și
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
Dostoievski - nu. Răspunzînd, am arătat că, pe baza examinării sistemului de motive literar-filosofice în cele două opere, putem stabili că în Faust motivele gnoseologice se împletesc cu cele etice și ontologice, ultimele dove-din-du-se pînă la urmă dominante. La Dostoievski, în Marele închizitor, dominația motivelor ontologice apare și mai clar.
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
Badea Cârțan a fost imediat primit În lumea intelectuală a Capitalei. În cinstea lui s-au organizat banchete, drumurile lui au devenit legende și se vorbea despre el ca despre cel mai exotic personaj al vremii. Dintr-o dată, ochii mai marilor s-au ațintit asupra lui. Era in centrul atenției, era la moda, era „șic” să-l prezinți invitaților. Iată cum suna o invitație la un astfel de banchet: „Cred că am plăcerea să cunoașteți pe păstorul român Cârțanu, care, plin
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
munților, nu trebuie să fie graniță căci și dincolo de ei au locuit moșii și strămoșii noștri, dacii și romanii”, „Cine a mai văzut graniță prin mijlocul țării?” spunea Badea Cârțan. În 1903 Badea Cârțan e arestat de autoritățile maghiare, iar marele lui depozit de carte, cu sediul În mai multe locuri, confiscat. Inventarul era uluitor: 76.621 de volume s-au aflat numai În podul casei lui din Cârțișoara. Badea Gheorghe Cârțan a fost invitat și În Parlamentul Țării, de mai
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
Ivănescu, În viață și dincolo de ea. Ce surpriză! Dar cum să mă Împart În două,trebuia să-l ascult neapărat pe Radu Cârneci vorbind despre Grigore Vieru, la Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu”, știindu-se că a fost prieten apropiat cu marele dispărut. Apoi, promisesem că voi fi prezent. Am fost norocos, simpaticul Radu Cârneci a vorbit În prima parte a programului și am putut afla lucruri interesante despre marele Grigore Vieru. Evident că am plecat cu regret de la locul cu pricina
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu”, știindu-se că a fost prieten apropiat cu marele dispărut. Apoi, promisesem că voi fi prezent. Am fost norocos, simpaticul Radu Cârneci a vorbit În prima parte a programului și am putut afla lucruri interesante despre marele Grigore Vieru. Evident că am plecat cu regret de la locul cu pricina - respectiv cenaclul «Marin Mincu» fost Euridice, condus În prezent de scriitorul Iulian Neacșu, pentru a ajunge la timp la evenimentul Cezar Ivănescu. Am mers pe jos și am
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
leagă amintirea lansării cărții mele de debut Un român În Canada. Interesul pentru cărțile lansate de Mariana Brăescu, a adus la lansare multe personalități culturale precum și cititori, de nu au ajuns scaunele. Pot menționa pe cunoscuta poetă Carolina Ilica, pe marele eminescolog - de altfel cel mai mare eminescolog al tuturor timpurilor - profesorul Nae Georgescu cu Doina Rizea, Daniel Vorona, Theodor Răpan și alții pe care, cu scuzele de rigoare, nu Îi cunosc sau i-am uitat. Cărțile lansate Imperfecțiuni provizorii și
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
scenei, Olga Tudorache. Este o minune, de unde atâta energie să stea pe scenă aproape 4 ore? Rolul «reginei mame» i s-a potrivit de minune, și spectacolul va intra cu siguranță În istoria de aur a teatrului românesc. Evident, alături de marea Olga, Marius Boldochi a strălucit deopotrivă. Un spectacol care merită văzut neapărat. SINUCIGAȘUL, piesa care l-a costat pe dramaturgul Nikolai Erman ani grei de Gulag, este pusă În scenă de Felix Alexa. Personajul principalSemion Semionovici Podsekalnikov este interpretat - cum
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
George Radu Îi sunt recunoscător copilăriei mele că mi-a dăruit marea. S-ar fi putut să copilăresc pe cine știe ce coclauri sordide, în mijlocul șesurilor, într-un oraș cu case mici și murdare, cu străzi care nu urcă și nu coboară, cu ceruri apăsătoare care te urmăresc toată viața. Există orașe unde hotarul
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
de poezia infinitului. Astfel de orașe sunt temnicerele visului. Destinul m-a ferit de ele. M-am născut la Dunăre și am copilărie la mare. }intuit de orizont, aruncând cu privirea punți peste ape, am rămas toată viața un visător. Marea mi-a deschis întâia oară porțile visului; ea m-a învățat că visările sunt o ipostază a infinitului. Marea și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
Dunăre și am copilărie la mare. }intuit de orizont, aruncând cu privirea punți peste ape, am rămas toată viața un visător. Marea mi-a deschis întâia oară porțile visului; ea m-a învățat că visările sunt o ipostază a infinitului. Marea și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
sunt o ipostază a infinitului. Marea și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de graniță unde infinitul întinderii capătă valorile adâncimii, și cum nu contempli vreodată marea fără să îmbrățișezi orizontul, adică fără să cuprinzi măcar și
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de graniță unde infinitul întinderii capătă valorile adâncimii, și cum nu contempli vreodată marea fără să îmbrățișezi orizontul, adică fără să cuprinzi măcar și o bucățică de cer, infinitul marin fură ceva și din încărcătura de vis a acestuia. Suntem înclinați să credem că starea de vis - mă refer la visarea trează - e o
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
al reprezentărilor să se nască dorurile și formele închipuirii. De fapt, în cel mai fecund înțeles al ei, reveria e deopotrivă o ipostază a meditației, și tocmai lucrul acesta nimeni nu te ajută să-l înțelegi atât de bine ca marea, pentru că marea este cea care, în timp ce o privești, tăcut și solitar, încarcă gândirea cu vestirile infinitului. Poți desigur rămâne visător pe marginea lacului, a fluviului sau a râului, și poți medita stăpânit de priveliștea dinainte-ți, înfrățit cu ea. Dar
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
să se nască dorurile și formele închipuirii. De fapt, în cel mai fecund înțeles al ei, reveria e deopotrivă o ipostază a meditației, și tocmai lucrul acesta nimeni nu te ajută să-l înțelegi atât de bine ca marea, pentru că marea este cea care, în timp ce o privești, tăcut și solitar, încarcă gândirea cu vestirile infinitului. Poți desigur rămâne visător pe marginea lacului, a fluviului sau a râului, și poți medita stăpânit de priveliștea dinainte-ți, înfrățit cu ea. Dar o asemenea
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
gândirea cu vestirile infinitului. Poți desigur rămâne visător pe marginea lacului, a fluviului sau a râului, și poți medita stăpânit de priveliștea dinainte-ți, înfrățit cu ea. Dar o asemenea reverie rămâne de obicei o reverie a apei, în timp ce visările mării transcend substanța care le provoacă, încurajate de inexistența unui al doilea țărm. Reveriile apoi nu sunt decât prin excepție reverii ale infinitului; ele rămân reverii ale licărului, ale luciului, ale volburei, ale undei, ale spumei. Toate acestea ți le oferă
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
substanța care le provoacă, încurajate de inexistența unui al doilea țărm. Reveriile apoi nu sunt decât prin excepție reverii ale infinitului; ele rămân reverii ale licărului, ale luciului, ale volburei, ale undei, ale spumei. Toate acestea ți le oferă și marea. Dar numai marea acordă imaginii reveriilor tale dimensiunea necuprinsului, a înaintării fără hotar. Și câmpul? - aș putea fi întrebat, - oare câmpul, stepa, sau chiar nisipul, pustiul, cu ce sunt reveriile lor mai puțin pătrunse de nostalgia infinitului sau de angoasele
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
provoacă, încurajate de inexistența unui al doilea țărm. Reveriile apoi nu sunt decât prin excepție reverii ale infinitului; ele rămân reverii ale licărului, ale luciului, ale volburei, ale undei, ale spumei. Toate acestea ți le oferă și marea. Dar numai marea acordă imaginii reveriilor tale dimensiunea necuprinsului, a înaintării fără hotar. Și câmpul? - aș putea fi întrebat, - oare câmpul, stepa, sau chiar nisipul, pustiul, cu ce sunt reveriile lor mai puțin pătrunse de nostalgia infinitului sau de angoasele lui, de ce n-
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
Și câmpul? - aș putea fi întrebat, - oare câmpul, stepa, sau chiar nisipul, pustiul, cu ce sunt reveriile lor mai puțin pătrunse de nostalgia infinitului sau de angoasele lui, de ce n-ar fi dimensiunea lui la fel de prezentă? Este prezentă, dar altfel. Marea, chiar liniștită, e o întindere mișcătoare, instabilă și capricioasă, infinitul pe care ți-l sugerează, spre care te poartă, e mobil ca și ea. Când privirea îți alunecă pe întinsul câmpiei, când ajunge acolo unde orizontul o deviază spre profunzimile
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]