1,626 matches
-
grija mea la păscut, așa încật ucenicia într-ale socotitului mi-o făcusem de mult. Continuam cu lucru manual, meșteșugind roți mari împletite din pănuși de porumb sau paie de grậu, ori cuseam cu acul pe gherghef adevărate grădini de margarete, butonași sau trandafiri. Nu ezitam să folosesc fiecare clipă și fiecare secundă o consideram valoroasă în pregătirea mea pentru viață. Dintotdeauna am abordat școala ca pe o problemă de voință puternică, de plăcere inefabilă, de satisfacții enorme și, mai ales
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-l evocăm Într-o imagine. BÎțîindu-ți picioarele Îți vin tot felul de gînduri. Ludice, degajate, neserioase, ca și plăcuta balansare a picioarelor. Nu din acelea care te muncesc. Nu știu de ce mam gîndit brusc la un potențial sinucigaș c-o margaretă-n mînă mă iubește, nu mă iubește... -, care (culmea ironiei) Își bîțÎie și el picioarele rămase fără sprijin. Dar dacă ultima petală va fi nu mă iubește... Își ia viața. Margareta e ca un fel de ruletă rusească. Glonțul este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ultima dovada. Face asta bîțÎinduși picioarele, relaxat, aproape inconștient că se află mereu pe buza prăpastiei. cîte-o petală bîțÎind picioarele - buza hăului M-am străduit mult să concentrez totul În aceste puține cuvinte care trimit la sau sugerează măcar despuierea margaretei, o atitudine senin nepăsătoare și așezarea pe marginea prăpastiei. Nu știu dacă și altora li se par suficiente pentru a presimți sinuciderea. Margareta cu piedica trasă. Dacă am comis un poem valabil sau doar unul prăpăstios. Prezentul etern Oprește-te
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Tatălui Ceresc. A cărei esență era: CÂND EU TE IUBESC, TU TE TRANSFORMI ȘI TE DEZVOLȚI. Se roagă cu disperare la cei de pe pământ să-l ierte, dar și la cei fără trup să-l ajute. Se rugase de sufletul Margaretei... Vedea că nu-l lega nimic de nici un suflet, nici o urmă de iubire sinceră, curată și dezinteresată. Dealtfel, ar fi constituit unicul liant al salvării sale. Pe pământ el se iubise doar pe el, de restul s-a folosit și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
un dâmb arcuit, probabil ridicat cine știe când ca însemn de hotar sau poate chiar ca mormânt. Ne-am urcat pe el și, de sus, am putut să vedem la picioarele noastre o uimitoare, feerică văioagă plină de flori sălbatice. Margarete și gura-leului, cicoare și mușețel, flori pestrițe, desfăcute în toată frumusețea lor, ca într-o pictură naivă. Clara era fascinată, a coborât și a intrat printre florile care îi ajungeau până la mijloc. Se oprea, lua câte una în palme și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a întredeschis ușa prin rochia lungă, albă, transparentă în soare eu i-am putut în întregime vedea conturul trupului de femeie, Ana poartă o pălărie de pânză și desculță urcă scara de lemn improvizată la Theo, are un braț de margarete culese probabil din poieniță, Theo a dus-o ieri acolo, el pictează, Maica Domnului purtând pe Iisus, dacă îl fac pe Iisus pe brațul drept al mamei sale, mi-a explicat el, înseamnă, după cum ne spune tradiția, că mama îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mamei sale, mi-a explicat el, înseamnă, după cum ne spune tradiția, că mama îndurerată își oferă fiul ca jertfă, ca să se îndeplinească sfintele scripturi, dacă îl fac pe brațul ei stâng, Ana a ajuns în spatele lui și-l acoperă de margarete, una, îi urmăresc zborul lent, cade de pe schelă pe pardoseala murdară, mă grăbesc s-o culeg, petalele albe, mari, înconjură regulat capul pufos, galben, pe tulpina lungă, am păstrat acea margaretă, am presat-o într-o carte de rugăciuni, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ana a ajuns în spatele lui și-l acoperă de margarete, una, îi urmăresc zborul lent, cade de pe schelă pe pardoseala murdară, mă grăbesc s-o culeg, petalele albe, mari, înconjură regulat capul pufos, galben, pe tulpina lungă, am păstrat acea margaretă, am presat-o într-o carte de rugăciuni, o am și acum, aș putea s-o arăt lui Theo, să, coada prea lungă, golașă, eu am mai tăiat din coadă ca să-mi încapă în carte, mai jos de mijloc frunzulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să, coada prea lungă, golașă, eu am mai tăiat din coadă ca să-mi încapă în carte, mai jos de mijloc frunzulițele, și Theo desface încet bumbii mărunți de la rochia albă a Anei, și-a dat jos pălăria, eu văd, cu margareta în mâna stângă, dacă l-aș face pe brațul stâng al Maicii sale atunci ar trebui s-o pictez pe Maria ținându-l duios la pieptul ei, scândura trosnește neauzit de către ei, doar în urechile mele, am optsprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca pe o ploaie, după secetă îndelungă, brațele noastre unite, împerecheate le întindem neputincioși deasupra unicului nostru trup, și-n clipa aceea ți-am vărsat, mi-ai vărsat fără de voie urciorul de vopsea, galben se revarsă pe scândurile acoperite de margarete, galben de nimb, Theo s-a ridicat de lângă Ana, chipul lui transfigurat de, nu mai pot gândi acum când o văd pe Ana, goală, râzând, de păr i s-a prins o margaretă, Theo își înmoaie degetul în galbenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
galben se revarsă pe scândurile acoperite de margarete, galben de nimb, Theo s-a ridicat de lângă Ana, chipul lui transfigurat de, nu mai pot gândi acum când o văd pe Ana, goală, râzând, de păr i s-a prins o margaretă, Theo își înmoaie degetul în galbenul de nimb și pe pieptul ei îi înconjură cu vopsea sânul, stângul întâi, apoi îl nimbuiește și pe dreptul, și iarăși ia vopsea pe vârful degetului, ea se arcuiește înaintea lui în vreme ce el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a fost foarte sete, înfiorător de sete, ceasul mare cu pendulă din perete a bătut deja de trei, mă întorc cu gândul la Ana și la Theo, și la fetița Alina, pe care tatăl ei, sunt tot murdar de vopsele! margareta presată în cartea mea de rugăciuni, Ce-o fi făcând Ileana?! Mai vrei suc, Daniel? Așa te cheamă, nu?! Da! Și Aida nu știe dacă da-ul meu e unul singur pentru amândouă întrebările ei sau numai pentru, Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am auzit astăzi?! fără voie pașii mă poartă pe cărarea spre pădure, la poiana unde îl regăseam adeseori pe Theo pictând, aceeași poiană în care mi-a rămas între degete un mic clopoțel argintiu, acum doar fluturi, flori de câmp, margarete, o margaretă căzând din înaltul bolții, sunt tot murdar de vopsele, de ce ți-e frică? Nu voi sluji niciodată într-o astfel de biserică! nici o comisie din lumea ortodoxă, și ultimele raze de soare înainte de căderea serii, n-am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
astăzi?! fără voie pașii mă poartă pe cărarea spre pădure, la poiana unde îl regăseam adeseori pe Theo pictând, aceeași poiană în care mi-a rămas între degete un mic clopoțel argintiu, acum doar fluturi, flori de câmp, margarete, o margaretă căzând din înaltul bolții, sunt tot murdar de vopsele, de ce ți-e frică? Nu voi sluji niciodată într-o astfel de biserică! nici o comisie din lumea ortodoxă, și ultimele raze de soare înainte de căderea serii, n-am dormit azi-noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mă sărute, abia le astâmpăr, fluturi, aleargă după fluturi, culeg flori pe care mi le aduc mie, eu încerc să le desenez în chip de îngeri, și când mă concentrez asupra buclelor blonde a celei mai mici, aplecată spre margarete, cealaltă îmi sare pe la spate și se agață de gâtul meu înlănțuindu-mă, râdem, Dumnezeule, dacă o să-mi dai vreodată un copil, dă-mi o fetiță! și-n viața viitoare fă-mă femeie să nu mai am de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii tăi? Lăcrimezi! Mă dor! Și Daniel și-amintește, nu a plecat Ana vara trecută, a rămas o vreme întârziind cu prezența ei lumina în ochii lui, era vara cu sunt tot murdar de vopsele și eu curios din cauza unei margarete și nu numai, voiam să văd, mi-am ridicat ochii la ceea ce se petrecea în înaltul bolții, cu lacrimi în ochi a plecat Ana de la el, nu pentru că trebuia să plece, ci fiindcă Theo, și mi-amintesc, l-am urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sus, Într-o poziție mândră, aproape hieratică, spre a expune, a atrage atenția asupra podoabei capilare; o recunoaștem de departe, chiar de la spate, numai după dâra parfumului ei, devenită un traiect vizibil În imaginația mea olfactivă. (azi) O noapte cu Margareta lui Faust devenită Aura: „Simt În mine furia senzațiilor netrăite Încă de nici o altă femeie, o să dansez goală În Întuneric doar pentru tine!“. S-a ridicat din pat, piruetează În mijlocul camerei; trupul ei alb, nefiresc de alb În Întunericul dens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt, Vicu M., ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În piept când dam colțul la Bărăție; țigăncușa care vinde flori acolo mi-a făcut cu ochiul; la biserica lui Brâncoveanu am observat tufe de liliac Înflorit. Liliacul e semnul meu erotic. Atunci când Înflorește, ies la vânat, mă furișez printre Margaretele ce se lasă mângâiate de boarea vântului de primăvară; ah, iar n-am văzut când s-a topit zăpada, iar am fost furat de viață. (acum) La seminarul special de literatură universală, o contrazic pe Vera C. În legătură cu procedeul anticlimax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
într-un căscat. M-am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit se lipi de pijamaua mea când se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei mici și roz călcară pe bancnotele de pe jos. Se uită la ele. Ce e asta? Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe în care mai înfigea și câteva margarete galbene și o frunză de ferigă, fiindcă lui W. îi plăceau așa de mult florile și oricum nu puteau să lipsească dintr-o gospodărie îngrijită. Dar în ciuda acestor atenții, intraserăm într-un con de umbră, deveniserăm un fel de personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița cu casele din piatră cenușie, scorojite și parcă mâncate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se pricepea s-o gătească pentru tatăl ei; batog în sos de mărar, așa cum îl înăbușea bucătăreasa pentru poetul Opitz, când era puțin bolnav; supa de cartofi a Amandei pentru Ollefritz; și mâncărica de ciuperci cu care umplea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Helen stăteau în jurul mesei înconjurate de rămășițele micului-dejun. Tarte, ceainice, cutii de cereale și ambalaje de batoane Club Milk zăceau aruncate peste tot. Mama și Helen se certau foarte sonor. Anna zâmbea angelic și făcea ceva ciudat cu o margaretă și o agrafă de hârtie. Nu știu nimic de nici o eșarfă verde și nici o pereche de mânuși, i-a spus mama lui Helen înfierbântată. — Dar le-am lăsat pe frigider, a protestat Helen. Deci ce-ai făcut cu ele? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]